Obligație de a face. Decizia 596/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2704/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.596.
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
JUDECĂTOR 3: Ioana
GREFIER -
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1163 A din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC AL SA și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3
are ca obiect - obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant personal lipsind intimații pârâți SC AL SA și Consiliul Local al Sectorului 3
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul reclamant se legitimează cu Carte de Identitate seria - nr.-, eliberată de Secția 12 Poliție, la data de 29.10.2004 și depune la dosar un set de acte în cadrul probei cu înscrisuri încuviințată la termenul anterior. Totodată, declară că nu mai are alte cereri de solicitat în cauză.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Recurentul reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B, sub nr-, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Al, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să fie obligată pârâta să încheie contract de închiriere privind imobilul situat în B,-, sector 3, compus din vestibul, bucătărie, la parter, pivniță la subsol și cota indiviză din părțile și dependințele comune imobilului, precum și cota indiviză de teren în suprafață de 28. aferentă imobilului, fără cheltuieli de judecată.
La data de 05.07.2006, în ședință publică, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând ca pe calea dreptului comun, în contradictoriu și cu Consiliul Local Sector 3 B, să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea unei repartiții și, respectiv, la încheierea unui contract de închiriere pentru o parte din imobilul situat în B,-, sector 3, parte compusă din două camere, baie, precum și pentru suprafața de 126. parte indiviză din terenul în suprafață de 154. arătând că pentru restul imobilului, compus din vestibul, bucătărie, pivniță și teren în suprafață de 28. a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare și un contract de comodat cu proprietarul.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.114/1996.
Prin sentința civilă nr.9295/22.11.2006, Judecătoria Sectorului 3 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată și a respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a justificat calitatea procesuală activă prin faptul că a susținut că este titularul dreptului corelativ obligației pârâților de a încheia contractul de închiriere și că își dovedește calitatea procesuală prin deținerea folosinței întregului imobil situat în B,-, sector 3.
Astfel, prin contractul de comodat încheiat cu, a dobândit folosința asupra unei părți din imobil, compusă din vestibul, bucătărie, pivniță și teren în suprafață de 28. aferentă imobilului, pentru o perioadă de 5 ani, restul imobilului, compus din 2 camere și baie aflându-se tot în detenția reclamantului, însă fără a exista un titlu al folosinței sale.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul folosește o parte din imobil în temeiul contractului de comodat încheiat cu. Cu privire la aceeași parte din imobil, compusă din vestibul, bucătărie, la parter, pivniță la subsol și cota indiviză de teren de 28. aferentă imobilului, reclamantul a încheiat, în calitate de promitent cumpărător, un antecontract de vânzare-cumpărare cu, în calitate de promitent vânzător.
Cu privire la restul imobilului de la aceeași adresă, instanța a reținut că, în prezent, acesta se află în proprietatea Municipiului B, aflându-se în administrarea pârâtei Al și este folosit de reclamant, fără a exista însă un titlu al folosinței sale.
Anterior, această ultimă parte din imobil, compusă din două camere, baie și suprafața indiviză de 126. a format obiectul contractului de închiriere nr.-/1992, prin care a dobândit folosința acestui bun, termenul închirierii fiind prelungit până la 18.04.2004.
Atât reclamantul, cât și pârâtele au confirmat faptul că spațiul locativ în litigiu aparține fondului locativ de stat, astfel încât atribuirea acestuia trebuie să urmeze procedura reglementată de Legea nr. 11/1996; or, reclamantul și-a justificat cererea pe împrejurarea că în prezent deține acest spațiu locativ, fără a demonstra însă că a parcurs procedura prevăzută de lege pentru atribuirea unei locuințe sociale.
