Speta Legea 10/2001. Decizia 364/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1089/2007)
Completul 4
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 364
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER - I -
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanții-contestatori -, - și -, împotriva sentinței civile nr. 139 din 30.01.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT.
Obiectul cauzei - Legea nr.10/2001 - contestație.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 27.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 03.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.139/30.01.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorii -, TĂTĂRANU, TĂTĂRANU G, -, - și -, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT RA, împotriva Deciziei nr.1455/21.12.2005 emisă de pârâtă, prin care s-a respins cererea formulată de contestatori în baza Legii nr.10/2001 de restituire în natură a imobilului " 39" și terenul aferent acesteia, imobile situate pe malul lacului, în satul, comuna.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că la data de 13.02.2002 a fost înregistrată la RA APPS notificarea nr.469/2002 transmisă prin BEJ de către numiții -, TĂTĂRANU, TĂTĂRANU G, -, -, - și, prin avocat.
Prin această notificare s-a solicitat restituirea în natură a imobilului ( și teren) situat pe malul lacului, în satul, comuna, județul I cunoscut în zonă ca " 39".
În notificare s-a arătat că imobilul a aparținut autorului comun al petenților,.
Notificarea a fost soluționată prin Decizia nr.1455/21.12.2005 emisă de pârâtă, fiind respinsă ca nedovedită.
Petenții trebuiau să facă dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului supus procedurii Legii nr.10/2001, precum și dovada calității fiecăruia dintre ei de persoană îndreptățită, respectiv de moștenitor al fostului proprietar.
În ceea ce privește dreptul de proprietate asupra imobilului, contestatorii se prevalează numai de anexa la Decretul nr.92/1950 - poziția 114, unde figurează numele ca deținător de în zona lacului (fila 313 din dosar), dar fără a prezenta vreun act care să constituie titlu de proprietate sau să facă dovada existenței unui astfel de titlu.
Contestatorii susțin că au făcut demersuri, dar nu au reușit să obțină actele necesare și invocă în favoarea lor dispozițiile art.24 din Legea nr.10/2001.
Tribunalul a constatat însă că, pe de o parte, legea instituie o prezumție simplă cu privire la calitatea de proprietar a persoanei individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar, pe de altă parte, că din actele depuse de contestatori nu rezultă nici un alt indiciu care să susțină această prezumție și nu s-a făcut nicio dovadă în scopul individualizării imobilului în litigiu, în condițiile în care în zona lacului există o multitudine de imobile " și teren" și nu s-a prezentat vreun act oficial în care să se menționeze " 39" și care ar fi aceea.
Referitor la calitatea contestatorilor de persoane îndreptățite, tribunalul a constatat că prin certificatele de moștenitor și actele de stare civilă depuse la dosar s-a încercat a se face dovada calității de moștenitor a tuturor contestatorilor, dar nu rezultă cu certitudine că ar fi avut toți contestatorii drept autor comun persoana care figurează în anexa la Decret și nici nu s-a ținut seama, după caz, de concursul dintre clasele de moștenitori și de gradul - limită de rudenie până la care se poate veni la moștenirea legală a unei persoane.
De altfel, chiar reținând că s-a făcut dovada calității de moștenitori, cel puțin pentru unii dintre contestatori, în considerarea dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, câtă vreme nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului acestora cu privire la imobil și nici dovada identității dintre imobilul pretins de contestatori și cel care figurează în anexa la Decretul nr.92/1950, soluția dată prin Decizia nr.1455/21.12.2005 emisă de pârâtă apare ca temeinică și legală, motiv pentru care a fost menținută.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, criticând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
- greșit a reținut instanța de fond că nu se poate reține existența unei notificări valabile formulate în termenul legal de contestatori. Contestatorii au formulat notificarea în termen legal, 13.02.2002, prin mandatar avocat. date avocatului au fost confirmate de toți contestatorii;
- greșit instanța de fond a reținut că reclamanții - contestatori nu au dovedit dreptul de proprietate al autorului asupra imobilului litigios, nedepunându-se la dosar titlul de proprietate al autorului contestatorilor asupra acestui imobil. Contestatorii au dovedit că mai presus de voința lor nu au putut depune titlul de proprietate, iar instanța trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001;
- greșit a reținut instanța de fond că imobilul litigios nu a fost identificat. Pentru identificare trebuia să se facă o expertiză tehnică de specialitate, probă ce a fost respinsă de instanța de fond;
- greșit se reține de instanța de fond că nu toți contestatorii și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite. Instanța de fond a încălcat dispozițiile art.4 alin.2 și 3 din Legea nr.10/2001. Toți contestatorii sunt moștenitori legali ai autorului proprietar, fapt dovedit cu actele de stare civilă și certificatele de moștenitor depuse la dosar.
