Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 145/A/2009 | |
Ședința publică din 5 mai 2009 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Denisa Băldean | - -- vicepreședinte al instanței |
JUDECĂTOR 2: Alina Rodina | - - |
GREFIER: | - - |
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 277 din 12 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul -, precum și pe intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, având ca obiect limitarea dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, procuror, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, apreciază că prin fapta reținută în sarcina pârâtului-intimat -, respectiv furtul din vitrinele magazinelor, s-a adus atingere ordinii publice, motiv pentru care pune concluzii în sensul admiterii apelului, cu consecința restrângerii dreptului la libera circulație pe teritoriul Belgiei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.277 din 12.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a respins cererea formulată de DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva pârâtului, pentru restrângerea dreptului la liberă circulație în Belgia.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 18.09.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
Potrivit art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege. Totodată, conform art. 17 din Constituție, cetățenii români aflați în străinătate "se bucură de protecția Statului Român, dar, în același timp, trebuie să-și îndeplinească obligațiile ce le revin".
Pârâtul a fost acuzat pentru furt din vitrine, existând astfel un risc de atingere la adresa ordinii publice.
Prima instanță a reținut că Tratatul CE permite introducerea de restrângeri ale dreptului la liberă circulație și ședere liberă doar pentru motive " de ordine publică", "siguranță publică" și "sănătate publică", însă nu se poate susține că noțiunea de a fi susceptibil de a fi acuzat pentru furt și care duce la returnarea persoanei în baza acordului de readmisie, ar putea fi asimilată unui motiv "de ordine publică".
În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene a arătat în mod constant că justificarea unei restricții asupra liberei circulații a persoanelor, care să fie în acord cu dreptul comunitar, presupune existența, în plus, față de tulburarea ordinii sociale pe care orice încălcare a legii o implică, a unei amenințări suficiente și serioase la cerințele de ordine publică afectând unul din interesele fundamentale ale societății.
În plus, Tribunalul Maramureșa reținut că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, reafirmată în preambulul Actului Unic European, este recunoscută de dreptul comunitar ca un drept fundamental.
Or, din drepturile și libertățile fundamentale ale omului face parte și dreptul la libera circulație, așa cum acesta este reglementat de art. 2 din protocolul nr. 4 din Convenție pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. dreptului la libera circulație pot interveni doar în cazurile și în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 2 parag. 3 și parag. 4 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenție și anume limitările acestui drept trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, necesitate analizată prin prisma raportului de proporționalitate între scopul urmărit, prin aplicarea unei limitări a dreptului în discuție și mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Limitarea dreptului pârâtului la libera circulație pe o perioadă de 3 ani în Belgia solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, este prevăzută de dispozițiile Legii 248/20.07.2005, astfel încât condiția accesibilității normei juridice este îndeplinită. Împrejurarea că legea care prevede această limitare reglementează posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva măsurii ce are un astfel de obiect, existând astfel un control judecătoresc în privința legalității ei, a determinat Tribunalul Maramureș să admită că există suficiente garanții împotriva eventualelor abuzuri ale autorităților administrative și că, în acest mod măsura este una " prevăzută de lege" în sensul dispozițiilor art. 2 parag. 3 și parag. 4 din Protocolul nr. 4.
Admițând că măsura de restrângere a dreptului la libera circulație solicitată ar urmări un scop legitim și că ar fi necesară într-o societate democratică, tribunalul a apreciat însă că ea este una disproporționată în raport cu scopul urmărit prin adoptarea ei.
S-a apreciat că interzicerea dreptului pârâtului de a circula liber pe o perioadă de 3 ani în Belgia, atrasă de împrejurarea că acesta ar fi "susceptibil de a fi acuzat pentru furt", este o măsură disproporționată în raport cu scopul urmărit de autorități prin reglementarea legală care o prevede, constituindu-se în acest fel într-o încălcare nejustificată a unui drept fundamental recunoscut de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Față de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Constituție și de împrejurarea că România a ratificat prin Legea nr. 30 din 1994 Convenția europeană a drepturilor omului, normele cuprinse în Convenție și în protocoalele sale adiționale se impune autorităților naționale cu aceeași forță juridică ca orice normă convențională. Pe de altă parte, în raport cu prevederile art. 20 din Constituție, dispozițiile privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte, în caz de neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, având prioritate reglementările internaționale -.
