Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 234/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 234
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror a din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 799 de la 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în comuna, sat, județul O, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit apelantul reclamant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că apelantul a solicitat judecarea în lipsă.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat admiterea apelului, considerând că faptele comise de pârât, pe teritoriul statului ce l-a returnat, dau dreptul respectivului stat să nu îl mai primească pe teritoriul său. Această măsură nu este contrară legislației comunitare în vigoare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2009, Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se restrângă exercitarea dreptului la liberă circulație în Italia a numitului.
În motivarea cererii se arată că în baza obiectivului nr. 2 lit. d din HG nr. 1347/2007 coroborat cu prevederile art. 38 lit. b din legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată, numitul a fost expulzat din Italia la 17.04.2009 în baza Decretului Prefecturii Provinciei Milano, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
S-au depus la dosar talonul cu datele de stare civilă, procesul verbal întocmit la Aeroportul B și actele de expulzare.
Prin sentința civilă 799 din 12 august 2009 Tribunalului Olts -a respins cererea, cu motivarea că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005, care prevede că se poate interzice dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în străinătate, dacă prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, cetățeanul român ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre România și statul respectiv.
S-a arătat că nu s-a făcut dovada că pârâtul a desfășurat o astfel de activitate sau ar urma să desfășoare o activitate prin care să aducă atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și Italia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, arătând că pârâtul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei la data de 17.04.2009, deoarece a avut un comportament antisocial, îndepărtarea sa fiind necesară pentru menținerea ordinii și siguranței publice. De asemenea, pârâtul nu a respectat o interdicție anterioară de intrare pe teritoriul statului italian, a muncit fără forme legale, astfel că prezența sa în Italia aduce gravă atingere intereselor României și relațiilor bilaterale dintre țara noastră și Italia.
S-au invocat ca incidente dispoz. art. 5din legea 248/2005 și ale art. 27 din Directiva 2004/38/CE, precum și art. 1 din Acordul dintre România și Italia privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală.
Apelul nu este fondat pentru următoarele considerente.
Art.38 din legea 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate dintr- altă țară în baza unui acord de readmisie, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, potrivit art. 148 alin.2 și 4 din Constituție.
Această prioritate este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile legii 248/2005, se constată că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene), este suficient ca acesta să fi fost returnat dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește, expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la circulație pentru pârât este justificată de faptul că acesta nu a respectat o interdicție anterioară de intrare pe teritoriul statului italian, a muncit fără forme legale,dar nu au fost făcute dovezi în acest sens.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene (Hotărârea Rutili, din 28.10.1975, Hotărârea Bouchereau, din 27.10.1977 și Hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretare, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38 trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, pentru a fi justificate, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În pronunțarea hotărârii preliminare din 10.07.2008, în procedura MAI- Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din CE de Tribunalul Dâmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din directiva 2004/38 nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În speță, condițiile mai sus enunțate nu sunt incidente. Simplul fapt că pârâtul nu se afla în derularea unui contract de muncă nu duce la concluzia că prezența sa pe teritoriul statului italian constituie o amenințare la adresa siguranței publice a acestui stat. În aceste condiții, măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Față de dispozițiile comunitare arătate, sunt nefondate referirile făcute de apelant la dispozițiile legii naționale, cât timp aceasta nu este în concordanță cu norma comunitară.
Aceeași concluzie se desprinde și din interpretarea art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO.
Tribunalul a apreciat corect că nu sunt incidente prevederile art. 27 din directiva nr. 2004/38/CE, și prin urmare, nu se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație pentru pârâtă.
Apreciind că dispozițiile legale arătate au fost corect aplicate, în temeiul art. 296, cod pr. Civ. se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul apelant INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 6,-,l, împotriva sentinței civile nr. 799 de la 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul, cu domiciliul în comuna, sat, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
5ex/1.10.2009/ Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