Instanța de apel a încuviințat în dovedirea apelului proba cu două expertize tehnice imobiliare, topografică și construcții, pentru a se identifica imobilul în litigiu, având în vedere că apelanții au depus la dosar contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.18132/18.05.1937 de Tribunalul Ilfov - Secția notariat prin care autorul apelanților a cumpărat terenul în suprafață de 2.400 mp pe malul lacului.
În cauză au fost introduși în calitate de apelanți - reclamanți numiții și, ca urmare a contractelor de cesiune încheiate de aceștia cu reclamanții - apelanți TĂTĂRANU, TĂTĂRANU G, - (cunoscut și sub numele Tătăranu ), (cunoscut și sub numele ) (cunoscută și sub numele ), (născută ) (fila 298 - 310 dosar apel) și numitul, ca moștenitor al apelantei - reclamante, decedată la 07.03.2008, conform certificatului de legatar universal nr.80/17.06.2008 emis de BNP.
Potrivit dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, Curtea va găsi apelul nefondat pentru următoarele considerente:
Parțial, motivele de apel formulate de apelanți sunt fondate. Astfel, Curtea constată că reclamanții au notificat pârâta în sensul restituirii imobilului în litigiu respectând procedura notificării impuse de Legea nr.10/2001. Avocatul, care la data de 13.02.2002 a formulat notificarea în numele reclamanților a avut mandatul acestora, mandat ce a fost reconfirmat și în fața instanței de fond.
În ceea ce privește calitatea de moștenitori a reclamanților față de autorul acestora, Curtea constată că toți reclamanții și-au dovedit această calitate cu actele de stare civilă și cu certificatele de moștenitori depuse în fața instanței de fond, astfel încât nu se poate reține că aceștia nu pot invoca calitatea de moștenitori ai persoanei îndreptățite conform prevederilor Legii nr.10/2001.
Cele reținute de instanța de fond în sensul că ar mai exista și alți moștenitori legali ai autorului care nu au formulat notificare pentru redobândirea imobilului naționalizat autorului, nu este de natură să ducă la respingerea contestației întrucât, potrivit dispozițiilor art.4 alin.4 din Legea nr.10/2001, modificată prin Legea nr.247/2005, de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută la Capitolul III, profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Chiar dacă aceste motive de apel au fost găsite întemeiate, reclamanții - apelanți nu au dovedit ultimul motiv de apel, care duce la respingerea apelului ca nefondat.
Astfel, apelanții nu au făcut dovada identității dintre imobilul naționalizat și imobilul " 39 ", teren și construcție, a cărui retrocedare o solicită prin notificare.
Față de contractul de vânzare - cumpărare depus în apel nr.18132/18.05.1937 nu se poate susține că reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor nu a dobândit în proprietate un teren loc de casă de 2.400 mp pe malul lacului, comuna, sat, având următoarele dimensiuni și vecinătăți: la Nord pe o lungime de 30 cu lacul, la Sud pe o lungime de 30 cu proprietatea, la pe o lungime de 80 cu și la Vest pe o lungime de 80 cu proprietatea moștenitorilor.
De asemenea, potrivit Anexei la Decretul nr.92/1952 poziția 114, reclamanții au dovedit că autorului lor i s-a naționalizat un apartament în - Nu s-a arătat și nici nu s-a dovedit de către apelanți când s-a construit acest apartament ce a fost confiscat autorului lor și nici unde este acesta situat, atâta vreme cât din contractul de vânzare - cumpărare de mai sus rezultă că autorul a dobândit în proprietate numai un teren de 2.400 mp și nu și o construcție aflată pe acest teren. În mod cert însă, construcția denumită "apartament" în anexa la Decretul nr.92/1950 a fost realizată de autorul reclamanților anterior naționalizării, deci anterior anului 1950.
Instanța de apel a încuviințat apelanților efectuarea celor două expertize tehnice, indicate mai sus, pentru a permite acestora, în cadrul unui proces echitabil, să dovedească identitatea dintre imobilul naționalizat autorului lor și imobilul solicitat prin notificarea formulată în baza Legii nr.10/2001.
