Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D E IZIA NR.54
Ședința publică din data de 12 martie 2009
PREȘEDINTE: Elena Staicu
JUDECĂTOR 2: Iolanda Mioara Grecu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat. cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr.141 din 4 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B, sector 1,-, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit apelantul pârât și intimata reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata reclamantă a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că ambele părți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art.242 al.2 cod pr.civilă.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, declară că nu are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate în sensul reducerii perioadei de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a apelantului pârât pentru o perioadă de cel mult 1 an.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr.433/114 la data de 19.01.2009 reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B a chemat în
judecată pe pârâtul, solicitând să dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a acestuia pe o perioadă de până la trei ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței că în data de 2.09.2008 pârâtul a fost returnat din Danemarca în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.66/2000, întrucât nu a respectat termenul legal de ședere pe teritoriul acesteia.
Reclamanta a mai relatat că se impune stoparea migrației ilegale, astfel încât, solicită admiterea acțiunii fundamentată pe art. 38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, care prevăd că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
La termenul din 4.02.2009, fiind prezent în instanță, pârâtul a precizat că a fost într-un loc nepotrivit la momentul reținerii și lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cererii.
Tribunalul Buzău, prin decizia civilă nr. 141 din 4 februarie 2009, a admis sesizarea și a dispus restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul statului Danemarca pe o perioadă de 2(doi) ani.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că în baza declarației scrisă și semnată personal de pârât, existentă la fila 6 dosar, acesta a părăsit România prin Vama Nădlag, la data de 07.05.2008, a tranzitat Ungaria, Austria și Germania, ajungând în Danemarca unde a locuit la niște prieteni și a vândut ziare până în data de 28.06.2008, când, în urma unui control de rutină efectuat de poliția daneză, a fost reținut pe motiv de furt, fiind acuzat că ar fi furat cabluri electrice și a fost condamnat la 3 luni închisoare.
S-a mai reținut că la data de 2.09.2008 pârâtul a fost returnat în România, ocazie cu care i s-a pus în vedere să se prezinte în termen de 48 ore la sediul poliției de pe raza localității de domiciliu.
În conformitate cu prevederile art.5 lit.a din Legea nr.248/2005, modificată și completată cu OG nr.5/2006, "pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România".
Având în vedere declarația semnată de pârât, prin care recunoaște situația de fapt evocată mai sus, instanța a constatat că sunt îndeplinite prevederile art.38 lit.a din Legea 248/2005 modificată prin OG nr. 5/2006, astfel încât, s-a apreciat că acțiunea este întemeiată.
Potrivit art. 26 al.1 din Constituția României, dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate este garantat, însă dreptul la liberă circulație în interiorul unui stat, cât și între state, nu este absolut.
Așa cum rezultă din art.53 din Constituția României, dar și din art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 de la Convenția pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților Fundamentale, exercitarea sa poate face obiectul unor restrângeri, supuse la rândul lor, unor condiții stricte. Aceste restrângeri trebuie să fie prevăzute de lege, să constituie măsuri necesare într-o societate democratică pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății sau a moralei publice, pentru prevenirea faptelor penale ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altor persoane.
S-a mai arătat că măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței drepturilor sau a libertăților.
În ce privește teritoriul asupra căreia se va dispune măsura, tribunalul, reținând prevederile art. 38 lit.a si art.39 pct.1 din Legea nr.248/2005, a constatat că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie să vizeze teritoriul țării de pe care a fost returnată persoana ca urmare a comiterii unor fapte penale, în speță Danemarca.
În ce privește durata sancțiunii, instanța, la individualizarea acesteia, a avut în vedere faptul că pârâtul a fost returnat din Danemarca urmare a faptului că pe teritoriul acestei țări a comis o faptă penală și a fost condamnat la 3 luni de închisoare pentru furt, astfel încât, s-a apreciat că dispunerea măsurii pe o durată de 2 ani corespunde tuturor acestor criterii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că perioada de interdicție stabilită este mult prea mare în raport de situația de fapt, în condițiile în care fapta pentru care a fost condamnat nu prezintă pericol social ridicat, a executat pedeapsa în întregime, prejudiciul a fost recuperat, nu a mai săvârșit alte acte care să contravină legislației române sau daneze, pe perioada cât a locuit în străinătate a muncit cinstit, fără a compromite în vreun fel imaginea României.
S-a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul micșorării perioadei de interdicție a liberei treceri pe teritoriul Danemarcei.
La termenul de judecată din data de 12 martie 2009, intimata-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte Bad epus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.141/04.02.2009 ca fiind temeinică și legală, considerând că în mod corect și legal Tribunalul Buzăua aplicat dispozițiile referitoare la restrângerea dreptului la liberă circulație în străinătate, apreciind că termenul de 2 ani este suficient pentru atingerea scopului urmărit prin aplicarea sancțiunii.
