Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 22/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/A/2009
Ședința publică din data de 4 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Chiș Andrea Annamaria
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 1260/13.11.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, se constată lipsa părților, iar, din partea Ministerului Public, se prezintă d-na procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CLUJ.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu toate părțile.
Apelul este formulat în termenul legal și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că pârâtul intimat, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 04.02.2009, a depus un înscris.
Instanța, constatând că prezentul apel se află în stare de judecată, că nu sunt cereri de formulat, excepții de invocat, acordă cuvântul reprezentantei Ministerului Public.
Reprezentanta parchetului pune concluzii de admitere a apelului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1260 din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Maramureș, a fost respinsă cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B pentru restrângerea libertății de circulație a pârâtului pe teritoriu Franței.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că pârâtul a fost returnat din Franța, în baza Acordului de readmisie aprobat prin HG nr. 278/1994, simpla expulzare a intimatului de către autoritățile franceze nefiind prin ea însăși suficientă pentru a justifica restrângerea dreptului la liberă circulație, instanța română trebuind să aprecieze necesitatea măsurii prin raportare la ordinea juridică în vigoare la momentul luării ei.
Dreptul la liberă circulație este garantat prin art. 25 din Constituție, art. 18 din Tratatul CE și art. 4 din Directiva 2004/38/CE, atât legislația internă, cât și cea comunitară prevăzând restrângeri, ridicându-se, astfel, problema compatibilității legislației interne (art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005) cu cea comunitară (art. 27 din Directivă).
Norma comunitară prevede limitativ doar trei situații, care se referă la afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice, în timp ce norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului doar ca urmare a returnării în baza unui acord de readmisie, fără a se verifica condiții referitoare la persoana celui returnat, dacă acesta prezintă sau nu pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
În virtutea principiului supremației dreptului comunitar, tribunalul, constatând că statul român nu și-a îndeplinit obligația de a transpune directiva în dreptul intern, a apreciat că se impune aplicarea ei directă.
Referitor la situația în speță, tribunalul a apreciat că pârâtul a fost expulzat din Franța pentru că încălcat legislația străinilor, neinvocându-se alte împrejurări sau săvârșirea vreunor acte ilegale. Simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legislația franceză referitoare la dreptul de liberă ședere nu se încadrează în situațiile prevăzute de Directivă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație, nefiind vorba de o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, neputând fi acceptate motivări care nu sunt legate direct de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală, condamnările penale anterioare neputând justifica în sine luarea unei astfel de măsuri.
Decizia Prefectului Jandarmeriei nu reprezintă o hotărâre judecătorească, nu expune faptele reținute în sarcina intimatului pentru a se putea verifica subzistența condițiilor Directivei referitoare la restrângerea dreptului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel reclamanta, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii cererii de restrângere a dreptului pârâtului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de până la 3 ani.
În motivarea apelului ei, reclamanta învederează că pârâtul a fost condamnat de Tribunalul de M Instanță din la o pedeapsă de 18 luni pentru proxenetism, cu interdicție definitivă pe teritoriul național, în baza acestei condamnări fiind emisă decizia de returnare de către Prefectul din, fiind vorba de motive de siguranța publică.
Măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație prevăzută de legea internă este în concordanța cu dispozițiile art. 2 par. 3 din Protocolul 4, întrucât are un scop legitim (securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora), are un caracter necesar într-o societate democratică, existând o proporție între scopul urmărit prin aplicarea limitărilor și mijloacelor folosite pentru realizarea lui, între imperativele apărării drepturilor individuale și cele ale apărării interesului general al societății, iar legea internă fiind accesibilă și previzibilă în privința efectelor sale, fiind publicată în Monitorul Oficial și oferind garanții suficiente prin reglementarea căilor de atac.
Măsura restrângerii dreptului se justifică în speță din motive de apărare a ordinii publice, circumscriindu-se sferei situațiilor prevăzute limitativ în art. 53 din Constituție.
Interpretând dispozițiile Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și Consiliului, nu rezultă un drept absolut de ședere al cetățenilor Uniunii pe teritoriul unui stat membru, ci posibilitatea intervenirii unor restrângeri sub forma unor condiții sau formalități ce trebuie îndeplinite după împlinirea unui termen de 3 luni, pentru motive ce țin de ordinea, siguranța sau sănătatea publică, cu respectarea principiului proporționalității.
Pârâtul a locuit pe teritoriul Franței o perioadă ce a depășit termenul de 3 luni (12.09.2007-15.10.2008), săvârșind o faptă antisocială, astfel că restrângerea dreptului său la liberă circulație pe teritoriul acestui stat are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii sau siguranței publice din acel stat și este o măsură necesară într-o societate democratică pentru responsabilizarea pârâtului.
Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că este real că a fost arestat pe teritoriul francez pentru acuzația de proxenetism, însă aceasta, ca și judecata ulterioară, au fost abuzive.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la dispozițiile art. 292 alin. 1 și 295. pr. civ. curtea apreciază că acesta este fondat din motivele ce urmează a fi expuse.
Astfel, prin Hotărârea din 10 iulie 2008, răspunzând cererii preliminare formulată de Tribunalul Dâmbovița în cauza dintre Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului Gh., CJCE a statuat că "rticolul 18 CE i articolul 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație i edere pe teritoriul statelor membre pentru cetă enii Uniunii și membrii familiilor acestora de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE nu se opun unei reglementări naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, în special pentru motivul că a fost returnat anterior din acest stat pentru că se afla acolo în situa ie de " edere ilegală", cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenin are reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmăre te și să nu depă ească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia. Îi revine instan ei de trimitere sarcina să verifice dacă acesta este cazul în cauza cu a cărei solu ionare este sesizată."
În considerentele acestei hotărâri, curtea reține că "o măsură prin care se limitează exercitarea dreptului de liberă circula ie trebuie adoptată în lumina unor considerații care in de protecția ordinii publice sau a siguran ei publice a statului membru care adoptă măsura respectivă. adar, aceasta nu s‑ar putea întemeia exclusiv pe motive invocate de un alt stat membru în scopul de a justifica, precum în cauza din ac iunea principală, o decizie de expulzare a unui resortisant comunitar de pe teritoriul acestui din urmă stat, o asemenea considerație neînlăturând totuși posibilitatea ca astfel de motive să fie luate în considerare în cadrul aprecierii efectuate de către autorită ile na ionale competente să adopte măsura de restrângere a liberei circulații"
Motivele de expulzare se referă la săvârșirea unei fapte penale de o gravitate deosebită, respectiv proxenetism în formă agravată, așa cum rezultă din comunicarea Tribunalului de M Instanță din către Procurorul și Prefectul de Poliție de la filele 9-11, depusă în apel, fapte pentru care pârâtul a fost nu doar acuzat, ci condamnat la pedeapsa închisorii de 18 luni și la pedeapsa complementară de interdicție cu titlu definitiv a teritoriului național, împrejurare recunoscută de acesta întâmpinare.
Nu este vorba de condamnări penale anterioare în sine pentru justificarea măsurii, în sensul art. 27 alin. 2 teza finală din Directiva 2004/38/CE, pentru că este vorba de o condamnare penală în temeiul căreia a fost luată măsura expulzării, condamnare pentru o faptă de natură să aducă o atingere gravă ordinii publice, inclusiv a statului care ia măsura restrângerii, respectiv a statului român, câtă vreme legea penală română consacră principiul personalității în ceea ce privește tragerea la răspundere penală a propriilor cetățeni.
Tocmai de aceea, curtea apreciază că măsura de restrângere a dreptului la liberă circulație se justifică raportat la conduita pârâtului, având în vedere condamnarea penală pentru fapte ce aduc o gravă atingere ordinii publice, fapta de proxenetism în formă agravată reprezentând o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, respectiv la adresa valorii ocrotite de legea penală, care se referă la relații sociale ce implică procurarea mijloacelor de existență prin muncă în condiții de respect pentru regulile de morală și de asigurare a demnității umane.
Având în vedere gravitatea faptei, curtea apreciază că o durată de 2 ani a măsurii este de natură să respecte și principiul proporționalității, întrucât este aptă să garanteze realizarea obiectivului (care este prevenirea săvârșirii altor fapte penale și implicit ocrotirea valorii deja arătate, nefiind vorba de o prevenție generală, câtă vreme a fost analizată conduita concretă) și nu depășește cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, o astfel de durată a măsurii fiind de natură să împiedice reconstituirea condițiilor favorizatoare săvârșirii faptelor de aceeași natură, care s-au dovedit a fi, de fapt, scopul șederii pârâtului în Franța.
Aserțiunile acestuia referitoare la arestarea, cercetarea și condamnarea sa abuzivă nu sunt susținute de nicio probă, hotărârea penală franceză de condamnare nefiind desființată și nesusținându-se împrejurări de natură a pune sub semnul întrebării condițiile cercetării sau deținerii (în sensul art. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale, de ex.).
În temeiul art.296 pr. civ. curtea,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr. 1260 din 13.11.2008 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr- pe care o schimbă, în sensul că admite cererea reclamantei și, în consecință:
Dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, CNP -, domiciliat în Orașul B Sprie,-, jud. M, peteritoriul Franțeipe o perioadă de2 (doi) ani.
Decizia este executorie.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red
5 ex./ 6.03.2009
Jud. instanță:
Președinte:Chiș Andrea AnnamariaJudecători:Chiș Andrea Annamaria, Ana Ionescu
