Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA Nr.225
Ședința publică din data de 8 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Adriana Maria Radu
JUDECĂTOR 2: Elena Costea
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1, și de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, împotriva sentinței civile nr. 621 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-, județul
Apel scutit de taxa judiciară de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care se învederează că apelanta reclamantă solicită judecarea în lipsă.
Reprezentantul Ministerului Public arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act de declarația reprezentantului Ministerului Public, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită admiterea ambelor apeluri, desființarea sentinței civile nr. 621/2008 pronunțată de Tribunalul Buzău și admiterea cererii reclamantei cu consecința restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulație în Germania pentru o perioadă de 3 ani.
CURTEA,
Asupra apelurilor civile de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la nr.1774 din 29.05.2008, Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul G solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună restrângerea drepturilor pârâtului la libera circulație în Germania pentru o perioada de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a fost returnat din Germaniei la 10.04.2008 în baza Convenției dintre Ministerul d e Interne al României cu Ministerul d e Interne al acestei țări.
În drept au fost invocate prevederile art 5,38 si 39 din Legea nr.258/2005.
Tribunalul a examinat următoarele chestiuni:
a) compatibilitatea normei interne cu cea comunitară în ceea ce privește excepția de la principiul libertății cetățeanului R de la ieși din țară în scopul de a călătorii pe teritoriul Franței.
b).identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea la liberă circulație.
c). aplicarea normei juridice situației de fapt din speța de față.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr.621/13.06.2008 a respins cererea, reținând următoarele:
Art. 38 lit. a din Legea interna nr.248/2005 prevede că"restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusa pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat in baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat."
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și ai membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când norma internă prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nicio distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză respectiv dacă aceasta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma externă.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Tribunalul a făcut aplicarea principiilor de aplicare a dreptului comunitar, astfel cum au fost ele stabilite în jurisprudența Curții Europene de Justiție, reținând că " atunci când dispozițiile unei directive apar, din punctul de vedere al conținutului lor, ca fiind necondiționate și suficient de precise, aceste dispoziții pot fi invocate, în absența unor măsuri de transpunere în termenul stabilit, împotriva oricărei dispoziții de drept intern neconforme cu directiva sau dacă sunt de natură să definească drepturi pe care particularii pot să le invoce împotriva statului".
Examinând conținutul dispozițiilor art.27 din Directivă, instanța constată, acestea stabilesc intr-un mod precis si lipsit de echivoc cele 3 excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
De asemenea, examinând conținutul Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană, instanța constată că România avea obligația ca pana la data de 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea nr.248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
În aceste condiții, tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din prezenta speță și, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar,a constatat că norma aplicabilă în prezentul litigiu, în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean R, este norma comunitară respectiv art.27 și urm. din Directivă.
Totodată s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Germaniei motivând cererea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost returnat de pe teritoriul acestuia stat în baza unui acord de readmisie. De asemenea, actele depuse in dovedirea cererii nu atesta o alta situație de fapt decât aceea că paratul ar fi încălcat dreptul de ședere pe teritoriul Germaniei - aspect ce rezultă din declarația dată de acesta la intrarea in tară.
Așa cum s-a arătat mai sus, art. 27 din Directivă prevede situațiile de excepție în care se poate dispune restrângerea dreptului la libera circulație, respectiv ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei in cauză.
Condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemene măsuri.
Conduita persoanei în cauza trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generala.
Singurele boli care justifică măsuri de restricționare a liberei circulații sunt bolile cu potențial epidemic, astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizației Mondiale a Sănătății, precum și alte boli infecțioase sau parazitare contagioase, daca acestea fac obiectul unor dispoziții de protecție ce se aplică resortisanților din statul membru gazdă(art. 29).
Prin raportare la aceste dispoziții legale,tribunalul apreciat că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea germana referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atâta timp cât prin acțiunea de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita paratului, instanța nu poate să rețină în nici un caz simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui " o amenințare reala, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales in condițiile in care Directiva dispune că " nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și " condamnările penale anterioare nu pot justifica in sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație.