Sub acest aspect, judecătoria a arătat că, din înscrisurile depuse de reclamant, rezultă că demersurile pe care acesta le-a efectuat sunt concomitente formulării prezentei cereri de chemare în judecată; demersurile anterioare (la nivelul anului 2004) au fost efectuate de reclamant nu în nume propriu, ci ca mandatar al lui și erau de altă natură, în sensul că nu se solicita atribuirea unui spațiu locativ și încheierea unui contract de închiriere, ci recunoașterea drepturilor lui de beneficiar de drepturi locative proprii, printre care se numără și cel de a continua raporturile de închiriere ca urmare a decesului titularului contractului,.
Judecătoria a arătat în consecință că, din probele produse de reclamant, rezultă că acesta nu a urmat procedura urmată de art.41 și urm. din Legea nr. 114/1996, astfel încât nu se poate proceda la verificarea modului în care acestea au fost repartizate sau dacă pârâtul Consiliul Local al Sectorului 3 Baa plicat în mod corect criteriile de atribuire a locuințelor sociale, astfel cum sunt reglementate de art.43 din Legea nr. 114/1996.
În plus, judecătoria a mai reținut că ocuparea unei locuințe din fondul locativ de stat fără a avea titlu locativ, efectuarea de îmbunătățiri în acel imobil sau folosirea unui spațiu locativ învecinat în temeiul unui titlu care nu provine de la pârâți, nu constituie un criteriu care, fără a ține cont de alte persoane care au formulat o cerere de atribuire a unei locuințe sociale, să fie determinant pentru obligarea la încheierea contractului de închiriere, astfel încât pârâtul Consiliul Local Sector 3 B nu are obligația să emită ordin de repartiție și nici să încheie cu reclamantul un contract de închiriere pentru imobilul în litigiu.
Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr.1163/10.2007, pronunțată în dosarul nr- a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant împotriva acestei sentințe.
A reținut tribunalul că:
În faza apelului nu s-a făcut dovada imposibilității de prezentare a apelantului-reclamant la termenul de judecată din data de 22.11.2006 (când cauza a fost soluționată la prima instanță de fond) și nici a imposibilității de a aduce la cunoștință judecătoriei acest aspect, respectiv faptul că în perioada 21 - 23.11.2006 a fost internat în spital.
Pe de altă parte, în fața instanței de fond, apelantul-reclamant beneficiase de un termen de apărare acordat la termenul de judecată din data de 07.06.2006 (fila 8 dosar judecătorie), ca atare neputându-se reține că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, față de prevederile art.156 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată, nu se poate reține incidența în cauză a prevederilor art.297 Cod procedură civilă, pentru a dispune desființarea sentinței și trimiterea spre rejudecare la aceeași instanță, cele două cazuri reglementate de aceste prevederi legale fiind strict și limitativ prevăzute, respectiv situația în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în judecarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții, care nu a fost legal citată (nici una din aceste situații neregăsindu-se în speța de față).
- Nici cel de-al doilea motiv de apel nu este fondat, faptul că apelantul-reclamant a făcut demersuri în vederea încheierii unui contract de închiriere, nu este de natură a duce, prin el însuși, la admiterea cererii de eliberare a ordinului de reparație și încheierea unui contract de închiriere.
În acest sens, trebuie avute în vedere criteriile de atribuire a locuințelor sociale reglementate de art.43 din Legea nr. 114/1996, în mod corect arătându-se de judecătorie că simpla depunere a cererii de încheiere a unui contract de închiriere nu poate duce la nașterea, în mod automat, în sarcina intimaților, a obligației de a repartiza locuința apelantului-reclamant și de a-i încheia contract de închiriere.
A mai reținut instanța de apel că, prin raportare la considerentele arătate, argumentele apelantului-reclamant în sensul că în speță ar fi vorba de un singur apartament cu doi proprietari și că a încheiat cu atât un antecontract de vânzare-cumpărare, cât și un contract de comodat pentru o parte din imobil sunt nerelevante și nu pot duce la schimbarea soluției.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul-apelant.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art.304 pct.9 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține că în speță erau incidente dispozițiile art.297 Cod procedură civilă întrucât:
- s-a aflat într-o vădită imposibilitate de prezentare în fața instanței la termenul din data de 22.XI.2006 când s-a judecat cauza, fiind totodată în imposibilitate de a anunța instanța despre acest fapt.
