Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 30/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.30
Sedința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta apelantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul I împotriva Sentinței civile nr. 502/15.12. 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect Legea nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, se acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, ca fiind fondat, sentința civilă atacată este nelegală, învederând că în hotărârea emisă de autoritățile franceze cu privire la returnarea numitului se precizează faptul că " purtarea respectivului a constituit o amenințare pentru ordinea publică" precum și că acesta " nu îndeplinește condițiile pentru a-i fi autorizată șederea pe teritoriul francez", invocând, de asemenea, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Totodată, reprezentanta Ministerului Public, a susținut că dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art. 25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 502/15.12. 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr- a fost respinsă cererea formulată de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva pârâtului și a fost dispusă comunicarea unui exemplar al hotărârii părților, Inspectoratului general al Poliției de Frontieră și Serviciului public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple C-
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâtul a fost returnat din Franța la data de 30.10.2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România și Franța și aprobat prin nr.HG 278/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 170/1994, fiind reținut pentru că acesta constituia o amenințare pentru ordinea publică și ședere ilegală.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 248/2005, cetățenilor români le revine pe perioada șederii lor în străinătate, între altele, și obligația respectării legislației interne a statului român, precum și aceea de a nu desfășura activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate ale României prin documente internaționale, de respectare a legislației statului pe al cărui teritoriu se afla, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv în condițiile stabilite prin legislația acestuia, sau prin documentele internaționale încheiate cu România.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 38 din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pe o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Începând, însă, cu data de 01.01.2007, România face parte din Uniunea Europeană, găsindu-și aplicabilitatea dispozițiile 54/18.01.2007, textul unic a dispozițiilor legislative și reglementări în materie de circulație și șederea cetățenilor statelor membre ).
Potrivit art. 7 din nr. 54/2007, cetățenii comunitari nu pot fi expulzați, dar pot fi îndepărtați numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Astfel, în lumina acestor considerații, instanța a apreciat că nu se impune luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtului pe teritoriul Franței, din probatoriul administrat în cauză, nu a rezultat că acesta s-ar afla în vreuna dintre situațiile reglementate de art. 7 din nr.54/1997, iar dispozițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, este una permisivă "Restrângerea poate fi dispusă ", astfel încât această prevedere, începând cu data de 01.01.2007, trebuia considerată ca o excepție izolată, raportată la legislația comunitară.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând admiterea apelului și a cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța pentru cel mult 3 ani.
Examinând apelul, cu referire la criticile formulate, se constată următoarele:
Astfel, din materialul probator existent la dosar rezultă că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 30.10.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Astfel autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile franceze, fără a putea cenzura returnarea intimatului-pârât.
Din documentele înaintate Direcției Generale de Pașapoarte de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la numitul în vederea luării măsurilor conform competențelor și a dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că în data de 30.10.2008 lucrătorii -, întocmesc pe numele sus-menționatului, înscrisul denumit talon - pe care fac mențiunea - Franța - însoțit de declarația acestuia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Franța.
În hotărârea emisă de autoritățile franceze, cu privire la returnarea numitului,se precizează faptul că "purtarea respectivului a constituit o amenințare pentru ordinea publică" precum și că acesta " nu îndeplinește condițiile pentru a-i fi autorizată șederea pe teritoriul francez".
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit. (a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord pe readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Mai mult, chiar prevederile acordului de readmisie încheiat între România și Franța, aprobat prin Legea nr.278/1994, stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte păți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante. Acest acord are la bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor.
Măsura reglementată prin art. 38 lit. a se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr.855/28.1 1,2006, nr.901/05.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38 lit. a). art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate). Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art. 29 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, rt. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ".
Art. 25 din Constituție prevede că "Dreptul la libera circulație, in țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Astfel, considerăm că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr. 248/2005, astfel:" români, care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară ".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentate garantează, la art.2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art.2 se prevede că "drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.
Instanța de fond nu a valorificat probatoriul existent la dosar, respectiv declarația pârâtului ( 5) din care rezultă că a lucrat în Franța fără forme legale, decizia Prefectului din -,din care rezultă că pârâtul a constituit o amenințare pentru ordinea publică, încălcând articolul 341 - 4 din Codul Muncii, semnată de pârât și necontestată.
În consecință, văzând dispozițiile art. 5 din Legea nr.248/2005, care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art. 5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră în incidența Legii nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Prin urmare, măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național, și anume, asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene; în acest sens, prevenirea migrației legale reprezintă o cerință asumată de statul nostru care se continuă și după momentul aderării.
În acest context, în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, motiv pentru care Curtea va admite apelul declarat de reclamanta apelantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul I împotriva Sentinței civile nr. 502/15.12. 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, și, în consecință, va schimba în tot sentința civilă apelată în sensul că va admite cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului și va dispune restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație al pârâtului în Franța pentru o perioadă de un an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanta apelantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul I împotriva Sentinței civile nr. 502/15.12. 2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat și în consecință:
Schimbă în tot sentința civilă apelată în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantă împotriva pârâtului.
Dispune restrângerea exercițiului dreptului la liberă circulație al pârâtului în Franța pentru o perioadă de un an.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
PROF.-.DR.- - - - Grefier
- -
RED.EN/24.02.2009
DACT.B/7EX/25.021.2009
INST.FOND-
Se comunică:
- Reclamanta apelantă:
-Direcția Generală de Pașapoarte B - B, str. - nr.29, sect.1
Pârât intimat:
- M Nouă, Sf., Bl. 1,. 7, jud. C -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA - str. - de
Inspectoratul General al Poliției de Frontieră-B,--4, sector 6
Prefectura C - S - Serviciul Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor -
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor
