Evacuare. Jurisprudenta. Decizia 144/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.144
Sedința publică din 18 februarie 2009
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții Consiliul Local și Primarul Municipiului C împotriva Deciziei civile nr.160/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată C COM SRL, având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat reclamanții recurenți prin consilier juridic și pârâta intimată prin administrator.
Procedura legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta pârâtei intimate a depus întâmpinare, care a fost calificată ca fiind concluzii scrise, procedându-se la comunicarea acestora reprezentantei reclamanților recurenți.
Instanța a pus în vedere reprezentantei reclamanților recurenți să precizeze care este obiectul cauzei de față.
Reprezentanta reclamanților recurenți a învederat instanței că acțiunea sa este formulată pentru spațiul din C, P-ța - nr.1 iar contractul de închiriere, aflat la dosar, nu privește spațiul aflat în litigiu.
Totodată, d-na administrator, în reprezentarea pârâtei intimate, a precizat, raport la obiectul cauzei, că deține un contract de închiriere pentru spațiul din C, P-ța - nr.1.
Instanța a stabilit conformitatea între originalul contractului de închiriere nr. 6615/27.12.1997, prezentat spre vedere, de către reprezentanta pârâtei intimate, și copia acestuia, aflată la fila 12 (dosar apel), constatându-se că privește imobilul din C, P-ța - nr. 1.
Instanța a pus în vedere reprezentantei reclamanților recurenți să precizeze modul de stabilire a cuantumului chiriei pentru spațiul în litigiu, respectiv suma de 6094 EURO la care se adaugă suma de 43.395, 17 lei, astfel cum s-a solicitat în cererea de recurs.
Reprezentanta reclamanților recurenți a învederat instanței că valoarea chiriei, respectiv contravaloarea folosinței spațiului comercial pe ultimii trei ani, a fost stabilită, prin analogie cu alte spații.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți, având cuvântul, a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei recurate, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată, evacuarea pârâtei intimate din spațiul comercial în litigiu și obligarea acesteia la plata sumei de 6094 EURO la care se adaugă suma de 43.395, 17 lei, reprezentând contravaloarea folosinței spațiului comercial.
Reprezentanta pârâtei intimate, având cuvântul, a solicitat respingerea recursului.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.160/29.10.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C - Sar espins atât apelul reclamanților Consiliul local și Primarul mun. C, cât și apelul pârâtei SC SRL C împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu același număr.
Prin această decizie, tribunalul a confirmat soluția instanței de fond, care a admis în parte acțiunea reclamanților și a dispus evacuarea firmei pârâte din spațiul comercial în suprafață de 46,17 mp situat în - Centrală (- -) nr.1 din C și a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri/chirie pentru folosința spațiului și a penalităților de întârziere.
Judecătoria a reținut în primă instanță că în anii 1990-1991, pârâta a închiriat magazinul-aprozar situat în piața centrală a mun. C, aflat pe terenul proprietatea Statului Român și a executat și o serie de lucrări de construcții pe acest teren, autorizate de Primăria mun.
Deși contractul de închiriere din anul 1990 nu a mai fost prelungit, totuși pârâta continuă să folosească spațiul, fără a deține însă un titlu, iar în cursul anului 2007, primăria Cas olicitat pârâtei să elibereze spațiul și să prezinte actele doveditoare privind investiția realizată, pentru a se putea stabili valoarea acestora și eventualele despăgubiri ce ar urma să fie acordate, însă pârâta a refuzat să se prezinte și a ocupat în continuare spațiul din litigiu.
În acest context, judecătoria a reținut că pârâta nu a făcut dovada prelungirii contractului de închiriere a spațiului comercial și astfel, folosește spațiul din litigiu fără un titlu legal, motiv pentru care în baza art.1410 și urm. civ. a dispus evacuarea pârâtei.
Pe de altă parte, s-a mai reținut că, întrucât reclamanții au solicitat pârâtei să elibereze spațiul printr-o serie de adrese emise în cursul anului 2005, însă nu au solicitat și evacuarea acesteia și având în vedere că între reclamanți și pârâtă nu există nici un raport de locațiune, în baza căruia i s-ar putea pretinde pârâtei plata chiriei restante, judecătoria a respins pretențiile reclamanților, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1429 civ.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta, care a invocat lipsa calității procesuale active a Primarului pentru formularea acțiunii, rap. la art.21 alin.1 din 215/2001 și totodată, excepția lipsei efectuării procedurii prealabile a concilierii prev. de art.720/1 pr.civ.
