Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 206/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (586/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.206
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
***** *****
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din Ministerul Internelor și reformei Administrative, împotriva sentinței civile nr.1525 din 03.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 31.03.2009, a dovezii de achitare a taxei de timbru aferente apelului declarat, respectiv copia ordinului de plată nr.799, în cuantum de 4 lei.
Reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantului Ministerului Public și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondat a apelului apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada faptului că intimatul pârât ar fi adus atingere ordinei și siguranței publice a statului elvețian.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2008 pe rolul Tribunalului București secția a Va civilă sub nr-, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în Elveția, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
Prin sentința civilă nr. 1525/3.10.2008 Tribunalul București secția a Va civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de petenta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în baza Acordului de Readmisie încheiat între România și această țară, pârâtul a fost returnat din Elveția la data de 21.05.2008, măsura fiind luată întrucât acesta nu îndeplinea condițiile de ședere legală în această țară.
Instanța a reținut că, fiind vorba de raporturi juridice în sfera comunitară, în virtutea principiului priorității, regulile de drept comunitar fac inoperante orice reguli de drept național în vigoare, în măsura în care ar fi contrare, în această categorie intrând și dispozițiile legii 248/2005 sau acordurile cu state membre care stabilesc alte restrângeri ale exercițiului dreptului la liberă circulație decât cele permise de legislația comunitară.
Prin urmare, nu pot fi admise limitări ale exercițiului dreptului la liberă circulație care nu sunt reglementate prin Directiva 2004/38/CE și nici luarea unor măsuri în acest sens în alte condiții decât cele prevăzute în cuprinsul său, pe calea unei interpretări neoficiale art. 39 din TCE.
Curtea Europeană de Justiție a decis, în cauza Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B contra G că dreptul comunitar nu se opune legislației naționale care permite limitarea dreptului unui cetățean din acel stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în speță pentru că a fost repatriat din acel stat membru pentru motivul că se afla acolo în situație de "ședere ilegală", cu condiția îndeplinirii anumitor cerințe. Pe de o parte, conduita acestui cetățean trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă al adresa unui interes fundamental al societății, iar pe de altă parte este necesar ca măsura restrictivă să poată garanta realizarea obiectivului și să nu fie mai mult decât necesar pentru atingerea acestuia.
Față de aceste considerente, reținând că, nu s-a dovedit că, în speță, conduita pârâtului reprezintă o amenințarea reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Internelor și Reformei Administrative, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel, apelanta invocă dispozițiile art. 38 din legea nr. 248/2005, în sensul că restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult trei ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Astfel, mergând de la premisa că fiecare stat este liber să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, rezultă că, prin faptul returnării cetățeanului român, autoritățile elvețiene au considerat prezența acestuia pe teritoriul său ca fiind o amenințare la adresa ordinii publice.
Dispozițiile legii 248/2005 sunt aplicabile tuturor cetățenilor români care călătoresc în străinătate și, indiferent de faptul că acordurile de readmisie încheiate de România cu diverse state, nu stabilesc obligația ca, ulterior readmisiei să fie restrâns dreptul la liberă circulației al acelui cetățean român, legea internă stipulează expres o atare obligație.
Pe de altă parte, libertatea cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții stabilite de lege. Ori, legea 248/2005 stabilește strict limitările legale ce sunt aplicabile dreptului la liberă circulație al cetățenilor români, în acord cu documentele internaționale la care România este parte.
Pentru aceste motive se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii și restrângerii dreptului la liberă circulație pentru pentru cel mult trei ani în Elveția.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
Articolul 38 din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult trei ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate.
Această prioritate este stabilită de art. 148 alin. (2) și alin. (4) din Constituția României, potrivit căruia prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Or, dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins în anexele protocolului de aderare, care cuprinde condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
Așa cum corect s-a reținut prin sentința atacată, măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație. Pârâtul a fost returnat din Elveția pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în Elveția nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Ca atare, în scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanța în mod corect, a stabilit că faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, nu determină aplicarea măsurilor restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și examinând faptele și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate, în mod legal a respins cererea ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 296.pr.civ. curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta - reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1525 din 03 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât domiciliat în B,-, - 55,. 2,. 4,. 80, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
./
5ex./22.04.2009
-4.-
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
