Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 202/A/2009
Sedința publică din:18.06.2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr.476/28.04.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Maramureș, privind și pe intimantul pârât și pe intimatul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în instanță reprezentanta intimatului Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, d-na procuror, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nemaifiind excepții de invocat și alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, solicită față de apelul formulat în cauză de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, respingerea apelului, și apreciază că soluția pronunțată de Tribunalul Maramureș este temeinică și legală, deoarece din probele administrate de către apelantă, nu rezultă aspecte care să conducă la concluzia că pârâtul intimat ar fi încălcat pe teritoriul statului, siguranța ordinii și liniștii publice.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 476/28.04.2009, pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Maramureș, fost respinsă cererea formulată de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B privind restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în ia a pârâtului, domiciliat în comuna nr. 971, județul M, având CNP -.
S-a luat act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Pârâtul a fost returnat din ia la 26.03.2009.
Probele de care înțelege să se servească reclamanta este procesul verbal de consemnare a declarației verbale date de acesta la intrarea în țară.
Împrejurarea că autoritățile e au dispus returnarea pârâtului și interzicerea reintrării în Gemania, nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română în vederea interzicerii dreptului de circulație a unui cetățean român.
Instanța română trebuie să aprecieze necesitatea restrângerii dreptului la libera circulație prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul aplicării unei eventuale astfel de măsuri.
În ceea ce privește principiul de bază în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română, în prezent, atât legea internă, cât și legislația comunitară stabilesc regula potrivit căreia dreptul la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat - art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Cât privește excepțiile de la această regulă ele se regăsesc atât în cuprinsul legii interne - art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005, cât și în cuprinsul legislației comunitare - art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
În cauză se pune deci problema compatibilității normei interne (Legea nr. 248/2005) cu legislația comunitară (Tratatul CE și Directiva 2004/38/CE) și cea a priorității dreptului comunitar față de dreptul intern. Analizând această problemă, tribunalul a reținut următoarele:
Art. 38 lit. a din Legea internă nr. 248/2005 prevede că "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de C mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la libera circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În ceea ce privește problema identificării normei aplicabile în cazul de față, respectiv norma internă sau norma comunitară, tribunalul a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că "atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului" ( Hotărârea Curții din 19.01.1982, cauza Bexker - ).
Examinând conținutul disp. art. 27 din Directivă, tribunalul a constatat că acestea stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la, tribunalul a constatat că România avea obligația ca până la data de 1 ianuarie 2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr. 248/2005 nefiind până în prezent modificată și amortizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, a constatat că norma aplicabilă în prezentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român este norma comunitară, respectiv art. 27 și urm. Din Directivă.
În privința aplicării normei comunitare la situația de fapt din speța de față, tribunalul a reținut că, prin probele administrate în cauza de față reclamanta nu a dovedit că prezența pârâtului în statul din care a fost returnat ar reprezenta o amenințare reală pentru vreuna dintre valorile sociale ocrotite de art. 27 din Directiva 2004/38/CE. Pentru a se restricționa dreptul persoanei la libera circulație este necesar ca în concret conduita personală a individului în cauză să reprezinte o amenințare reală, prezent și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu se acceptă justificările care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerațiile de prevenire penale. Nici chiar condamnările penale anterioare nu constituie motiv în sine pentru luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație, trebuind în mod obligatoriu coroborate cu alte elemente concrete de fapt, din care să rezulte că pârâtul se află într-una din cele trei situații de excepție care ar justifica restrângerea dreptului la liberă circulație.
În cauza de față, reclamanta și-a întemeiat cererea exclusiv pe Convenția dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al iei din 1992. În afara celor consemnate în Decizia Prefecturii, nu există nici o probă care să confirme un comportament delicvent al pârâtului. Pârâtul în declarația orală consemnată de agentul vamal la intrarea în țară arată că în data de 12.02.2009, a fost arestat de către poliția ă pentru că avea o interdicție anterioară cât și pentru ședere ilegală.
