Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 343/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 343/
Ședința publică de la 02 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Simona Bacsin
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
JUDECĂTOR 3: Luminita Cristea
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea recursurilor civile declarate de pârâții -, și de reclamanta împotriva deciziei civile nr.217/22 sept.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 27 mai 2009, când, instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 02.06.2009, când,
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- la Judecătoria Focșani reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru a se dispune ieșirea din indiviziune cu privire la averea rămasă de pe urma defunctului decedat la 11.03.2006 și a se constata că are o contribuție de 100% la dobândirea imobilului apartament situat în F str. - - -.21 jud.
Pârâții au depus la dosar întâmpinare și, cerere reconvențională solicitând completarea masei succesorale cu bunurile mobile ce au aparținut defunctului, cu sumele de bani pe care defunctul le-a avut în conturile comune precum și cu contravaloarea îmbunătățirilor efectuate la imobilul bun comun.
După administrarea probatoriilor, prin încheierea din 30.10.2007 Judecătoria Focșania admis în principiu acțiunea și cererea reconvențională și a constatat deschisă succesiunea defunctului decedat la 11.03.2006, masa succesorală, moștenitorii și cotele cuvenite acestora, desemnând experți pentru evaluarea bunurilor și formarea loturilor.
Expertizele tehnice au fost întocmite de experții și, cu respectarea dispozițiilor procedurale, iar prin sentința civilă nr.1150 din 04 martie 2008 s-a dispus ieșirea din indiviziune cu aplicarea dispozițiilor art.741 și 742 cod civil.
Împotriva acestei sentințe și a încheierii de admitere în principiu a formulat apel în termen reclamanta considerând-o nelegală și netemeinică prin aceea că în mod greșit instanța de fond nu a reținut contribuția sa de 100% în ceea ce privește dobândirea apartamentului din F str.- - -.21 jud.V, desconsiderând adeverința emisă de CEC din care rezultă că acest apartament a fost achitat de ea cu bani proveniți din lichidarea unor bilete CEC anterioare căsătoriei cu defunctul. Mai susține apelanta că în mod greșit a reținut instanța de fond că frigiderul este bun comun, când, în realitate este bunul său propriu, dobândit din banii săi proprii și de asemenea că a inclus în masa succesorală un bun cu depășirea limitelor din încheierea interlocutorie și cele din actul de proprietate. A solicitat admiterea apelului, și desființarea încheierii de admitere în principiu și a sentinței în raport de motivele invocate, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr.217/2008 a Tribunalului Vranceas -a admis apelul declarat de reclamantă, s-a schimbat în parte IAP-ul și sentința și s-a constatat că reclamanta are un drept de creanță asupra apartamentului constând în suma de 110.150,45 lei, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației cu începere de la 03.04.1991 până la rămânerea irevocabilă a hotărârii și au fost obligați intimații-pârâți să o achite acesteia.
Pentru a se pronunța această decizie s-au reținut următoarele:
În fapt, apelanta s-a căsătorit cu defunctul la data de 23 octombrie 1987. În timpul căsătoriei, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.1354 din 19.03.1991 cei doi soți au dobândit în proprietate apartamentul nr.21 din F- - jud.V, cu suma de 119.839 lei ROL, suma fiind achitată în totalitate la data de 03 aprilie 1991 și provenind, în parte, din lichidarea mai multor librete de economii ale apelantei, și o diferență de 9.688,55 lei achitată în numerar.
Art.30 codul familiei dispune că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare din soți, sunt, de la data dobândirii lor- bunuri comune ale soților, iar art.31 determină limitativ categoriile de bunuri proprii ale fiecărui soț. În temeiul acestor dispoziții legale, un bun este comun dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: este dobândit de oricare dintre soți în timpul căsătoriei și, nu face parte din categoriile de bunuri pe care legea le consideră bunuri proprii.
Rezultă așadar că apartamentul dobândit de cei doi soți în timpul căsătoriei este bun comun al acestora.