Curtea reține faptul că singura probă solicitată de apelanți pentru dovedirea identității imobilului, probă cerută prin motivele de apel, a fost expertiza tehnică. Aceasta a fost și singura probă încuviințată de instanță. Apelanții nu au solicitat proba cu martori deși la ultimul termen de judecată au depus prin serviciul registratură un set de declarații autentificate ale unor persoane pe această chestiune. Curtea nu va avea în vedere aceste declarații întrucât ele sunt declarații testimoniale ce nu au fost încuviințate ca probă și care nici nu au fost administrate în mod nemijlocit de către instanța de apel.
Expertiza topografică efectuată de expert ing. Gas tatuat că "comparând dimensiunile și punctele cardinale ale terenului în suprafață de 2.400 mp (30 x 80 ), din Actul de Vânzare - Cumpărare aut.Sub nr.18132/1937 cu dimensiunile în forma neregulată și punctele cardinale ale terenului aferent 39, se poate trage concluzia că este improbabil ca terenul solicitat de Contestatori să fie cel aferent 39".
Pentru a reține această concluzie expertul a constatat că "terenul aferent 39 are la Nord lungimea de 73.53, și nu corespunde cu distanța de 30, din Actul nr.18132/1937, care are vecinătate Lacul, la, terenul 39, are deschiderea cu Lacul 62.84, și nu corespunde cu distanța de 80, din actul vechi care se învecinează cu proprietate particulară, la Sud Terenul 39, are distanța de 36.30 și nu corespunde cu distanța de 30, din actul nr.18132/1935, și la Vest terenul 39, are o distanță de 41.34, care nu corespunde cu distanța de 80, din actul de vânzare - cumpărare nr.18132/1937".
Apelanții trebuiau să facă dovada indubitabilă că terenul ce a fost proprietatea autorului lor este unul și același cu terenul aferent actualmente 39. Este evident din cele reținute de expert că nu există identitate între cele două terenuri nici ca suprafață, dar nici ca vecinătăți.
Curtea reține și poziția procesuală a apelanților - reclamanți cărora li s-a comunicat un exemplar al raportului de expertiză topo la data de 26.03.2008, li s-a acordat un termen să ia cunoștință de raportul de expertiză, iar la termenul din data de 14.05.2008 au precizat în fața instanței că nu au obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză de expertul
Ca atare, apelanții nu sunt îndreptățiți să li se restituie în natură terenul pe care este construită nr.39.
În ceea ce privește construcția, Curtea reține că reclamanții - apelanți susțin că aceasta a fost realizată de autorul lor pe terenul de 2.400 mp cumpărat prin contractul de vânzare - cumpărare nr.18132/1937.
Ca atare, nici construcția nu poate fi restituită apelanților întrucât terenul de sub 39 nu este terenul din contractul de vânzare - cumpărare nr.18132/1937.
Expertul construcții a identificat 39, arătat din câte camere este compusă și a arătat că aceasta a fost realizată în anii 1921 - 1922, dar în lipsa unei autorizații de construire pe numele autorului nu a putut preciza dacă această construcție se identifică cu construcția naționalizată autorului și trecută în Anexa la Decretul nr.92/1950 poziția 114.
Mai mult, se va reține și faptul că autorul nu putea construi înainte de a avea în proprietate terenul. Ori, expertul construcții a arătat, fără a fi contrazis prin obiecțiuni de către apelanți, că 39 s-a construit în anii 1921 - 1922, în timp ce autorul a dobândit proprietatea terenului liber de 2.400 mp în anul 1937. Este evident că nu există identitate nici între construcția naționalizată autorului apelanților și nr.39 solicitată prin acțiune.
Ca atare, Curtea constată că în mod legal instanța de fond a reținut că nu s-a făcut dovada identității dintre imobilul ce a fost proprietatea autorului și imobilul ce formează obiectul prezentei cauze și în consecință, în baza art.296 Cod procedură civilă va fi respins și apelul ca neîntemeiat.
Având în vedere că intimata nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată suportate, Curtea, nefiind întrunite dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondată cererea intimatei având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții - contestatori -, cu domiciliul ales la avocat, în B,- A, parter, sector 1, și, domiciliați în B, șos.- nr.18,.4,.15, sector 6, -, cu domiciliul ales în B,- A, parter, sector 1 și -, prin, domiciliat în B,-, -.1,.2,.7, sector 6, împotriva sentinței civile nr.139 din 30.01.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata REGIA AUTONOMĂ - ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT, cu sediul în B, str.Molire nr.6 - 8, sector 1.
Respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - --- - -
GREFIER
I -
Red.
.
7 ex./26.10.2009
TB-5 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
