Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 277/
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: George Popa judecător
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
Grefier - - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamantulINSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRTIVE B,împotriva sentinței civile nr. 506 din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta- CNP -, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal a lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul că este al 2-lea termen de judecată în apel; apelul civil este motivat, timbrat, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea apelului formulat, considerând că instanța de fond, în urma analizei probelor administrate în cauză, a pronunțat o sentință legală și temeinică, ce urmează a fi menținută ca atare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, a pârâtei .
In motivarea cererii a arătat că pârâta a fost returnată din Italia la data de 1 iulie 2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în această țară, împotriva numitei, dispunându-se măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
Mai invocă reclamantul că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România, le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr.248/2005, invocând de asemenea și dispozițiile art.2 alin.1 din Convenția bilaterală, precum și dispozițiile art.2 din Protocolul adițional nr.4 la.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 506 din 30 iulie 2009 respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Că dispozițiile art.27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern, obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Norma internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Astfel a reținut instanța de fond că norma internă fiind parțial incompatibilă cu norma comunitară, reclamanta nefăcând dovada că pârâta, se află în una din cele trei situații de excepție care ar restricționa dreptul la libera circulație în statele membre
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, criticând-o, pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la libera circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat între România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale susmenționate nu au fost modificate prin nici un act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru care s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei, pentru o perioadă de la 5 la 10 ani, sub sancțiunea executării pedepsei privative de libertate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel, constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
In speță, se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României, în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene, după data aderării.
In raport de dispozițiile art.20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor, cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la. necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitare în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât doar pe motiv de ședere ilegală în Franța, ar fi încălcat principiul proporționalității.
In schimb, art.27 din Directiva 2004/38/CE prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică și siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Curtea, constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Cum însă pârâtei i s-a aplicat măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei, pe o perioadă de la 5 la 10 ani, o nouă sancțiune aplicată conform legii naționale nu ar avea nici un efect juridic în speță.
Față de considerentele expuse mai sus urmează a se respinge ca nefondat apelul reclamantei, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de către reclamantulINSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRTIVE B,împotriva sentinței civile nr. 506 din 30.07.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta- CNP -, în acțiune civilă formulată în baza Legii 248/2005.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red. GP/16.10.2009
decizie VM/16.10.2009
7 ex/16.10.2009
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător
Com. 5 ex/19.10.2009 (luni)
1. Direcția Generală de Pașapoarte B - str.- nr. 29, sector 1,
2. Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B ---4, sector 6
3. Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple al județului V
4.
5. Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
Președinte:George PopaJudecători:George Popa, Irina Alexandra Boldea
