Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 339/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 339
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Rădulescu
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA
*****
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S, str.-, nr. 50, cod poștal - județul O, și a cererii de aderare la apel formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1038 de la 26 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL OLT - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât A, cu domiciliul în S,-, - 21,. C,.3,.9, județul O, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, intimatul pârât
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței împrejurarea că prin cererea de aderare la apel, intimata reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care;
Constatând cauza în stare de soluționare, Curtea a acordat cuvântul reprezentantului Ministerului Public asupra apelului și asupra cererii de aderare la apel.
Reprezentantul Ministerului Publica pus concluzii, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, de admitere a apelului și a cererii de aderare la apel, schimbarea sentinței pronunțată de instanța de fond în sensul admiterea cererii și dispunerea restrângerii dreptului la liberă circulație a pârâtului pe teritoriul statului italian pe o perioadă de cel mult trei ani.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la nr- la TRIBUNALUL OLT reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia a numitului A, pe o perioadă ce cel mult 3 ani.
In motivare, s-a arătat că acesta a fost expulzat din Italia la data de 29.06.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Italia ratificat prin Legea 173/1997.
Din documentele transmise de statul italian reiese că pârâtul a fost returnat pe motiv de furt fiind judecat, condamnat și ulterior expulzat primind și interdicție de intrare în Italia pe timp de 5 ani.
S-au invocat în drept dispoz. art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 cu raportare la art. 25 din Constituția României, art. 18 din Tratatul CEE, art. 4 din Directiva 2004/38/CE.
Prin sentința civilă nr.1038 din 26 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL OLT în dosarul nr-, s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B, sector 1,-, în contradictoriu cu pârâtul A, cu domiciliul în S,-, -21,. C,. 3,. 9, județul
Asupra situației de fapt, tribunalul a constatat că pârâtul a fost expulzat de pe teritoriul Italiei prin sentința nr. 1701/25.06.2009 emisă de Tribunalul din în care se arată că a fost condamnat la 2 luni și 20 zile închisoare și 70 euro amendă cu expulzarea și interdicția de intrare în Italia pentru 5 ani.
Legea națională incidentă în cauză este Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.38 din lege și a art.27 din Directiva 2004/38/CE.
Pârâtul în cauză este cetățeanul unui stat membru al UE, în speță România, are statutul de cetățean al Uniunii și, în consecință, beneficiază de toate drepturile izvorâte din acest statut, drepturi care sunt opozabile chiar și statului său de origine.
Din probele administrate furnizate la repatrierea cetățeanului român constând, în principal, în sentința nr. 1701/25.06.2009 rezultă că pentru infracțiunea de furt săvârșită de cetățeanul român s-a luat măsura privind expulzarea și interzicerea dreptului de intrare pe teritoriul Italiei timp de 5 ani fiind aplicată astfel măsura prev. de art. 27 alin. 1 din Directiva 2004/38/CE, avându-se în vedere legislația italiană.
Solicitarea reclamantei privind limitarea dreptului la liberă circulație încalcă și principiul proporționalității, întrucât nu se mai justifică o astfel de măsură din partea statului de origine nefiind dovedit în concret modul în care conduita persoanei respective aduce atingere intereselor țării sau relațiilor bilaterale, din moment ce oricum persoana respectivă are interdicție de a intra pe teritoriul Italiei.
Prin luarea unei astfel de măsuri de către statul român, se creează și o gravă discriminare între cetățenii români și ai celorlalte țări UE, fiind supuși unei duble interdicții.
În consecință, se impune lăsarea ca neaplicată a normei interne și aplicarea normei comunitare.
Dispozițiile Directivei 2004/38/CE sunt suficient de precise cu privire la cazurile în care se poate restrânge exercițiul dreptului la libera circulație și mai ales în legătură cu statul membru care poate lua o asemenea măsură, acesta fiind statul membru în care persoana vizată se află prin ipoteză și pentru securitatea, sănătatea sau ordinea publică a căruia această persoană prezintă un pericol concret.
Cu alte cuvinte, statul român nu poate lua măsuri de restrângere a dreptului la liberă circulație a unui cetățean român într-un alt stat membru, întrucât doar acest din urmă stat membru poate aprecia dacă pericolul există.
Împotriva sentinței a declarat apel MINISTERUL PUBLIC PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, solicitând admiterea apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii formulată de Direcția Generală de Pașapoarte B, și în consecință dispunerea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului -A pe teritoriul statului italian pe o perioadă de cel mult 3 ani.
A arătat că deși pârâtul a săvârșit o infracțiune de furt pe teritoriul statului italian, fiind arestat și condamnat de instanța din, TRIBUNALUL OLTa respins, ca neîntemeiată cererea.
Apreciază însă că, față de circumstanțele speței, aplicarea dispozițiilor art.38 din Legea 248/2005 nu încalcă principiul proporționalității, măsura restrângerii dreptului pârâtului la liberă circulație fiind conformă condițiilor prevăzute de norma comunitară, câtă vreme pârâtul a fost returnat din Italia ca urmare a comiterii infracțiunii de furt, de natură a aduce atingere siguranței publice.
Față de situația reținută este evident că prin comportamentul său pârâtul a adus atingere ordinii și siguranței publice, ceea ce justifică măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Italiei, conform cerințelor art.27 din Directiva nr.2004/38/CE.
Nu se poate reține motivarea instanței potrivit căreia prin luarea măsurii de limitare a dreptului la liberă circulație de către statul român s-ar ajunge la o dublă interdicție, câtă vreme hotărârea Tribunalului din nu s-a comunicat autorităților române, astfel că ea interesează numai statul străin, și nu alte state.
A invocat și practica Curții de APEL CRAIOVA în acest sens prin deciziile nr.244/2008 și nr.319/2008.
La data de 30.11.2009 a formulat cerere de aderare la apel MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L B, solicitând admiterea apelului Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL O L T, schimbarea în tot a hotărârii apelate și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de A pentru cel mult 3 ani în Italia.
A arătat că măsura trebuie să fie întemeiată exclusiv pe comportamentul individual al persoanei în cauză și de asemenea, conduita acestuia să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, considerând că reclamanta a depus probe din care să rezulte fără echivoc un anumit comportament, ce poate fi considerat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Este corectă susținerea Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL OLT potrivit căreia prin luarea măsurii de limitare a dreptului la liberă circulație în Italia nu se ajunge la o dublă interdicție, câtă vreme hotărârea emisă de către autoritățile italiene nu a fost comunicată autorităților române, astfel că ea interesează numai statul străin.
În plus, consideră că se justifică și caracterul proporțional al măsurii "într-o societate democratică", în raport de scopurile urmărite la aplicarea ei, întrucât responsabilizarea pârâtului în a conștientiza respectarea unor condiții legale pe teritoriul unor stare străine se poate realiza și prin interzicerea dreptului acestuia de a se afla pe teritoriul acelor state, pe o durată de timp rezonabilă. Prin fapta sa pârâtul a încălcat prevederile art.5 ale Legii nr.248/2005, care stabilesc obligația cetățeanului român de a respecta legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care i s-a acordat dreptul de a intra, și, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia și prin documentele internaționale încheiate cu România.
Apelul și cererea de aderare la apel sunt fondate.
Prin art. 38 din Legea 248/2005 se prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pentru o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor returnate în baza unui acord de readmisie, însă, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportate la dreptul comunitar, care are prioritate, conform dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea normelor actului de aderare, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Conform art. 307 alin. 1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană, statele au obligația de a lua toate măsurile în vederea asigurării compatibilității dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații. Față de această prevedere, legislația comunitară este de imediată aplicare, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară, fără nici o condiționare privitoare la perioada de tranziție negociată de România.
Dreptul la libertatea de circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de prevederile art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, act normativ cuprins în anexele Protocolului de aderare, care prevede condițiile admiterii în Uniunea Europeană și care a devenit parte a tratatelor europene.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. 2, textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Astfel, deși calitatea de membrul al Uniunii Europene nu interzice României de a restrânge dreptul la liberă circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie, așa cum susține apelanta.
Restrângerea exercitării la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/Ce, iar prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, ale cărei dispoziții sunt de imediată aplicare.
Așadar, în condițiile în care pârâtul a fost returnat din Italia pentru faptele penale săvârșite pe teritoriul acestui stat pentru care a fost judecat și condamnat, aplicarea măsurii prevăzută de art. 38 din Legea 248/2005, nu ar fi disproporționată în raport cu scopul urmărit și se circumscrie condițiilor arătate în art. 27 din Directivă, ceea ce nu conduce la încălcarea unui drept fundamental al pârâtului, ocrotit de prevederile legislației internaționale.S-a apreciat de catre instanta, ca fata de fapta savarsita de parat, perioada stabilita,de 1 an si 6 luni,in vederea restrangerii dreptului,este suficienta si proportionala cu fapta.
Văzând dispozițiile art.296 și art.293 alin.1 Cod pr.civilă, instanța va admite apelul și cererea de aderare la apel, va schimba în totalitate sentința în sensul că va admite cererea. Va dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului A, în Statul Republica Italia, pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL O L T, cu sediul în S, str.-, nr. 50, cod poștal - județul O, și a cererii de aderare la apel formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1038 de la 26 octombrie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL OLT - Secția Civilă în dosar nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât A, cu domiciliul în S,-, - 21,. C,.3,.9, județul O, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Schimbă în totalitate sentința civilă în sensul că admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1.
Dispune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului A CNP -, în statul Republica Italia, pe o perioadă de 1 an și 6 luni.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 14 2009.
Președinte, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
Tehn.7 ex/16.12.2009
Președinte:Mihaela Loredana Nicolau AlexandroiuJudecători:Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu, Tatiana Rădulescu