În perioada 21-23.XI.2006, în urma unor puternice complicații medicale a fost internat în spital unde a fost supus unui tratament medical sever, fiind imobilizat la pat.
- în fața instanței de fond din motive obiective nu a beneficiat de servicii juridice din partea unui avocat care să-i reprezinte interesele, la termenul din data de 22.XI.2006 nefiind prezent nimeni.
Mai arată recurentul: că a efectuat toate demersurile pentru a beneficia de repartiție și contract de închiriere; necesitatea unui asemenea contract de închiriere rezultă din faptul că la adresa din B,-, sector 3, există în realitate nu două apartamente cu doi proprietari, ci, doar un singur apartament indivizibil, cu doi proprietari, pentru cea mai mare parte din acesta Primăria Municipiului B, iar pentru cealaltă parte recurentul; că instanța de fond motivează respingerea acțiunii doar prin faptul că demersurile sale au fost concomitente cu promovarea acțiunii; că demersurile anterioare anului 2004 au fost efectuate în numele numitului pentru a i se recunoaște drepturile locative, etc.
Indiferent de timpul când au fost efectuate demersurile, acestea sunt valabile și față de indivizibilitatea imobilului și imposibilitatea împărțirii lui artificiale.
Instanța de fond se contrazice în considerentele sentinței atunci când arată, pe de o parte, că demersurile recurentului sunt concomitente cu introducerea acțiunii (sugerându-se o prematuritate a acesteia), iar, pe de altă parte, arată că intimatele-pârâte nu au nici o obligație de a-i acorda repartiție și a perfecta un contract de închiriere.
La termenul din data de 11.03.2009, reclamantul a depus o "cerere precizatoare" a motivelor de recurs arătând că se impune admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării de noi probatorii, aspect ce rezultă din răspunsul intimatei la interogatoriu; că atribuirea spațiului în litigiu trebuie făcută cu respectarea dispozițiilor art.27 alin.2 din Legea nr. 114/1996, coroborat cu art.27 alin.1 pct. c și art.30 alin.4 din nr.HG1275/2000; că pentru atribuirea acestui spațiu s-au depus mai multe cereri, începând cu anul 2004, dar la care nu a primit nici un răspuns, că spațiul locuibil este parte dintr-un apartament care nu corespunde normelor din anexa 1 din Legea nr. 114/1996. Numai împreună cu spațiul deținut ca urmare a contractului de comodat și antecontractului de vânzare-cumpărare aflat la dosar se poate spune că respectiva locuință poate fi folosită ca atare.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri, respectiv plan de amplasament și delimitarea corpului de proprietate cu privire la imobilul în litigiu (filele 33-34), adeverințe medicale și bilete de externare (filele 27, 28).
Curtea, examinând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, constată caracterul nefondat al recursului pentru următoarele considerente:
- Potrivit dispozițiilor art.297 (1) Cod procedură civilă "în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Din analiza acestor dispoziții legale rezultă că, așa cum în mod corect a reținut instanța de apel, desființarea sentinței instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare se poate dispune numai dacă prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului sau dacă judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată.
Or, în cază, instanța a soluționat pe fond cererea de chemare în judecată, iar reclamantul-recurent a avut termen în cunoștință.
Într-adevăr din înscrisul nou depus în recurs (fila 27) rezultă că acesta a fost internat în perioada 22.XI.2006-26.XI.2006, dar acest fapt nu echivalează cu citarea nelegală.
La edictarea acestei norme legale (art.297 Cod procedură civilă) legiuitorul a avut în vedere caracterul devolutiv al apelului, potrivit căruia se readuc în fața instanței de control judiciar toate problemele de fapt și de drept, provocând o nouă judecată asupra fondului.
În aceste condiții, recurentul-apelant-reclamant putea să își facă în fața acestei instanțe toate apărările pe care nu și le-a putut face în fața instanței de fond din motive obiective.
