Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 345/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1145/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.345 A
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulat de apelantul - reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr.1653 din 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
are ca obiect - limitarea exercitării dreptului la libera circulație.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns apelantul - reclamant Ministerul Internelor și Reformei Administrative Direcția Generală de Pașapoarte și intimatul - pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că prin serviciul registratură, la data de 02.06.2009, apelantul - reclamant a depus adresă prin care învederează faptul cp dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar s-a depus în dosarul nr-. Totodată, învederează faptul că, apelantul - reclamant a solicitat judecare cauzei în lipsă conform dispozițiilor art. 242 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, având în vedere că nu sunt probe de solicitat și administrat, și nici cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr. nr.1653 din 12.12.2007, admiterea acțiunii astfel formulată, deoarece din probele administrare rezultă că, intimatul - pârât a avut un comportament antisocial punând în pericol siguranța statului Italia, pentru ordinea publică și suspendarea dreptului de liberă circulație.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2007, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 1653/12.12.2007, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prezenta acțiune, formulată ulterior integrării României în Uniunea Europeană, la data de 1.01.2007, are ca obiect restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru pârât având în vedere că acesta a fost returnat în baza acordului de readmisie încheiat de România.
În baza unui astfel de acord de readmisie, fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități, oricare persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau care nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta este cetățean al părții contractante solicitante.
În prezenta cauză, nu se arată expres care cerințe nu au fost îndeplinite pentru șederea pârâtului pe teritoriul statului.
În prezenta cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte contrariul celor reținute mai sus, pârâtul fiind returnat în România pentru depășirea perioadei legale a valabilității vizei acordată la ieșirea din țară, anterior integrării României în E, cerință/formalitate legală care după 1.01.2007 a fost suprimată.
Directiva nr- a Consiliului Europei detaliază motivele restrictive pentru libera circulație a persoanelor, iar măsurile atrase în consecință, trebuie să fie întemeiate exclusiv pe comportamentul individual al persoanei în cauză, pedepsele penale anterioare neputând constitui prin ele însele motive pentru luarea unor astfel de măsuri.
În concepția Curții Europene de Justiție expresia "sub rezerva limitărilor justificate pe motive de ordine publică", privește nu numai prevederile legislative adoptate de fiecare stat membru spre a limita în cadrul teritoriului său libertatea de circulație și de ședere pentru resortisanții altor state membre, ci și deciziile individuale luate în aplicarea unor astfel de prevederi legislative.
Dar chiar așa fiind, tribunalul a considerat, totuși, că măsurile de restrângere a dreptului de ședere nu pot fi impuse de un alt stat membru resortisanților altui stat membru care sunt supuși prevederilor Tratatului, cu excepția cazurilor și împrejurărilor în care astfel de măsuri pot fi aplicate resortisanților statului interesat.
Invocarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 248/2005, care reglementează obligațiile generale ale cetățenilor români pe perioada șederii în străinătate, în raport de faptul că pârâtul a fost returnat în România pentru nerespectarea dispozițiilor legale în materie de vize, este lipsită de relevanță în contextul actual, în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a dovedit în cauză existența unor motive de ordine publică de securitate publică, ori de sănătate publică, sau existența interesului public într-o societate democratică, pentru a se justifica o măsură restrictivă a libertăților democratice.
Tribunalul a constatat în prealabil că Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, este pe deplin aplicabilă în cauza de față, având în vedere incompatibilitatea normelor cuprinse în aceasta cu cele prevăzute de art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație doar "dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și acel stat" - fără a distinge dacă acea persoană prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța publică sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat - și, respectiv, faptul că până la data de 1 ianuarie 2007 dispozițiile Directivei nu au fost transpuse în dreptul intern, legislația română relevantă nefiind modificată sub aspectul examinat.