Împotriva sentinței sus-menționate au declarat apeluri reclamanta Direcția Generala de Pașapoarte și Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, ambele criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în sensul că este justificată restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului, deoarece conform fișei de cazier judiciar, acesta are patru condamnări pentru comiterea de infracțiuni pe teritoriul României și o condamnare pronunțată de Judecătoria, recunoscută de instanțele românești, iar în raport de acest elemente, conduita lui constituit o amenințare reală la adresa unui interes fundamental al societății în sensul reglementat prin art. 27 pct.2 din Directiva 2004/38/
Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, curtea constată că apelurile sunt fondate pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Dispozițiile art.38 lit. a din Legea 248/2005 arată faptul că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român, restricția poate fi instituită împotriva acestuia în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și condițiilor în care s-a dispus returnarea, această măsură fiind în acord cu situațiile expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, iar din art. 25 din Constituție rezultă că dreptul la libera circulație în țară și în străinătate este garantat, legea stabilind condițiile exercitării acestui drept.
Prin restrângerea exercitării dreptului la libera circulație, conform dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor, drept reglementat prin Directiva 2004/38/ privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii și membrii familiilor acestora.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva 2004/38/ stabilește expres și limitativ cele 3 cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor, acestea fiind, afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
Așa cum am arătat mai sus, din talonul de returnare întocmit în punctul de trecere a frontierei, anexat cererii de chemare în judecată, precum și a declarației dată de pârâtul-intimat, acesta a fost returnat din Germania, după ce a fost depistat de poliția acestei țări și reținut pentru furt, fiind închis într-un centru pentru străini, din fișa sa de cazier judiciar, rezultând și condamnările pe care acesta le are, patru condamnări pentru infracțiunile comise pe teritoriul României și una pronunțată de Judecătoria și recunoscută printr-o sentință penală de Judecătoria Buzău (sentința penală nr.30j. 153/20.07.2006 recunoscută prin sentința penală 133/8.02.2007 pronunțată de Judecătoria Buzău ).
Față de cele mai sus menționate, se constată că intimatul-pârât prin conduita sa constituit o amenințare prezentă și gravă la adresa unui interes fundamental al societății în sensul reglementat prin art. 27 pct.2 din Directiva 2004/38/ și chiar dacă aceasta, cât și Directiva Consiliului 64/221/CEE din 25.02.1964 privind coordonarea măsurilor speciale referitoare la deplasarea cetățenilor străini, măsuri justificate din motive de ordine publică, de siguranță publică și de sănătate publică,
prevăd că existența unor condamnări penale nu pot constitui în mod automat temei pentru aplicarea acestor măsuri, acestea se vor întemeia exclusiv pe comportamentul personal al individului, care face obiectul lor.
Curtea constată că în raport de toate aceste elemente conduita intimatului-pârât constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă, astfel încât se justifică restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia.
Având în vedere considerentele ce preced, curtea constată că apelurile sunt fondate și în temeiul art. 297 Cod pr.civilă le va admite, va schimba în tot sentința, în sensul că va admite cererea și va dispune restrângerea dreptului de liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Germaniei pe o perioadă de 3 ani.
Pentru aceste motive
În numele legii
Decide:
Admite apelurile declarate de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1, și de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUZĂU, împotriva sentinței civile nr. 621 din 13 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu pârâtul domiciliat în B,-, județul B și în consecință:
Schimbă în tot sentința sus-menționată, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE
Dispune restrângerea dreptului de liberă circulație a pârâtului pe teritoriul Germaniei pe o perioadă de 3 ani.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 8 octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- -
Red.EC
Tehnored.NM
9ex.
21.10.2008
1774/- Tribunalul Buzău
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Adriana Maria RaduJudecători:Adriana Maria Radu, Elena Costea
