Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 19/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr.19
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 22 februarie 2010
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pîrjol Năstase Doru
GREFIER: -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, cu participarea reprezentantului public procuror, împotriva sentinței civile nr.1777 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință în sensul că a învederat instanței că apelul are ca obiect limitarea exercitării dreptului la liberăcirculație în străinătate, este la al doilea termen de judecată, recurenta-reclamantă a depus taxa judiciară de timbru dispusă de președintele completului de judecată și procedura este completă.
Reprezentantul Parchetului motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public, procuror având cuvântul solicită admiterea apelului întrucât se impune restrângerea dreptului la liberă circulație pentru pârâtul motivat de faptul că din actele depuse la dosar rezultă că acesta ar fi comis infracțiuni de ordine publică pe teritoriul Belgiei.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr- s-a solicitat în contradictoriu cu pârâtul restrângerea pentru acesta a dreptului de circulație pe teritoriul BELGIEI pentru o perioadă de până la 3 ani.
În susținerea cererii sale arată că pârâtul a fost returnat de autoritățile belgiene pe baza acordului de readmisie încheiat între România și Belgia și obligatoriu prin nr.HG 825/1995 unde se arată că fiecare parte preia fără alte formalități cetățenii proprii.
În drept se invocă dispozițiile Legii 248/2005, art. 2 alin. 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la.
Pârâtul nu a depus întâmpinare și nici altă apărare în scris.
Prin sentința civilă nr.1777/15.12.2009 pronunțată de Tribunalul Bacăus -a respins cererea formulată de reclamantă ca nefondată.
Considerentele instanței au fost următoarele:
Potrivit art.38 din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului de circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condițiile și cu privire la următoarele categorii de persoane:
a) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat;
b) cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul uni stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau pe care ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
Potrivit art. 27 alin.(1) din Directiva 2004/38/ CE, sub rezerva dispozițiilor prezentului capitol, statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice. Potrivit alin.(2) al aceluiași articol, măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă următoarele
- restrângerea libertății de circulație a persoanelor cetățeni români este o măsură excepțională și care nu poate fi dispusă decât în condițiile restrictive permise de Constituție și de legislația comunitară; aceste condiții trebuie să fie expres prevăzute de lege și să fie prezente la cazul concret în integralitatea lor, atât cu privire la număr, cât și cu privire la fundamentul lor, adică în cazul de față să fie vorba de o persoană returnată pe baza unui acord de readmisie, returnarea să aibă ca motiv, fie tulburarea ordinii publice, fie punerea în pericol a siguranței publice ori a sănătății publice din statul belgian;
- pe lângă existența condițiilor prevăzute expres de lege se cere ca măsura restrângerii dreptului( libertății) de liberă circulație să fie proporțională cu scopul pentru care este permisă, adică să nu depășească ceea ce este suficient pentru atingerea scopului și în plus să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, conduită care să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății( ordine publică, siguranță publică ori sănătate publică).
Având în vedere aceste prevederi și considerente în drept, instanța a constatat în fapt că pârâtul a fost returnat de autoritățile din Belgia ca urmare a faptului că " respectivul este susceptibil de a fi acuzat de rebeliune și dezordine" " putând compromite ordinea publică"; ținând cont că pârâtul nu a fost acuzat de săvârșirea de infracțiuni ori de fapte concrete prin care ar fi pus ordinea publică belgiană în pericol, real, prezent și suficient de grav, așa cum cere legislația comunitară, instanța a apreciat că în prezent nu sunt întrunite condițiile excepționale impuse de legislația comunitară și care să permită luarea măsurii restrângerii libertății de circulație pentru pârât pe teritoriul belgian, din moment ce nu se reproșează un comportament concret pârâtului, iar măsura restrângerii libertății de mișcare nu poate fi luată în scop preventiv, așa cum ar reieși din formularea motivării actului administrativ belgian( " există un nou risc de nouă atingere la adresa ordinii publice"), motive pentru care cererea va fi respinsă ca nefondată.
În plus, deși România este membră cu drepturi depline a Uniunii Europene, se observă că decizia administrativă ( fila 10) nu face referire și la Directiva 2004/38/CE, în sensul că nu ține cont de exigențele impuse de acest act comunitar( obligatoriu și cu putere superioară legislației interne a ambelor state membre) și de aceea instanța este îndreptățită și mai mult să constate că restrângerea dreptului( libertății) de circulație pentru pârât nu este conformă și nu este justificată de prevederile legislației comunitare, motivarea deciziei administrative belgiene numai pe baza prevederilor legislației interne belgiene ori în baza acordurilor reciproce( anterioare intrării României în UE), nefiind suficientă pentru admiterea prezentei cereri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând-o pentru nelegalitate. În esență reclamanta a reiterat ca motive de apel susținerile din cererea de chemare în judecată.
Intimatul nu a depus întâmpinare la apel.
Nu au fost administrate probe noi în apel.
Apelul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Curtea de justiție Curtea de Justiție Comunităților Europene a stabilit în cauza Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva lui G ( C-33/07) că articolul 18 CE și art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului din 29.04.2004 nu se opun unei reglementări naționale care permit restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situația de "ședere ilegală"cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamentalal societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să poată să garanteze realizarea obiectivului pe care-l urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acesteia.
Or, în cauza pendinte, reclamantul nu a invocat, și cu atât mai puțin nu a dovedit faptul că fapta pârâtului de a locui ilegal în Belgia reprezintă amenințare reală, prezentă și suficientă la adresa statului român.
În lipsa unei asemenea dovezi nu se poate reține decât că solicitarea reclamantului este nejustificată legal, fiind contrară atât jurisprudenței Curții de Justiție Europene, care constituie izvor de drept, cât și legii române însăși, care se interpretează și aplică prin raportare la normele europene în materie.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil declarat de reclamantul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 1777 din 15 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, ca nefondat.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - --
GREFIER,
Red.sent.-
Red.dec..- /18.03
Tehn.- /18.03.2010/5 ex./com.tuturor părților.
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Pîrjol Năstase Doru
