Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 299
Ședința Publică din data de 29.10.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamantul Inspectoratul Național pentru evidența persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, cu sediul în sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 1231 din 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în G-, -. 60, posesor al CNP -, în acțiunea având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței dată de instanța de fond. Precizează că instanța de fond corect a reținut că pârâtul aplicându-i-se o dată sancțiunea expulzării, aplicarea acesteia și de Statul Român ar însemna încălcarea principiului proporționalității.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr-, pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta din I în contradictoriu cu pârâtul a solicitat restrângerea exercițiului dreptului la libera circulație în Italia.
În motivarea cererii arată că pârâtul a fost expulzat în data de 27.05.2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei Milano, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii, dispunându-se și interzicerea dreptului de a se mai afla pe teritoriul Italiei.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 38 lit. b din Legea 248/2005 și nr.HG 1347/2007.
Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 1231/14.08.2009 a respins cererea ca nefondată.
Pentru a se pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Potrivit normei comunitare din 29 aprilie 2004 Consiliului și Parlamentului European consacră dreptul la liberă circulație a cetățenilor Uniunii Europene, Art.27 alin 2 din directiva nr.2004/38/CE prevede că restrângerea liberei circulații a persoanei se poate face dar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Or, astfel de motive nu pot rezulta în mod suficient din faptul însuși al expulzării, pentru că ar însemna că principiul proporționalității în adoptarea măsurii să nu mai intereseze și astfel, să fie ignorată exigența normei comunitare care a enunțat în art.14 din Tratatul E principiul liberei circulații a cetățenilor europeni care are aplicabilitate diversă și se bucură de supremație în raport de reglementarea internă.
În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă, în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică, urmând ca aceasta să fie aplicată cu prioritate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența pașapoartelor din Ministerul Administrației și Internelor criticând-o pentru următoarele motive;
Intimatul a fost îndepărtat de pe teritoriul Italiei în data de 12.03.2009, conform Decretului Prefecturii Provinciei Milano și din conținutul documentului emis de autoritățile italiene reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei, pârâtul a avut un comportament antisocial, pentru care îndepărtarea acestuia a fost necesară în vederea menținerii ordinii și siguranței publice.
În dispozițiile obiectului nr. 2 lit. d al nr.HG 1347/2007 se prevede că autoritățile judecătorești urmează a pronunța o decizie vizând interzicerea deplasării cetățenilor expulzați în Italia pe o perioadă determinată.
Că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac parte din dreptul intern.
Potrivit art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE/ restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În aliniatul 2 se prevede că, măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze pe conduita persoanei în cauză.
Mai mult decât atât, față de exigențele legislației Uniunii Europene, România trebuie să probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și că prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului pe teritoriul unor state membre ale ar dovedi exact contrariul, cu repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cetățenilor români ce locuiesc cu forme legale.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat, pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva 2004/30/, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publică, siguranță națională sau sănătate publică.
În aliniatul 2, textul prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul Uniunii Europene statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, limitarea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Limitarea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, deoarece dispozițiile dreptului comunitar au prioritate și sunt obligatorii pentru judecătorul național.
În cauză, așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată, nu s-a dovedit că sunt îndeplinite condițiile art. 27 din Directivă, nu s-a dovedit pericolul pentru ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică.
Intimatul pârât a fost returnat din Italia în baza Decretului Prefecturii Provinciei Milano, prin care s-a dispus măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei pentru o perioadă de la 5 la 10 ani,m sub sancționarea executării pedepsei privative de libertate.
Or, față de art. 27 alin. 2 din directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului pârât, s-ar ajunge la o dublă sancționare.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamantul Inspectoratul Național pentru evidența persoanelor din Ministerul Administrației și Internelor B cu sediul în B sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 1231 din 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul, posesor al CNP -, domiciliat în G,-, -. 60, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 29.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/5.11.2009
Dact.IS/6.11.2009/7ex.
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila
