Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 365/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 365
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 2: Stela Popa
Grefier: - - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 207 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosar nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna M, sat M, județul M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței cererea formulată de apelanta reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, prin care solicită judecarea cauzei în lipsă potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Publica solicitat respingerea apelului ca nefondat, apreciind că, pârâtului i-a fost încălcat dreptul la libera circulație, acesta fiind returnat din Franța pentru ședere ilegală, fără să fie judecat sau condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, conduită care să justifice restrângerea exercitării dreptului său la libera circulație.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Mehedinți la data de 30.50.2008, Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului, pe teritoriul Franței.
În motivarea cererii a arătat că, din documentele ce i-au fost înaintate de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, rezultă că în data de 25.04.2008, lucrătorii PH au întocmit pe numele pârâtului înscrisul denumit - talon - pe care au făcut mențiunea - returnat Franța - însoțit de declarația acestuia din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Franța.
Cererea a fost motivată pe dispoz.att.38 lit.a și art.39 alin.1 din Lg.248/2005, precum și pe dispoz.art.2 alin.3 din Protocolul Adițional nr.4 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului.
Prin sentința civilă nr.207 din 30 septembrie 3008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins cererea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a motivat în esență că prevederile Legii 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară, respectiv în raport de dispoz.art.18 din Tratatul de instituire a Comunității Europene și de dispozițiile Directivei 2004/38/CE din 29.04.2004 dată în aplicarea Tratatului, a căror aplicare este prioritară în raport cu dreptul intern conform art.148 alin2 și 4 din Constituție.
A mai reținut că dispoz.art.27 din Directivă limitează motivele ce justifică restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, la siguranța, ordinea și sănătatea publică, iar în speță nu s-a făcut dovada existenței unor asemenea motive, returnarea pârâtului dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmise fiind insuficientă pentru limitarea exercitării unui drept fundamental al pârâtului.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea sentinței și admiterea acțiunii.
Prin motivele de apel reclamanta a susținut că în cauză sunt incidente dispoz.art.38 lit.a din Lg.248/2005, întrucât măsura restrângerii exercițiului dreptului este în acord cu art.25 din Constituție și având în vedere că problema controlului migrației ilegale prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern.
A mai susținut că Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului prevede în paragraful 4 al art.2 că drepturile recunoscute pot să facă obiectul unor restrângeri justificate de interesul public într-o societate democratică și că prin aplicarea art.38 din legea 248/2005 nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
Sub acest din urmă aspect, a arătat că, potrivit art.5 din Lg.248/2005, cetățenii români au obligația de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul unui stat, iar returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de returnare prezumă o încălcare a ordinii interioare a statului respectiv, astfel că restrângerea exercitării dreptului pârâtului la liberă circulație are un scop legitim.
Apelul este nefondat.
Prin apelul declarat, reclamanta s-a limitat a susține că sentința atacată încalcă dispoz.art.38 lit.a din Lg.248/2005, considerând că returnarea unei persoane în baza unui acord de readmisie constituie motiv suficient și necenzurabil pentru a se dispune măsura restrângerii dreptului la liberă circulație.
Susținerile apelantei din motivele formulate nu sunt corecte prin ele însele.
Posibilitatea iar nu obligativitatea stipulată prin art.38 lit.a din Legea 248/2005 obligă pe judecătorul sesizat (fără a cenzura măsura returnării) să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestea justifică aplicarea măsurilor restrictive prevăzute de dreptul intern și cel comunitar, să examineze aceste fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate cerut de Convenția privind Drepturile Omului.
Reclamanta nu a arătat care este pericolul concret pe care îl prezintă exercitarea de către pârât a dreptului de a călători pe teritoriul Franței și în ce mod s-ar ajunge la încălcarea siguranței ordinii sau sănătății publice în acest stat, dacă nu i s-ar limita exercițiul dreptului la liberă circulație și nici faptele concrete săvârșite de acesta și care au determinat returnarea lui.
Pe de altă parte, așa cum corect a motivat prima instanță, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar care are prioritate potrivit art.148 alin.2 și 4 din Constituție.
Totodată, art.307 alin.1 și 2 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană prevede că statele au obligația de a lua toate măsurile pentru a asigura compatibilitatea dintre acest tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art.27 din Directiva 2004/28/CE întrucât cuprinde dispoziții mai favorabile decât Lg.248/2005 și se aplică prioritar.
Măsura care se cere a fi luată față de pârât apare ca fiind disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă dreptul la liberă circulație.
Prin urmare, față de dispoz.art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE care prevăd că măsura restrângerii unui drept trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a pârâtului, doar pe motiv de ședere ilegală nu se respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit.
Pentru considerentele arătate, nu se constată temeiuri de schimbare a sentinței, urmând ca, în baza arzt.296 pr.civ. să se respingă apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B - B, sector 1, str. -, nr. 29 împotriva sentinței civile nr. 207 din data de 30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul pârât, domiciliat în comuna M, sat M, județul M, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
21.11.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Paraschiva BelulescuJudecători:Paraschiva Belulescu, Stela Popa