Împotriva acestei sentințe a promovat apel în termen legal reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B solicitând instanței schimbarea sentinței apelate și admiterea cererii reclamantei cu consecința restrângerii dreptului de liberă circulație pentru pârâtul, în ia.
Reclamanta a arătat în motivele de apel că cetățenii au reglementat dreptul la liberă circulație atât prin Constituție, art. 25 cât și prin art. 2 din Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și Libertăților fundamentale, însă acest drept nu este absolut, putând fi limitat în anumite condiții respectiv art. 5 din 248/2005. nerespectarea obligațiilor prevăzute de art. 5 poate determina returnarea persoanei în baza unui acord de readmisie și în consecință se poate restrânge dreptul la liberă circulație a pârâtului. În această cauză restrângerea dreptului de liberă circulație în ia are un scop legitim, deoarece pârâtul a fost expulzat din această țară. Pentru a asigura imaginea unei țări care se poate integra în și raporta la normele europene se impune admiterea cererii.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
Analizând sentința civilă apelată prin prisma motivelor de apel invocate, curtea reține următoarele:
Pârâtul a fost returnat din ia la data de 26.03.2009 deoarece după cum rezultă din declarația acestuia, nu avea voie să intre în țară întrucât fusese expulzat din ia. Acesta este resortisant român și se bucură de statutul de cetățean al Uniunii în temeiul articolului 17 alineatul (1) CE și, prin urmare, are posibilitatea de a se prevala, inclusiv față de statul membru de origine, de drepturile aferente unui astfel de statut și în special de dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, astfel cum a fost conferit prin articolul 18 CE (a se vedea în acest sens, în special, Hotărârea din 20 septembrie 2001, C‑184/99,. I p. ‑6193, punctele 31-33, Hotărârea din 26 octombrie 2006, ‑ și, C‑192/05,. I p. ‑10451, punctul 19, precum și Hotărârea din 23 octombrie 2007, și, C‑11/06 și C‑12/06,. I p. ‑9161, punctele 22 și 23).
În calitate de cetățean al Uniunii Europene are dreptul de a intra în alt stat decât C de origine, cât și dreptul de al părăsi, acest drept fiind consacrat de articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2004/38, care prevede în mod expres că toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru.
Cu toate acestea, dreptul de liberă circulație nu este un drept absolut, putând fi limitat în anumite circumstanțe, expres prevăzute de art. 27 al 1 din Directiva 2004/38, care permite limitarea libertății de mișcare pentru motive de ordine publică sau siguranță publică. Fiind vorba de o excepție de la principiul liberei circulați a persoanelor, această derogare trebuie interpretată în mod strict pentru a nu da posibilitatea apariției arbitrariului. În cazul de față pârâtul recunoaște că are interdicție de a intra în Gemania, măsura respectivă nefiind contestată de acesta. Așadar, împrejurarea că, pârâtul a nesocotit dispoziția autorităților e este de natură a aprecia că fapta acestuia, de a intra în ia în aceste condiții, reprezintă un pericol pentru ordinea publică.
Art. 27 din Directiva 2004/38/CE, stipulează în ce condiții poate fi restrâns dreptul la liberă circulație de către statele membre: ordine publică, siguranță publică și sănătate publică. În aceste circumstanțe curtea apreciază că este incident motivul de restrângere a dreptului la liberă circulație, vizând ordinea publică și în consecință va admite apelul reclamantei potrivit art. 296.Pr.Civ.
În consecință în temeiul art. 38. 245/2005 va admite cererea reclamantei apelante și va ispune restrângerea dreptului la libera circulație al pârâtului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 07.04.1959, în sat, jud. M, domiciliat în sat, nr. 971, comuna, jud.M, în ia, pe o perioadă de 1 (un) an, calculată de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 476 din 28 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă, astfel:
Admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului și, în consecință:
Dispune restrângerea dreptului la libera circulație al pârâtului, CNP -, fiul lui și, născut la data de 07.04.1959, în sat, jud. M, domiciliat în sat, nr. 971, comuna, jud.M, în ia, pe o perioadă de 1 (un) an, calculată de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Decizia este definitivă și executori.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/24.06.2009
Jud.primă instanță:
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
