Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 145/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 145
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu
JUDECĂTOR 2: Doru Octavian Pîrjol
Grefier
************************************
La ordine a venit spre soluționare, cu participarea reprezentantului Ministerului Public -Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, procuror-, apelul promovat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.786/C din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, s-a constatat lipsa părților.
Procedura fiind legal îndeplinită, s-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Procuror, având cuvântul asupra apelului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, precizând totodată că pentru a i se putea limita dreptul la liberă circulație în străinătate intimatului, acesta ar fi trebuit să comită pe teritoriul statului din care a fost returnat, fapte care să aducă atingere ordinii de drept a acestui stat.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța reținând cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
supra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 786/C din 21.10.2009,pronunțată în dosarul - al Tribunalului Neamț, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- din data de 3.06.2009, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia pe o perioadă de cel mult trei ani, în privința pârâtului.
În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 19.02.2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei Milano. Conform acestui decret, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
În dovedire, reclamantul a depus, în copie, talonul întocmit la data de 19.02.2009, proces-verbal de predare a persoanei returnate, o declarație olografă dată de pârât și o serie de înscrisuri în limba italiană, netraduse în limba română.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reținut că acțiunea formulată nu este întemeiată, respingând-o, pentru următoarele considerente:
Prin Legea nr. 248/2005 a fost reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate. Potrivit art. 38 din această lege, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani numai în condițiile și cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat; precum și cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Rezultă, din dispoziția legală enunțată, că instanța poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație numai în condițiile și cu privire la persoanele amintite, în funcție de împrejurările de fapt ale fiecărei pricini.
Libertatea circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituție.
Pe de altă parte, aplicarea prevederilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 trebuie făcută prin coroborare cu dispozițiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și cu cele din Directiva Parlamentului și Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29 aprilie 2004. Potrivit acestor reglementări, orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar condițiile de restrângere a dreptului fundamental privind libertatea de circulație se referă la asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea libertăților altora.
Pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație ori chiar de expulzare dintr-un stat membru al Uniunii Europene este necesar ca statul respectiv să respecteprincipiul proporționalitățiiîntemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză, care trebuie să reprezinte o amenințare reală, actuală șisuficient de gravăpentru un interes fundamental al societății.
Din actele dosarului rezultă că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 19.02.2009.
Potrivit declarației pârâtului, acesta a ieșit din țară la data de 24.06.2008, prin vama, a tranzitat Ungaria și Austria, și s-a stabilit în Italia, la Milano. La 11.02.2009, a fost reținut de autoritățile italiene pentru ședere ilegală și returnat în România.
Instanța a reținut că simpla neîndeplinire a formalităților privind intrarea, circulația, ieșirea de pe teritoriul țării nu este de natură a constitui, în sine, o conduită care să justifice o măsură de limitare a libertății de circulație. O asemenea îngrădire a dreptului la libera circulație implică existența uneiamenințări serioasela cerințele de ordine publică, de natură a afecta interesele fundamentale ale societății.
Nu s-a dovedit în speță că pârâtul, prin comportamentul individual, a reprezentat o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, apelul fiind declarat în termen și motivat.
În motivarea apelului, se arată, în esență că prin Decretul Prefecturii Provinciei Milano pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 19.02.2009 deoarece, acesta a avut un comportament antisocial, care a constituit o amenințare concretă, efectivă și gravă la adresa comunității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și a integrității publice, fiind considerat un pericol public.
În raport de acest aspect și de legislația în vigoare, s-a apreciat că în mod greșit instanța de fond, la judecarea cauzei nu a luat în considerare dispozițiile obiectivului nr.2 lit.d din nr.HG1347/2007, precum și a Decretului Prefecturii Provinciei Milano.
Examinând cauza sub aspectul motivelor de apel Curtea d e Apel reține următoarele:
Apelantul își întemeiază în principal apelul pe modul de apreciere a conținutului Decretului Prefectului Provinciei Milano în raport de care s-a respins cererea de restrângere a dreptului la liberă circulație a intimatului.
Examinând actul invocat se constată că acesta nu cuprinde, menționarea efectivă a faptelor săvârșite de intimat, care să conducă la concluzia că acesta prin faptele sale constituie o amenințare suficient de serioasă care să afecteze interesele fundamentale ale statului italian.
Or, conform, capitolului VI din Directiva 2004/38/CE cetățenilor Uniunii Europene li se pot restricționa dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul unui alt stat membru, numai din motive de ordine publică,securitate publică sau sănătate publică, constatate printr-o decizie de expulzare.
Chiar și în situația existenței unor astfel de motive trebuie a se avea în vedere principiul proporționalității.
Din cuprinsul deciziei menționate nu rezultă că s-au constatat motive de ordine publică de securitate publică care să conducă la concluzia că se impune restrângerea dreptului intimatului la liberă circulație pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii, în speță Italia.
Prin respingerea cererii formulate de apelantă nu se poate reține că s-ar încălca prevederile nr.HG1347/2007, întrucât Obiectivul nr.2 pct.2 prevăzut în această hotărâre a fost atins, respectiv s-au inițiat demersuri, pe baza cărora, ulterior să fie luată de către autoritățile judecătorești o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor români în Italia pe o perioadă determinată.
Acest act normativ, însă nu stabilește măsura ce urmează să fie adoptată de instanță, aceasta fiind cea carepoateconform art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 să dispună restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor, în raport de normele europene în materie, menționate anterior.
Având în vedere situația reținută Curtea de Apel în baza art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul promovat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.786/C din 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- ca nefondat.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.12.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, |
Red.
Red.
Tehn.AA 17.12.2009/6 ex.
Com la părți la 18.12.2009
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Doru Octavian Pîrjol