În raport de efectul direct al directivei comunitare, din normele căreia rezultă fără echivoc că împrejurarea că autoritățile unui alt stat au dispus expulzarea pârâtului nu este, prin ea însăși, suficientă pentru ca tribunalul să interzică dreptul la liberă circulație a unui cetățean român pe teritoriul acelui stat, libertatea de circulație sub acest aspect neputând fi îngrădită decât dacă situația invocată de reclamantă prin cererea sa poate fi încadrată într-una dintre cele trei cazuri ce constituie excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor, tribunalul a reținut din actele depuse de reclamantă în susținerea cererii sale că nu s-a dovedit în speță existența nici uneia dintre cazurile de excepție arătate.
Astfel, reclamanta a invocat doar nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui alt stat referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul acestuia a unui cetățean român, fără a administra nici o probă concludentă cu privire la conduita pârâtului din care să reiasă că încălcarea condițiilor impuse de legea străină ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Pe de altă parte, existența acordului bilateral de readmisie încheiat cu statul român impune acestuia din urmă doar obligația de a readmite cetățenii săi care au fost expulzați de către celălalt stat parte la acord, dar nu poate justifică, față de cele reținute anterior, luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor returnate din statul respectiv.
Or, în lipsa altor probe concludente, tribunalul nu poate da curs solicitării formulate de reclamantă prin prezenta acțiune, o soluție contrară putând aduce o atingere gravă unui drept fundamental al unei persoane, fără a se putea stabili că această ingerință este conformă prevederilor legale invocate și că este necesară într-o societate democratică.
Împotriva sentinței civile nr.1653/12.12.2007 a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de intimatul-pârât pentru cel mult 3 ani în Italia.
În motivarea apelului, apelantul-reclamant a arătat că în mod greșit, instanța de apel i-a apreciat ca neîntemeiată cererea formulată. Aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art.38 lit.a din Legea nr. 248/2005,este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Returnarea pârâtului pentru ședere ilegală precum și documentele întocmite de autoritățile străine și declarația dată de către acesta în punctul de trecere a frontierei din care reiese că a fost condamnat pentru delicte în violarea normelor privind imigrația, denunțat pentru sechestru de persoana și violență sexuală, dovedesc încălcarea de pârât a legislației statului italian, nefiind necesară efectuarea și a altor dovezi în acest sens.
Se observă că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin Acordul de readmisie, dar nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr.855/28.11.2006 că măsura dispusă de art.38.a) se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, dar și pe plan extern. Potrivit art.147 alin.(4) din Constituția României revizuită, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii.
Astfel, nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice Internaționale referitoare la dreptul la libera circulație. Acest act normativ a fost și este aplicabil atât anterior datei de 01 ianuarie 2007, cât și ulterior acestei date. Acolo unde s-a dorit ca după data de 01.01.2007 să nu fie aplicabil, actul normativ a exprimat-o în mod direct - de exemplu, art.52. Totodată, din interpretareaper a contrarioa prevederilor art.52 rezultă că ulterior aderării se vor avea în vedere doar dispozițiile art.39 alin.(1) în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație doar pentru statul din care persoana în cauză a fost returnată, și nu pentru toată Uniunea Europeană.
Măsura returnării dispusă de autoritățile italiene este de natură să facă dovada că acesta nu a respectat condițiile de ședere în spațiul Uniunii Europene. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale, având în vedere că prin conduita sa a adus atingere imaginii și intereselor României în raporturile cu statele Uniunii Europene.
Prin decizia civilă nr. 179A/13.03.2008, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte.
Împotriva acestei decizii civile a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte.
Prin decizia civilă nr. 7561/28.11.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva deciziei civile nr.179A/13.03.2008 a Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a decide astfel, Înalta Curtea reținut ca fiind corecte considerentele Curții de Apel conform cărora simpla existentă a acordului de readmisie încheiat între cele două state nu este suficientă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean membru al Uniunii Europene pe teritoriul altui stat membru, libertatea de circulație fiind garantată de toate documentele comunitare sau europene prezentate deja.
