Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 201/A/2009
Sedința publică din:18.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTOR 2: Traian Dârjan
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr.478/4 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Maramureș, privind și pe intimantul pârât și pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, d-na procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ, solicită față de apelul formulat în cauză de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, respingerea apelului, și apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală, având în vedere că intimatul pârât, aflându-se pe teritorul Franței nu a încălcat regulile privind siguranța ordinii și liniștii publice.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. nr.478/4 mai 2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Maramureș a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte privind restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, ca neîntemeiată. Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut, din probele administrate că pârâtul a fost returnat din Franța, la data de 02.03.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și această țară.
Potrivit Deciziei emise de prefectul din, pârâtul nu a respectat condițiile de ședere pe teritoriul statului francez.
Împrejurarea că autoritățile franceze au dispus expulzarea pârâtului nu este prin ea însăși suficientă pentru ca instanța română să restrângă, la rândul său, exercitarea dreptului de liberă circulație a cetățeanului său pe teritoriul Franței.
Instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne - art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații, când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului". (Hotărârea Curții din 19.01.1982, cauza Becker - ).
Împotriva acestei sentințe a promovat în termenul legal apel reclamanta solicitând modificarea sentinței și restrângerea dreptului de liberă circulație față de pârâtul, pe o perioadă de 3 ani, pe teritoriul Franței.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel formulate, curtea reține următoarele:
Pârâtul a fost returnat în România deoarece nu era înregistrat în evidențele pefecturii. Prefectul regiunii având în vedere că pârâtul este cetățean străin a decis returnarea acestuia în România fără a indica motivul returnării.
Pârâtul este resortisant român și se bucură de statutul de cetățean al Uniunii în temeiul articolului 17 alineatul (1) CE și, prin urmare, are posibilitatea de a se prevala, inclusiv față de statul membru de origine, de drepturile aferente unui astfel de statut și în special de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit prin articolul 18 CE (a se vedea în acest sens, în special, Hotărârea din 20 septembrie 2001, C‑184/99,. I p. ‑6193, punctele 31-33, Hotărârea din 26 octombrie 2006, ‑ și, C‑192/05,. I p. ‑10451, punctul 19, precum și Hotărârea din 23 octombrie 2007, și, C‑11/06 și C‑12/06,. I p. ‑9161, punctele 22 și 23).
În calitate de cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a intra în alt stat decât C de origine, cât și dreptul de al părăsi, acest drept fiind consacrat de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38, care prevede în mod expres că toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru. Cu toate acestea, dreptul de liberă circulație nu este un drept absolut, putând fi limitat în anumite circumstanțe, expres prevăzute de art. 27 al 1 din Directiva 2004/38, care permite limitarea libertății de mișcare pentru motive de ordine publică sau siguranță publică. Fiind vorba de o excepție de la principiul liberei circulați a persoanelor, această derogare trebuie interpretată în mod strict pentru a nu da posibilitatea apariției arbitrariului. În decizia luată de prefectul regiunii s-a menționat că pârâtul va fi returnat cu destinația țării de origine, dar acest ordin nu a fost însoțit de alte probe care să susțină vreun motiv care arp utea conduce la restrângerea dreptului de liberă circulație. Măsura restrângerii dreptului de liberă circulație nu poate fi justificată numai dacă respectă principiul proporționalității după cum rezultă și din Cauza Jipa-pct. 29.
În cauza de față corect a reținut tribunalul că nu s-au invocat alte circumstanțe personale sau reale, referitoare la conduita pârâtului care să justifice împrejurarea că ar constitui o reală amenințare la adresa societății franceze. Nici chiar o condamnare penală anterioară nu ar putea justifica restrângerea dreptului de liberă circulație potrivit art 27 al. 2 Directiva 2004/38 sau motive legate de prevenția generală.
Este posibil ca statele membre al uniunii Europene să limiteze în anumite circumstanțe libera circulație a persoanelor, însă aceasta trebuie să se realizeze cu respectarea Directivei 2004/38 și a legislației interne aferente. Nu poate fi primită critica referitoare la combaterea migrației ilegale, deoarece pârâtul, cetățean european, a intrat într-un stat european. de tranziție negociate de România, cu ocazia aderării vizează accesul cetățenilor români pe piața muncii și nu are legătură cu prezenta cauză.
Având în vedere considerentele mai sus reținute, în temeiul art. 296.Pr.Civ. curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală De Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 478 din 4 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr. 478 din 4 mai 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/24.06.2009
Jud. primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Traian Dârjan
