Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 308/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 308
Ședința publică de la 16 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 284 de la 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, județul M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR și intimatul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței că prin motivele de apel apelanta reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat judecarea în lipsă, după care;
Constatând cauza în stare de soluționare, curtea a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public, asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii de admitere a apelului pentru motivele invocate de apelanta reclamantă, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul Mehedinți și pronunțarea unei hotărâri care să țină cont de criticile formulate prin motivele de apel, în sensul restrângerii dreptului la libera circulație a pârâtului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 25.08.2009, Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului, pe teritoriul Franței.
În motivarea cererii, s-a arătat că, din documentele ce i-au fost înaintate de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, rezultă că în data de 30.07.2009 lucrătorii PF - au întocmit pe numele pârâtului înscrisul denumit - talon - pe care au făcut mențiunea - returnat Franța - însoțit de declarația acestuia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Franța.
Cererea a fost motivată pe disp.art.5, art.38 lit.a și art.39 alin.1 din 248/2005 precum și pe disp.art.2 alin.3 din Protocolul Adițional nr. 4 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Prin sentința civilă nr.284 din 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B cu sediul în B str. - nr.29 sector 1, în contradictoriu cu pârâtul CNP -, născut la 29.10.1985 în Dr. Tr. S, fiul lui și, domiciliat în Dr. Tr. S,-, județul
Pârâtul, potrivit declarației acestuia dată la data de 30.07.2009, a ieșit din țară legal la data de 14.07.2009, a tranzitat Ungaria, Austria și Germania, iar în Franța a locuit în caravană, la data de 27.07.2009 când se plimba prin parc cu prietenul său, a fost arestat pentru că a fost văzut într-o mașină ce nu a oprit la semnalul organelor de poliție. De asemenea, din cuprinsul aceleiași declarații reiese că nu a fost judecat, a beneficiat de serviciile unui interpret, singura măsură luată împotriva sa fiind returnarea la frontieră.
Conform art.27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alineatul 2 textul prevede că măsurile luate, trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
S-a apreciat că măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată în raport cu scopul urmărit.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR solicitând admiterea apelului schimbarea în tot a hotărârii apelată și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de pentru cel mult 3 ani în Franța.
În motivare a arătat că în raport de dispozițiile legale în vigoare, Constituția României art.25 a considerat că, în acest caz, este lipsită de relevanță existența sau nu a unei condamnări pentru furt,cu atât mai mult, cu cât, potrivit Directivei nr.38/2004/Cf, nici chiar condamnările penale anterioare nu pot justifica luarea unei astfel de măsuri. Ceea ce este relevant în speță este comportamentul intimatului, reclamanta depunând înscrisuri din care rezultă fără echivoc un anumit comportament, ce poate fi considerat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așa cum se poate observa, art.38 și 39 din Legea nr.248/2005 nu au o aplicabilitate temporară,nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Protocolul Adițional nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează la art.2, dreptul la liberă circulație în țară și străinătate. Însă această garanție suportă anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, după ce în paragrafele 1 și 2 ale art.2 din Protocolul nr.4 se garantează libertatea de circulație a unei persoane aflată legal pe teritoriul unui stat, înăuntrul acestui teritoriu și respectiv libertatea de circulație între state, în paragrafele 3 și 4 se reglementează restrângerile la care poate fi supus dreptul la libera circulație, ceea ce înseamnă că dreptul în discuție nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art.2 al Protocolului nr.4 la CEDO.
În plus a considerat că se justifică și caracterul proporțional al măsurii "într-o societate democratică", în raport de scopurile urmărite la aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtului în a conștientiza respectarea unor condiții legale pe teritoriul unor state străine se poate realiza și prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state, pe o durată de timp rezonabilă. Prin fapta sa, pârâtul a încălcat prevederile art.5 ale Legii nr.248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra, și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Apelul este nefondat.
Prin art. 38 din Legea 248/2005 se prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportate la dreptul comunitar, care are prioritate, conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea normelor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile în vederea asigurării compatibilității dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, fără nicio condiționare privitoare la perioada de tranziție negociată de România.
Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele Protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Astfel, deși calitatea de membrul al Uniunii Europene nu interzice României de a restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Restrângerea exercitării la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/Ce, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.
Așadar, în condițiile în care pârâtul a fost returnat din Franța pentru ședere ilegală, fără să fi fost judecat și condamnat pentru comiterea unei fapte penale, aplicarea măsurii prevăzută de art. 38 din Legea 248/2005 ar fi disproporționată în raport cu scopul urmărit și nu s-ar circumscrie condițiilor arătate în art. 27 din Directivă, ceea ce ar duce la încălcarea unui drept fundamental al pârâtului, ocrotit de prevederile legislației internaționale.
În consecință, apelul este nefondat și urmează în conformitate cu art.296 Cod pr.civilă, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 284 de la 13 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Mehedinți - Secția Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, județul
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 16 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehn.4 ex
24.11.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