Totodată, pârâta a mai susținut că reclamanții nu și-au dovedit dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu, câtă vreme pârâta are autorizație de construcție și a și executat obiectivul de investiții, iar într-o astfel de ipoteză, reclamanții ar fi avut doar calea promovării unei acțiuni în revendicare.
Pe de altă parte, și reclamanții au declarat apel împotriva sentinței judecătoriei susținând că li s-a respins în mod nejustificat pretențiile privind chiria de 6.094 EURO (contravaloarea folosinței în anul 2005), la care se adaugă suma de 43.395,17 lei reprezentând contravaloarea folosinței în perioada 01.01.2006-31.10.2007.
Tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt neîntemeiate, reținând în primul rând că, deși pe tot parcursul judecării cauzei în primă instanță, pârâta nu a invocat nicio excepție, cu ocazia declarării apelului a susținut că acțiunea a fost formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. Instanța de apel a apreciat că această excepție este neîntemeiată, raportat la 215/2001 - art.1 pct.2, în contextul în care municipiul C își exercită drepturile și obligațiile prin Consiliul Local și Primar, aspect întărit și de HCL 59/14.03.2003.
În privința excepției privind ignorarea procedurii prealabile prev. de art.720/1 pr.civ. tribunalul a reținut că pârâta-apelantă nu poate invoca această excepție întrucât în timpul judecării cauzei în prima instanță nu s-a conformat disp.art.118 alin.1 pr.civ. și astfel, pentru că nu a depus întâmpinare este decăzută din dreptul de a propune probe și de a invoca excepții, cu excepția celor de ordine publică.
Totuși, tribunalul a constatat că procedura de consiliere directă a fost îndeplinită de reclamanți prin adresa nr.9130-21446/31.10.2007.
Pe fond, tribunalul a apreciat că cele două apeluri sunt neîntemeiate, reținând că spațiul comercial situat în C,-, respectiv - Centrală din C este actualmente înscrisă în bunurilor ce aparțin domeniului public, cf. HG 532/2002.
Prin destinația lor, piețele reprezintă bunuri proprietate publică, care nu trebuie intabulate distinct în CF.
Pârâta a folosit acest spațiu comercial în baza unui contract de închiriere încheiat cu Primarul mun. C, contract ce a fost reînnoit până în anul 1994, de când a operat tacita relocațiune.
Din anul 2005, locatorul a cerut locatarului să evacueze spațiul întrucât nu mai deține un titlu locativ, însă pârât refuzat eliberarea spațiului, motivând că a investit foarte mulți bani în renovarea acestuia.
În acest context, tribunalul a apreciat că judecătoria a evaluat corect starea de fapt, reținând că pârâta folosește în mod ilegal spațiul din litigiu, fără a deține un spațiu locativ, astfel încât se impune evacuarea acesteia. Totodată, a constatat că pârâta nu a invocat în beneficiul său un drept de retenție și nici obligarea reclamanților la plata contravalorii investițiilor realizate a acest spațiu.
În continuare, tribunalul a reținut că între părți nu există un raport de locațiune, astfel că motivul de apel al reclamanților privind obligarea pârâtei la plata contravalorii folosinței bunului pe ultimii trei ani este nejustificat, câtă vreme reclamanții nu au putut să-și motiveze această pretenție în drept.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen, reclamanții Consiliul local și Primarul mun. C, care nu a fost motivat explicit în drept.
Recurenții au susținut însă că tribunalul a pronunțat o decizie contradictoriu și nelegală întrucât, deși reține că pârâta a folosit spațiul comercial din litigiu fără un titlul valabil și fără a fi existat raporturi de locațiune între părțile litigante, a refuzat să admită capătul de cerere privind chiria de 6.094 EURO (contravaloarea folosinței în anul 2005), la care se adaugă suma de 43.395,17 lei reprezentând contravaloarea folosinței în perioada 01.01.2006-31.10.2007.
Pârâta-intimată a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și susținând aceleași excepții pe care le-a prezentat și instanței de apel, legate de lipsa calității procesuale active a Consiliului local și Primarului mun.
Pe fond, a arătat că a avut contract de locațiune cu reclamanții, reînnoit succesiv, atât în 1994, cât și în 1997, iar spațiul comercial a fost extins și reamenajat pe cheltuiala exclusivă a pârâtei, dar și cu autorizație din partea autorităților locale.
