Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 221/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 221/
Ședința publică de la 08 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Gabriela Baciu
JUDECĂTOR 2: Anica Ioan
Grefier - - -
MINISTERUL PUBLIC reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B sect.1,-, împotriva sentinței civile nr. 627 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apelantă dovada achitării taxei de timbru în sumă de 12 lei și timbre judiciare în sumă de 0,30 lei și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conf. art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea cererii de apel ca nefondată și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond.Intimatul a fost returnat din Franța,pe motivul că acesta s-a făcut vinovat de furt,însă autoritățile franceze nu au luat față de intimat decât măsura returnării,situație în care consideră că,consideră că autoritățile române nu sunt în măsură să solicite restrângerea dreptului la liberă circulație.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr-DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTEa solicitat în temeiul art.38 lit.b din Legea nr.248/2005 restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului, motivând că acesta a fost returnat la data de 13.11.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat aprobat prin HG nr.278/1994,conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră datorită comportamentului antisocial de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară,respectiv pentru că s-a făcut vinovat de furt.
În drept, au fost invocate disp. art.5 și 38 lit.A din Legea nr.248/2005, precum și art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la CEDO (pct.3 și 4).
În dovedirea susținerilor sale a depus la dosar acte.
Pârâtul, deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări și nici nu a depus întâmpinare.
Prin sentința civilă nr.627/2009 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantă.
Examinând actele și lucrările dosarului Tribunalul a reținut următoarele:
Libera circulație a persoanelor constituie una dintre cele patru libertăți din cadrul pieții interne la nivelul Uniunii Europene, alături de libera circulație a produselor, libera circulație a serviciilor și libera circulație a capitalurilor.
acestei libertăți constă în eliminarea statului membru pe teritoriul căruia se află aceștia sau își desfășoară activitatea și cetățenii celorlalte state membre ce stau sau muncesc pe teritoriul acestui stat.
Aceste discriminări se pot referi la condițiile de intrare, deplasare, muncă, angajare sau remunerație.
Prin asigurarea unui asemenea regim nediscriminatoriu se realizează libera circulație în spațiul comunitar.
Baza legală a liberei circulații a persoanelor este art.14 (7A) din Tratatul d l Roma, ce stabilește piața internă, acesta incluzând libera circulație a persoanelor, art.18 (8A) din același tratat ce statuează dreptul cetățenilor Uniunii de a circula și de a rezida liber pe teritoriul statelor membre, art.61 (731) și urm. din Tratat, cuprinse sub Titlul IV (111A) ", azil, imigrație și alte politici legale de liberă circulație a persoanelor", precum și art.45 din Cartea Uniunii Europene privind drepturile fundamentale.
Având în vedere aceste reglementări și dispozițiile art.39-42 privind libera circulație a persoanelor din Tratatul instituind Comunitatea Europeană și faptul că în decembrie 2000, prin documentul de poziție trimis Comisiei Europene, România a acceptat în întregime acquis-ul comunitar ce are la bază prevederile Tratatelor constitutive care guvernează libertatea de circulație a persoanelor, precum și faptul că instanța națională are obligația să aplice dreptul comunitar și să-i asigure efectul direct deplin, înlăturând chiar din oficiu orice normă contrară internă, urmează a se constata că solicitarea de a se restrânge exercitarea dreptului la libera circulație în statele Uniunii Europene a pârâtei- este nefondată.
În aplicarea principiului preeminenței dreptului național se au în vedere și dispozițiile art.20 al.2 din Constituție.
De asemenea, la soluționarea acțiunii civile de față se are în vedere și faptul că spre deosebire de reglementarea internă (art.38 lit.a din Legea nr.248/2005), art.27 din Directiva nr.2004/38/CE stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantaDIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE Bcriticând-o pentru următoarele motive:
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Apreciază reclamanta că și în condițiile aderării la UE,disp.art.38 și 39 din Legea 248/2005 au rămas în vigoare,constituționalitatea acestora fiind verificată și de Curtea Constituțională(decizia 685/11.09.2007).
Atât legislația internă (Constituția) cât și prevederile internaționale consacră dreptul la liberă circulație,dar acesta nu este absolut,ci poate fi limitat pentru motive de securitate națională,siguranță publică și sănătate publică.
În speță,raportat la scopurile măsurii,la conștientizarea respectării condițiilor legale pe teritoriul unor state străine,măsura returnării este justificată și respectă cerința proporționalității.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În alin. 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Constituția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține recurenta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, chiar dacă returnarea s-a produs anterior aderării României la Uniunea europeană, cum este cazul în speță, deoarece dispozițiile dreptului comunitar sunt de imediată aplicare.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă.
Intimatul - pârât a fost returnat din Franța pentru ședere ilegală respectiv pentru că s-a făcut vinovat de furt fără să fi fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Franța, ar fi încălcat principiul proporționalității.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B sect.1,-, împotriva sentinței civile nr. 627 din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Iulie 2009.
Președinte, - - - | Pt.jud.- -, aflată în CO,cf.disp. art.261 alin.2 pr.civ. VICEPREȘEDINTE, |
Grefier, - - |
: - - -/14.07.2009
: /14.07.2009
7 ex.
FOND:
Președinte:Valentina Gabriela BaciuJudecători:Valentina Gabriela Baciu, Anica Ioan