Prin urmare, în baza principiului supremației dreptului comunitar în ordinea juridică națională, tribunalul a constatat că normei juridice naționale ce stă la baza cererii reclamantului nu-i pot fi recunoscute efectele solicitate câtă vreme ea este incompatibilă cu norma comunitară aplicabilă în materie motiv pentru care cererea a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii apelată și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Belgia pentru cel mult 3 ani a pârâtului.
În motivarea apelului a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 18.09.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră.
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Prevederile acordului de readmisie încheiat între România și Belgia stabilesc că "Guvernul României readmite intrarea pe teritoriul său, la cererea Guvernului Belgiei, al sau al de și fără formalități, a oricărei persoane care nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile de intrare sau de ședere aplicabile pe teritoriul Belgiei, sau de -. Acest acord are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor
Măsura reglementată prin art.38 lit.a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr. 885/28.l1.2006, nr.901/05.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38 lit.a), art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate).
Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr.248/200S privind regimul liberei circulații a cetățenilor omâni în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a arl.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale "
Art. 25 din Constituție prevede că"Dreptul la libera circulație, în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Astfel, consideră că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr. 248/2005, astfel: " români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară ".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează, la art.2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art.2, se prevede că. drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. "
Susține că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, aspect ce se desprinde din cuprinsul art.3, potrivit căruia, Directiva "se aplică oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru; altul decât cel al cărui resortisant este (.}".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege inclusiv prin art.5 din Legea nr.248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr.248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică. evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
Consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național, și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene; în acest sens, prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării, astfel că în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
În raport cu aceste circumstanțe, consideră că, prin acțiunea introdusă, a respectat norma edictată de legiuitorul național în apărarea unui interes general al Statului Român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Învederează instanței faptul că în Ordinul de părăsire a teritoriului cu decizie de returnare la frontieră și decizie de privare de libertate întocmit de autoritățile belgiene se prevede că pârâtul este susceptibil de a fi acuzat pentru furt din vitrine, existând un risc de nouă atingere la adresa ordinii publice. Astfel, în esență, starea de fapt se rezumă la împrejurarea că pârâtul a lucrat fără forme legale în Belgia, fiind returnat în baza Acordului de readmisie încheiat cu această țară.
Examinând apelul și actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea din 10 iulie 2008 pronunțată în Cauza 33/2007, a statuat în sensul că " Articolul 18 CE și articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circula ie și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetă enii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instanței de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei soluționare este sesizată."
Așadar, printr-o hotărâre preliminară, cu valoare de precedent judiciar, CJCE a stabilit că simpla returnare a unui resortisant de pe teritoriul altui stat nu este suficientă pentru a justifica luarea măsurii restrângerii dreptului la liberă circulație, ci este necesară verificarea de către instanța națională a întrunirii a două condiții cumulative, și anume, una ce vizează conduita personală a resortisantului, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, iar cealaltă ce vizează finalitatea măsurii, întrucât ea trebuie să fie aptă să realizeze obiectivul urmărit, cu respectarea principiului proporționalității.
Interesul fundamental al societății, așa cum rezultă din motivarea curții și din jurisprudența sa în această materie, se referă la ordinea publică a statului membru care adoptă măsura respectivă, măsura neputându-se întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica o decizie de expulzare (pct.25 din hotărâre).
Din motivarea apelului rezultă că pârâtul nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Belgia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile belgiene competente, fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate
Curtea constată că în ce privește conduita pârâtului, în cauză nu s-a făcut dovada că acesta ar reprezenta o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, nici în ceea ce privește statul din care a fost returnat și cu atât mai puțin în ceea ce privește statul român, al cărui resortisant este, neexistând o dovadă certă în sensul că prin fapta pe care a săvârșit-o în Belgia, pârâtul ar fi încălcat ordinea publică, siguranța publică ori sănătatea publică ale acestui stat; negăsindu-se în situația de excepție reglementată de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, acestuia nu i se poate interzice dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul Belgiei, mai ales că, pentru fapta pe care afirmativ a săvârșit-o pe teritoriul acestui stat, pârâtul nu a fost sancționat.
Așa fiind, în baza tuturor considerentelor mai sus expuse, în temeiul art. 282, 296.proc.civ. Curtea va respinge ca nefondat prezentul apel, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 277 din 12 martie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.
Dact. Sz. /4ex.
08.05.2009
Președinte:Denisa BăldeanJudecători:Denisa Băldean, Alina Rodina