De asemenea, nerespectarea condițiilor de ședere pe teritoriul unui stat membru nu reprezintă prin ea însăși o conduită care să atragă o limitate atât de importantă a acestui drept fundamental.
Ca atare, instanțele trebuie să examineze atitudinea persoanei în cauză, față de care s-a solicitat aplicarea unei măsuri restrictive a libertății de circulație, din perspectiva prejudiciului pe care șederea sa pe teritoriul acelui stat l-ar putea crea unuia dintre cei trei factori enunțați în dreptul comunitar, respectiv ordinea publică, securitatea publică sau sănătatea publică (art.27 alin.1 din Directiva nr.2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului).
În speță însă, deși erau depuse la dosar documentele invocate în cererea de recurs, din care rezultă că pârâtul a fost înlăturat de pe teritoriul statului italian ca urmare a condamnării sale pentru delicte privind nerespectarea normelor relative la emigrație, pentru sechestru de persoană și violență sexuală, pentru inexistența unui domiciliu stabil și a resurselor economice de întreținere, Curtea de Apel nu a verificat cererea formulată de reclamantă din perspectiva acestor elemente.
În speță, Curtea de Apel nu a procedat la stabilirea pe deplin a situației de fapt, ceea ce va determina, prin raportare la dispozițiile art.304 pct.7 și 9 cu referire la art.314 Cod procedură civilă, admiterea recursului declarat; reclamantă, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Cauza a fost repartizată Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie din cadrul Curții de Apel București, formându-se dosarul nr-.
Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2009, având în vedere că prin încheierea de ședință din data de 8 aprilie 2009, fost admisă cererea de abținere formulată de domnii judecători și, Curtea a dispus trimiterea dosarului la Serviciul Registratură pentru repartizare aleatorie.
Cauza a fost repartizată Secției a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie din cadrul Curții de Apel București, fiind înregistrată sub nr-.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente.
Începând cu data de 01.01.2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, cetățenii români beneficiază de dreptul al liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre în condițiile prevăzute de Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului, care are prioritate față de legislația internă și tratatele de readmisie, astfel cum corect a reținut și instanța de fond.
Potrivit art. 6 alin. 1 și art. 27 din menționata directivă, cetățenii Uniunii au dreptul ala ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni, fără îndeplinirea nici unei formalități, iar restrângerea acestui drept se poate face numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, fiind totodată necesar ca măsurile restrictive luate să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita celui în cauză.
Ori, contrar celor reținute de instanța de fond, conduita pârâtului este evident contrară ordinii publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 alin. 1 din directiva precizată și art. 38 din legea 248/2005.
Astfel, în declarația dată la returnare, fila 3 din dosarul de fond, pârâtul a recunoscut că, pe teritoriul italian, a fost prins și judecat pentru infracțiunea de furt și că împotriva sa a fost luată măsura expulzării de către un judecător.
De asemenea, atașat declarației pârâtului se află decretul de îndepărtare de pe teritoriul italian emis de Prefectul, din care rezultă că pârâtul a fost condamnat pentru delicte în violarea normelor relative la imigrație, că a fost denunțat pentru sechestru de persoană și violență sexuală, că nu dispune de un domiciliu stabil și resurse economice suficiente pentru a se putea întreține, aspecte de natură să conducă la concluzia că acesta a încălcat condițiile impuse de legea italiană, constituind o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Așa fiind, în baza art. 296. pr. civ Curtea admite apelul, schimbă în tot sentința în sensul că admite acțiunea.
În baza dispozițiilor art. 38 lit. a din legea nr. 248/2005 dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului pe o perioadă de 3 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI ADMINISTRAȚIEI ADMINISTRATIVE - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr. 1653/12.12.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite acțiunea.
Dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Italia a pârâtului pe o perioadă de 3 ani.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnodact. //4 ex./30.06.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
