Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 191/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr.191/
Ședința publică din 4 iunie 2009
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
Ministerul Public, reprezentat prin procuror -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B cu sediul instituției în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.245 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
La apelul nominal lipsă apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că recurenta a solicitat soluționarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 cod pr.civilă.
Reprezentantul Parchetului, pune concluzi de respingerea apelului formulat, ca nefondat, considerând că sentința de fond este legală și temeinică, având în vedere probele administrate în cauză și actele dosarului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul, să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație a pârâtului în Marea Britanie.
In motivarea cererii arată că din documentele înaintate de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu privire la pârât rezultă că acesta a fost returnat din Anglia, ca urmare a măsurilor dispuse de către autoritățile din Anglia, în baza Acordului de readmisie, ratificat prin Legea nr.369/2003.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 lit.a din Legea nr.248/2005 și art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la. pct.3 și 4.
Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr.245 din 2 aprilie 2009, respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Pârâtul a fost returnat din Marea Britanie la data de 2.10.2008 în baza Acordului de Readmisie ratificat prin Legea nr.369/2003, întrucât pârâtul s-ar face vinovat de săvârșirea unor infracțiuni.
Articolul 38 din Legea nr.248/2005, prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform dispozițiilor art. 307 alin. (1) și alin. (2) din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, din 29 aprilie 2004. Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranța publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține reclamanta si pentru simpla săvârșire a unei infracțiuni pe teritoriul statului care a dispus returnarea.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încălcă astfel dreptul la liberă circulație.
De aceea, față de art.27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul ca acesta a săvârșit o infracțiune, încalcă principiul liberei circulații a persoanelor, atâta timp cât noțiunea de ordine publică variază de la un stat membru la altul.
Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada ca ar fi vorba efectiv de o condamnare de natura penală, dovedită printr-o hotărâre judecătoreasca, singurul temei pentru care se solicită restrângerea dreptului fiind acordul de readmisie încheiat cu Marea Britanie.
Pe de altă parte, amenințarea pe care o persoană o reprezintă față de ordinea de drept trebuie să fie reală și suficient de gravă, astfel încât să se justifice restrângerea dreptului.
In cauză o astfel de dovadă nu a fost făcută, simpla afirmație cu privire la săvârșirea unei infracțiuni neputând să fie considerată ca suficientă pentru luarea măsurii solicitate de reclamantă.
Conform jurisprudenței CJCE, cauza Pusa, C-224/02 și, C-370/90, dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre, așa cum este garantat de art. 18 alin 1 din CE, ar fi golit de conținut dacă statul membru de origine ar putea, fără o justificare valabila, să interzică propriilor resortisanți să părăsească teritoriul sau în scopul de intra pe teritoriul altui stat membru.
Aceeași jurisprudență a stabilit că sunt interzise obstacolele puse atât de statul de origine cât și de statul de destinație.
Impotriva acestei hotărâri a declarat apel, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, criticând-o pentru următoarele motive.
Intimatul a fost returnat din Anglia la data de 2 octombrie 2008, în baza Acordului de readmisie și în conformitate cu prevederile acordului autorităților române nu se pot opune returnării statului parte la acord.
Măsura restrângerii se justifică, în actul de față, pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitative enumerate de art. 53 din Constituție.
Apreciază apelanta că măsura prevăzută prin art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă înțeles atât pe plan intern cât și extern.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Intimatul - pârât, a fost returnat din Anglia pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Anglia, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul instituției în B- sector 1, împotriva sentinței civile nr.245 din 2 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Red. /12.06.2009
Tehn.
7 ex./12.06.2009
fond -
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Romeo Jirlăeanu
