Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 201/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 201/A/2009
Ședința publică de la 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Maria Cismaru
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror G
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către petentul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR împotriva sentinței civile nr.915 din 22 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar cu nr.unic - având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, în contradictoriu cu intimatul.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare nu este îndeplinită cu apelantul, nefiind restituită dovada de primire a citației.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și netimbrat.
Se constată că la dosar s-a trimis prin fax adresă din partea petentului apelant în care solicită judecarea cauzei în lipsă, având atașat OP în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei - reprezentând taxa de timbru datorată și lipsind dovada de îndeplinire a citației da care se face mențiune.
Reprezentantul parchetului consideră îndeplinită procedura de citare cu apelantul, din moment ce acesta a trimis adresă la dosar cu taxă de timbru, solicitând judecarea în lipsă.
Instanța, deliberând, deși la dosar nu a fost restituită dovada de comunicare a citației și având în vedere poziția reprezentantului parchetului, apreciază îndeplinită procedura de citare cu petentul apelant întrucât în cererea trimisă de acesta la dosar se face mențiunea că transmite și dovada de îndeplinire a procedurii de citare - dar aceasta nu a fost atașată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și având în vedere că apelantul a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Procuror G pune concluzii de respingere a apelului ca nefondat, învederând că intimatul este cetățean european și potrivit legislației Uniunii Europene, dreptul la liberă circulație pe teritoriul poate fi restrâns doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, ceea ce nu este cazul în speță.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține:
Prin sentința civilă nr. 915/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiua fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B prin care a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Italia.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că pârâtul a intrat regulamentar în Italia la data de 5.04.2009 și, pe durata șederii în această țară a locuit la fratele său în Milano, după cum rezultă din declarația acestuia și din decizia de returnare a statului italian. La data de 25.04.2009 a fost returnat în România.
Prin Legea nr. 248/2005 legiuitorul român a reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, regim care trebuie analizat în concordanță cu art. 2 pct. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO și cu dispozițiile Directivei Parlamentului Consiliului Europei nr. 2004/38 din 29.04.2004. Interpretarea coroborată a acestor acte normative se impune cu atât mai mult cu cât Legea 248/2005 este anterioară datei de 1.01.2007.
europene prevăd că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar restrângerea dreptului fundamental la libera circulație poate fi luată doar dacă este necesară pentru asigurarea securității naționale, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori protejarea libertății altora. În plus, pentru aplicarea unor măsuri de restrângere a dreptului fundamental la libera circulație este necesar a fi respectat principiul proporționalității întemeiat pe comportamentul individual al persoanei în cauză care trebuie să reprezinte o amenințare serioasă, reală, actuală și suficient de gravă pentru un interes fundamental al societății.
Instanța de fond a reținut că aceste aspecte nu au fost dovedite, niciunul din actele depuse la dosar nu au arătat că pârâtul, prin activitatea pe care a desfășurat-o sau care urma să o desfășoare în străinătate, ar fi adus atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor B, solicitând schimbarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de apel, reclamantul a arătat în esență că măsura solicitată, raportat la dispozițiile Legii 248/2005 și a Acordului de Readmisie încheiat de România cu Italia, se justifică pentru apărarea ordinii publice, iar această măsură se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție.
S-a mai susținut că art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu încalcă dispozițiile comunitare și că prin Directiva 2004/38/CE nu s-a înlăturat dreptul statelor de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni.
Întrucât pârâtul nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene, apelantul consideră că măsura solicitată este pe deplin justificată.
Apelul este legal timbrat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea privește ca nefondat apelul de față, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a aderării României la. începând cu data de 01.01.2007, judecătorul național a devenit judecător comunitar, fiind obligat să analizeze compatibilitatea legii naționale cu legislația comunitară și să aplice dreptul comunitar, în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.
Prin prisma acestor principii și raportat la situația de fapt, prima instanță a stabilit în mod corect incidența prevederilor art. 18 din Tratat și a art. 27 din Directiva 2004/38/CE, reținând că motivul pentru care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute expres și limitativ în art. 27 din Directivă.
Dispoziția națională, art. 38 din Legea 248/2005, pe care o invocă apelantul contravine legislației comunitare, judecătorul național fiind obligat să aplice legislația comunitară și în ce privește dreptul de a părăsi teritoriul unui stat.
Un stat membru nu poate limita dreptul de a ieși din statul de origine automat, fără a examina comportamentul personal al celui în cauză și fără a aprecia asupra proporționalității dintre măsura solicitată și scopul urmărit.
CJCE nu interzice statelor membre să adopte reglementări prin care să restrângă dreptul unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, dar aceste limitări trebuie circumscrise situațiilor expres prevăzute de dispozițiile comunitare, respectiv Directivei
2004/38/CE și, în nici caz, măsurile impuse nu pot încălca principiul proporționalității, raportat la scopul urmărit.
În speță, apelantul solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului, întrucât acesta a părăsit România la 5.04.2009 și a ajuns în Italia, de unde a fost returnat la data de 25.04.2009, fără a se face dovada încălcării vreunei dispoziții legale.
Dar din nicio probă nu rezultă că pârâtul a săvârșit fapte de natură a pune în pericol ordinea publică, respectiv că acesta, prin comportamentul său, reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă pentru ordinea publică, astfel încât să se impună restrângerea dreptului de liberă circulație. Documentul emis de di Milano aflat la dosar la fila 17 este un înscris redactat în limba italiană, iar ceea ce este scris în limba română nu se referă la fapte antisociale, respectiv nu rezultă că pârâtul a săvârși fapte prin care să fi adus atingere gravă intereselor României și relațiilor bilaterale dintre România și Italia, așa cum se arată în cererea de apel d e către apelant.
Față de aceste considerente, Curtea reține că simpla susținere a apelantului în sensul nerespectării de către pârât a condițiilor prevăzute de legea statului membru, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, la care se referă art. 27 din Directivă, iar măsura solicitată de apelant nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit.
Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică sentința atacată, în baza art. 296 Cod pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru evidența Persoanelor din B împotriva sentinței civile nr.915/22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția Civilă.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 2009.
Președinte, - - --, semnează președintele Curții de Apel, | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./Tehn.
4 ex/22.12.2009
-
Președinte:Monica Maria CismaruJudecători:Monica Maria Cismaru, Carla Maria Cojocaru