Curtea, având în vedere motivele de fapt ale recursului reclamanților, în temeiul prev. Art.299 și urm. pr.civ. rap. la art.312 lin.5 pr.civ. și la disp.art.304 pct.7 și 9 rap.la art.304 pct.5 pr.civ. va constata că acesta este întemeiat.
Astfel, curtea va constata în primul rând faptul că motivarea deciziei tribunalului este contradictorie, și în același timp, nu răspunde tuturor motivelor de apel cu care a fost investită, în accepțiunea art.261 pr.civ.
În acest context, curtea va constata că tribunalul a reținut pe de o parte, că pârâta folosește spațiul comercial în litigiu în baza unui contract de închiriere reînnoit până în anul 1994, după care a operat tacita relocațiune (paragraf 8 - fila 46), după care, la paragrafele 10 și 11 din cuprinsul aceleiași argumentări revine și arată că pârâta folosește ilegal spațiul locativ și că între părți nu există raport de locațiune, motiv pentru care nu se impune ca pârâta să plătească contravaloarea folosinței bunului, în schimb se impune să fie evacuată pentru lipsă de titlu.
Procedând în această manieră, tribunalul nu numai că a realizat o motivare contradictorie, dar în același timp a omis să răspundă unor motive de apel cu care a fost investită de către reclamanți, cu privire la justețea obligării pârâtei la plata contravalorii folosinței spațiului. în ciuda faptului că la doar există atât contractul de închiriere nr.6665/27.12.1997 și fișa suprafeței locative, cât și autorizațiile de construcție care vizează extinderea/remodelarea/renovarea spațiului din litigiu, cât și alte dovezi clare care atestă că raporturile de locațiune dintre părți au existat încă din anul 1990 și au continuat până în prezent.
În această situație, atunci când a realizat controlul judiciar și raportându-se la motivele de apel cu care a fost investit de către reclamanți și pârâtă, deopotrivă, tribunalul trebuie să determine cu certitudine sun ce auspicii a continuat locațiunea și ce efecte produce o eventuală relocațiune tacită, în accepțiunea art.1437 civ. și asociată cu investițiile realizate de către pârâtă, în contextul pretențiilor financiare invocate de reclamanții, cu titlu de despăgubiri pentru lipsa de folosință a spațiului comercial din litigiu.
Pentru că tribunalul nu a făcut această analiză și nu a răspuns practic, în fapt și în drept, tuturor motivelor de apel cu care a fost investită de către ambele părți litigante a încălcat disp.art.261 pr.civ. producând o vătămare procesuală părților litigante, iar curtea va constata că devin incidente disp.art.312 alin.5 pr.civ. și se impune ca tribunalul să procedeze la rejudecarea apelurilor cu care a fost investită pentru a determina corect raporturile dintre părți, cu atât mai mult cu cât rezultă că relocațiunea a operat cel puțin până la momentul promovării acțiunii în prima instanță.
De asemenea, instanța trebuie să dea dovadă de rol activ și pentru determinarea exactă a despăgubirilor pretinse de către reclamanți, respectiv originea acestora precum și modul de calcul și în ce măsură cuantumul acestor sume este sau nu afectat de investițiile efectuate de către pârâtă, în baza autorizațiilor emise chiar de către reclamanți.
Pentru toate aceste considerente, curtea, în temeiul prev.a rt.312 alin.5 pr.civ. raportat a art.304 pct.7,9 pr.civ. raportat la art.304 pct.5 pr.civ. va admite recursul declarat de Consiliul local și Primarul mun. C împotriva deciziei civile nr.160/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-.
Va casa în întregime decizia recurată și va trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalului C- în vederea rejudecării apelurilor declarate atât de către reclamanți, cât și de pârâtă împotriva sentinței civile nr.911/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu același număr.
Va constata că în această etapă procesuală nu sunt incidente disp.art.274 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții Consiliul Local și Primarul Municipiului C împotriva Deciziei civile nr.160/29.10.2008, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Casează în întregime decizia recurată și trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalului C-S, în vederea rejudecării apelurilor declarate atât de reclamanți cât și de pârâtă împotriva Sentinței civile nr.911/24.04.2008 pronunțată de Judecătoria Caransebeș în dosarul cu același număr.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2009.
Președinte Judecător JUDECĂTOR 3: Cristian
PROF.-.DR.- - - - -
Grefier
RED.P/26.02.2009
DACT.B/2EX/27.02.2009
INST.APEL- -
INST.FOND- - Jud.
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Erica Nistor, Cristian