În ce privește suma cu care s-a achitat acest bun, este adevărat că parte din aceasta provine de la apelantă, dinainte de căsătorie, dar acest fapt nu îi conferă acesteia un drept exclusiv asupra apartamentului ci un drept de creanță constând în suma de 110.150,45 lei, sumă ce se va reactualiza în raport de rata inflației și pe care ceilalți moștenitori sunt datori să i-o achite.
Referitor la frigider s-a reținut că din probele administrate în cauză-respectiv declarațiile martorilor- rezultă că acest bun a fost dobândit de cei doi soți în timpul căsătoriei, deci și acest bun are caracterul de bun comun, nefăcând parte din categoria de bunuri proprii prevăzută de dispozițiile art.31 codul familiei. Împrejurarea că acest bun a fost achiziționat cu bani proveniți din munca apelantei nu îi conferă bunului caracterul de bun propriu, atâta timp cât, din probele administrate în cauză rezultă că și defunctul era pensionar și a avut dinainte de căsătorie o sumă importantă de bani de care pe parcursul căsniciei a beneficiat și apelanta.
În fine, referitor la boxa de la subsolul blocului, este adevărat că în actul de proprietate aceasta nu figurează ca o anexă a apartamentului, dar ea există, este amenajată și, folosită ca atare, și deci face parte integrantă din bunul imobil supus împărțelii iar împrejurarea că nu a fost reținută distinct în încheierea de admitere în principiu, nu este de natură a duce la înlăturarea ei din masa de împărțit.
Considerând cele expuse, tribunalul a constatat că apelul este fondat.
Impotriva deciziei civile nr.217/2008 a Tribunalului Vrancea au declarat recurs toate părțile.
Reclamanta a invocat faptul că instanța nu s-a pronunțat pe cererea sa de stabilire a unei contribuții de 100 % la dobândirea apartamentului. În loc de procedeze astfel, instanța de apel s-a pronunțat asupra ceva ce nu s-a cerut și a constatat un drept de creanță al reclamantei. Un astfel de drept poate avea doar un terț față de masa devălmașă dobândită de soți. a din urmă au contribuții și nu drept de creanță față de bunurile din masă.
Consideră că-n speță a avut loc o aplicare greșită a legii și pentru că acel drept de creanță a fost cuantificat la nivelul anului 1991, pe când apartamentul la valoarea actuală. "La efectuarea partajului bunurilor comune ale soților trebuie luată-n considerare valoarea pe care o au aceste bunuri la data când s-a introdus acțiunea de partaj și nu valoarea lor la data la care a luat naștere starea de devălmășie" ( decizia civilă nr.785/1973).
Sporul de valoare dobândit de apartament pe parcurs profită ambilor soți în raport de cota de bunuri ce le revine, ori instanța de apel a lăsat în întregime această diferență în favoarea moștenitorilor celuilalt soț.
Pârâții consideră decizia Tribunalului Vrancea nelegală pentru că s-a acordat ceea ce nu s-a cerut și anume acel drept de creanță, în condițiile în care reclamanta solicitase să se constate că are o contribuție de 100 % la dobândirea apartamentului.
In mod nelegal instanța a reținut existența dreptului de creanță asupra apartamentului (art.304 pct.9 cod pr.civilă).
Este de principiu că stabilirea drepturilor soților asupra comunității de bunuri comune se face avându-se în vedere integralitatea bunurilor (activ și pasiv) iar nu în raport de anumite bunuri.
In cauză este stabilit că în comunitatea de bunuri a soților a intrat și alte bunuri precum și cheltuieli efectuate în timpul căsătoriei.
Astfel, din probatoriile administrate în cauză s-a stabilit fără putință de tăgadă că în timpul căsătoriei părților s-au lichidat mai multe cecuri al căror titular era având un sold total de 252.871 lei, bani dobândiți anterior căsătoriei.
bani au fost destinați cheltuielilor comune ale gospodăriei.
De asemenea, s-a stabilit că defunctul a mai vândut în timpul căsătoriei un autoturism proprietate personală, iar banii au fost cheltuiți în timpul căsătoriei.