De asemenea putea să propună probele pe care le considera necesare, probe care în opinia recurentului ar fi rezultat din răspunsul intimatei-pârâte la interogator.
Cu toate acestea, deși în apel a fost reprezentat de avocat nu a formulat cereri și nici nu a propus administrarea de probe (fila 20).
Mai mult, dovada imposibilității de prezentare la termenul din data de 22.XI.2006 (când cauza a fost soluționată la prima instanță pe fond) a fost făcută abia în recurs.
De asemenea, faptul că petentul nu a fost reprezentat de avocat la termenul când s-a soluționat pe fond cauza nu este un motiv ce poate fi imputat instanței, partea fiind aceea care apreciază dacă este sau nu necesar să-și angajeze apărător.
- Spațiul locativ în litigiu aparține fondului locativ de stat, astfel încât în mod corect au reținut instanțele de fond și de apel că atribuirea acestuia trebuie să urmeze procedura reglementată de Legea nr.114/1996.
Instanțele nu au reținut că dispozițiile art.41 și următoarele din lege privind repartizarea unor astfel de locuințe stabilesc limitativ anumite criterii ci au reținut că simpla depunere a unui contract de comodat încheiat cu o terță persoană nu poate duce în mod automat la nașterea, în sarcina intimaților, a obligației de a repartiza locuința reclamantului-recurent și de a-i încheia contract de închiriere.
Potrivit art.43 din Legea nr. 114/1996 "Locuințele sociale se repartizează de către consiliile locale pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, în condițiile prevederilor prezentului capitol, și de ele pot beneficia, în ordinea de prioritate stabilită de consiliile locale, următoarele categorii de persoane: tinerii căsătoriți care au fiecare vârsta de până la 35 de ani, tinerii proveniți din instituții de ocrotire socială și care au împlinit vârsta de 18 ani, invalizii de gradul I și II, persoanele handicapate, pensionarii, veteranii și văduvele de război, beneficiarii prevederilor Legii nr. 42/1990, republicată, și ai Decretului-lege nr. 118/1990, republicat, alte persoane sau familii îndreptățite".
Prin urmare criteriile de repartizare sunt stabilite anual de către autoritățile-administrației publice locale, inexistența unui spațiu de locuit putând fi unul dintre aceste criterii.
Aceste dispoziții legale au fost corect aplicate de instanțele de fond, care au reținut însă că recurentul nu a făcut în nume propriu demersuri anterioare pentru repartizarea locuinței pentru a se proceda la verificarea modului în care Consiliul Local Sector 3 aplicat în mod corect și dispozițiile art.27 alin.2 din Legea nr. 114/1996, coroborat cu art.27 alin.1 pct.1 și art.30 alin.4 din nr.HG1275/2000.
Mai mult, răspunzând celui de al II-lea motiv de apel, tribunalul a reținut că și dacă în realitate reclamantul ar fi făcut demersuri în vederea încheierii contractului de închiriere în nume propriu, acest aspect nu ar fi de natură să conducă prin el însuși la admiterea cererii de repartiție, fără a ține seama de alte persoane care au formulat o cerere de atribuire a unei locuințe sociale.
Prin urmare, considerentele deciziei nu sunt contradictorii, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct.7 Cod procedură civilă.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi privind demersurile efectuate și cum instanța de recurs nu poate face o reapreciere a probelor administrate în cauză, dispozițiile art.304 pct.11 Cod procedură civilă, fiind abrogate, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale raportat la situația de fapt pe care a constatat-
Raportat la aceste considerente, în mod corect a reținut instanța de apel că este fără relevanță în cauză faptul că este vorba de un singur apartament cu doi proprietari.
Nefiind îndeplinite cerințele art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea,în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant, împotriva deciziei civile nr.1163/A/10.10.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți AL și CONSILIUL LOCAL AL SECTORULUI 3
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnodact. / 2 ex./12.06.2009
- Secția a IV-a Civ. -;
Jud. Sectorului 3. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu, Ioana