Examinând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel formulate, raportat la actele și lucrările dosarului și textele legale incidente în cauză, Curtea de Apel, constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Tribunalul Buzăua reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății, constatând că apelantul-pârât a fost returnat din Danemarca la data de 2.09.2008, în baza Acordului de Readmisie încheiat de România cu aceasta țară, ratificat prin Legea nr. 66/2000, publicată în Monitorul Oficial nr. 187/2000, dat fiind faptul că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de furt.
Astfel, la dosarul cauzei există chiar declarația pârâtului (declarație pe care și-a întemeiat motivarea și prima instanță) din care rezultă că în urma unui
control al poliției daneze a fost reținut, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de furt a unor cabluri electrice, executând, efectiv, o pedeapsă de 3 luni închisoare.
Existența acestor circumstanțe în comportamentul pârâtului, nu implică doar simpla încălcare a normelor referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul unui stat, în speță pe teritoriul Danemarcei, ci se încadrează în sfera noțiunii de ordine publică, astfel cum aceasta este definită de art. 27 din Directiva nr.2004/38/CE.
Tribunalul Buzăua făcut o corectă apreciere asupra normelor de drept incidente în cauză, apreciind prevalența dreptului comunitar asupra dreptului intern, în condițiile în care acesta nu a fost pus în concordanță cu cel comunitar după aderarea României la Comunitatea Europeană și a aplicat în mod corect situația de fapt dedusă judecății normelor de drept comunitar aplicabile, astfel cum această instanță le-a invocat.
Astfel, potrivit art. 5 lit. a din Legea nr. 248/2005, modificată și completată cu OG nr. 5/2006 " pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații: a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale; b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România", iar conform art. 38 lit. a din Legea internă nr.248/2005 "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Referitor la compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetățeanului român de a ieși din țară în scopul de a călători pe teritoriul altei țări, instanța de fond în mod corect a constatat că art. 38 lit. a din Legea internă nr.248/2005, este parțial în contradicție cu art. 27 din Directiva 2004/38/CE care prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și ai membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, aceste motive neputând fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nicio distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă aceasta prezintă, sau nu, un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, dat fiind că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma internațională, consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, instanța de fond a făcut o corectă interpretare a principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva, sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului"
Cum potrivit Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, România avea obligația ca până la data de 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr.248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă, este legală opțiunea instanței de fond de a face aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță.
Așa cum s-a arătat mai sus, art. 27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la liberă circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică, care însă trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză care trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Conduita persoanei în cauză, care a încălcat normele mai sus arătate, fiind condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt, constituie, în înțelesul art. 27 din Directivă, o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa interesului fundamental al societății daneze, referitor la siguranța relațiilor sociale din această țară, astfel încât, în speță, se impunea, raportat la norma comunitară anterior arătată, a se lua măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului pe teritoriul Danemarcei.
Raportat la condițiile concrete ale speței dedusă judecății, la comportamentul pârâtului și importanța valorilor sociale puse în pericol de către acesta, urmează a se constata că restrângerea dreptului la liberă circulație al pârâtului pe o perioadă de doi ani pe teritoriul Danemarcei, este suficientă pentru a răspunde caracterului preventiv, educativ și sancționator al acestei limitări a drepturilor pârâtului.
Solicitarea apelantului în sensul ca această perioadă să fie redusă, nu poate fi admisă câtă vreme se poate observa că, potrivit dispozițiilor art. 5 lit. a din Legea nr. 248/2005, modificată și completată, sancțiunea aplicării interdicției de a intra pe teritoriul acestei țări putea fi aplicată pe o perioadă de maxim 3 ani, ceea ce înseamnă că instanța de fond a apreciat că, în speță, nu se impune o sancțiune maximă dar nici o sancțiune mai mică, având în vedere gravitatea faptelor de care s-a făcut vinovat apelantul-pârât și valorilor sociale puse în pericol de acesta.
Față de cele mai sus arătate, constatând că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, iar sancțiunea aplicată a fost just individualizată, conform celor arătate mai sus, Curtea de Apel, în baza dispozițiilor art. 296.pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, cod poștal -, județul B împotriva sentinței civile nr.141 pronunțată la 4 februarie 2009 de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, cod poștal -.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
tehnored. PJ
8 ex/13.03.2009
f- Tribunalul Buzău
operator date cu caracter personal
notificare nr.3120
Președinte:Elena StaicuJudecători:Elena Staicu, Iolanda Mioara Grecu