Stabilirea drepturilor soților nu se poate face decât avându-se în vedere atât bunurile dobândite cât și cheltuielile efectuate aspect pe care instanța l-a ignorat atunci când a decis reținerea unei creanțe a reclamantei.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată următoarele:
Prin prezenta acțiune recurenta-reclamantă a solicitat partajarea masei succesorale rămase după defunctul apreciind că aceasta e formată doar din apartamentul nr.21 din Blocul 1, str.- -, Totodată a dorit să se constate că are o contribuție de 100 % la dobândirea lui.
Prin cerere reconvențională recurenții-pârâți au solicitat completarea masei succesorale cu o serie de bunuri mobile și totodată că se constate că reclamanta are un drept de creanță constând în valoare actualizată a sumei cu care a contribuit la achiziționarea bunului.
Instanța de fond a reținut că stabilirea cotei contribuției fiecărei părți se face prin raportarea la toate bunurile și că această cotă e unică și nu diferită pentru fiecare bun în parte.
Instanța de apel a considerat ca și pârâții că plata a 110.150,45 lei ROL de către reclamantă la data dobândirii apartamentului îi conferă un drept de creanță.
După cum se observă în speță nu a avut loc "un plus petita" ci o interpretare greșită a legii de către instanța de apel care a considerat ca și pârâții că acea contribuție a reclamantei la dobândirea apartamentului se traduce printr-un drept de creanță. Dreptul de proprietate comună în devălmășie asupra bunurilor dobândite în timpul căsătoriei dintre și (defunctul) se caracterizează prin aceea că au aparținut nefracționat titularilor codevălmași. Unicitatea sub care se prezintă această universalitate juridică considerată ca o masă de drepturi și obligații impune în mod corelativ ca la încetarea stării de comunitate, împărțeală să se facă, de asemenea, prin unicitatea de cote stabilite pentru fiecare soț în raport de contribuția sa reală la dobândirea bunurilor luate-n ansamblul său și nu prin stabilirea mai multor cote, diferențiat, în raport cu un anumit bun sau anumite categorii de bunuri.
In speță, recurenta-reclamantă a dorit să i se rețină o contribuție de 100 % la dobândirea apartamentului fapt inadmisibil prin prisma teoriei mai sus enunțate, potrivit căreia se analizează aportul fiecărui soț la dobândirea tuturor bunurilor, la achitarea tuturor obligațiilor comune și-n funcție de aceasta se stabilește contribuția fiecăruia la universalitatea de bunuri.
Așa cum a subliniat și recurenta-reclamantă contribuția exclusivă sau mai mare a unei părți la dobândirea unui bun comun nu dă naștere la un drept de creanță în favoarea acestuia ci are relevanță pentru stabilirea cotei acesteia.
Ori, față de probele administrate-n cauză conform cărora recurenta-reclamantă a achitat aproape în integralitate apartamentul, dar și faptul că defunctul a avut cam în aceeași perioadă mai multe cecuri cu un sold de 88.000 lei (valoare apropiată cu cea avansată de reclamantă pentru cumpărarea apartamentului) sume lichidate în perioada 1994-1999 (situație de fapt reținută de instanța de fond și necontestată de reclamantă prin apelul său) se apreciază ca fiind corectă soluția instanței de fond precum contribuția recurentei-reclamante la dobândirea bunurilor în discuție a fost de 50 %.
Față de considerentele de mai sus urmează a se admite recursul pârâtului, a se modifica decizia civilă nr.217/2008 a Tribunalului Vrancea în sensul respingerii apelului reclamanta ca nefondat. Totodată se va respinge ca nefondat recursul recurentei-reclamante, iar recursul reclamantei-pârâte va fi anulat ca urmare a aplicării art.20 din Legea nr.146/1997.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr.217/22 sept.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-, ca urmare a netimbrării.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr.217/22 sept.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-. Modifică decizia civilă nr.217/2008 a Tribunalul Vrancea, astfel:
Respinge apelul reclamantei ca nefondat.
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei civile nr.217/22 sept.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.LC-10.06.2009
Dact.MH-17.06.2009/2 ex.
Fond:
Apel: -
Președinte:Simona BacsinJudecători:Simona Bacsin, Anica Ioan, Luminita Cristea
