Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Restrângerea exercitării dreptului
la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 374
Ședința publică de la 25 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Ionescu
Grefier: - - -
*****
Pe rol, judecarea apelului formulat de petenta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței nr. 174 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul G, cu domiciliul în comuna, sat, județul G, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, cu participarea Ministerul Public reprezentat prin procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit apelanta petentă Direcția Generală de Pașapoarte și intimatul G.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței că prin cererea de apel, apelanta petentă Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă, după care;
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, a acordat cuvântul reprezentantul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVAa solicitat respingerea apelului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat în contradictoriu cu pârâtul G să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație acestuia în Danemarca, pe o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 13.06.2008 în baza acordului de readmisie între de România cu această țară ratificat prin leg. 66/2000, întrucât s-a constatat că nu avea posibilități de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 174 din 29 septembrie 2008 Tribunalului Gorjs -a respins cererea.
Pentru se pronunța astfel instanța a reținut că expulzarea pârâtului dispusă de autoritățile daneze nu este, prin ea însăși, suficientă pentru ca instanța română să interzică dreptul de circulație al cetățeanului său pe teritoriul altei țări, deoarece dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost adoptată Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European.
libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică conform art.27 din directiva amintită, astfel că, nefiind dovedită săvârșirea unor fapte de către pârât de natură să ducă la restricționarea dreptului a liberă circulație, cererea a fost considerată neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte B, motivând că potrivit art. 52 și 38 din Legea 248/2005 se impunea restrângerea dreptului de liberă circulație al pârâtului pentru statul din care a fost returnat, în acest sens fiind și dispoz. art. 25 din Constituție, care dau posibilitatea reglementării prin lege a dreptului la liberă circulație. S-a arătat că măsura solicitată a fi luată față de pârât se justifică pentru apărarea ordinii publice, fiind corespunzătoare reglementării din art. 53 Constituție. S-au invocat și considerentele deciziei 855/2006 a Curții Constituționale precum și hotărârile pronunțate de CEDO în acord cu art. 2 din Protocolul nr. 4 la Convenție.
Apelul nu este fondat și se va respinge, pentru următoarele considerente:
Art.38 din legea 248/2005 prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate pe o perioadă de cel mult 3 ani, în cazul persoanelor readmise în baza unui acord, însă odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, legea internă trebuie interpretată prin raportare la dreptul comunitar, care are prioritate, potrivit art. 148 alin.2 și 4 din Constituție.
Această prioritate este instituită și prin art. 10 din Tratatul Comunității Europene, care prevede obligația de cooperare loială între statele membre, inclusiv a instanțelor judecătorești, prin respectarea principiilor și soluțiilor consacrate de jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene.
În cauza Van en și cauza Becker, Curtea Europeană de Justiție a statuat că dispozițiile unei directive sunt direct aplicabile, chiar în absența unor măsuri de transpunere în dreptul intern, cu condiția să fie necondiționate și suficient de precise pentru a permite instanțelor judecătorești să le aplice așa cum sunt formulate.
Examinând prevederile legii 248/2005, se constată că pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate ( inclusiv pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene), este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi adoptată măsura, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de norma internă, art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stabilește, expres și limitativ, doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre pot lua o astfel de măsură restrictivă, respectiv afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice.
În cauză, s-a susținut că măsura restrângerii dreptului la circulație pentru pârât este justificată de faptul că acesta nu avea posibilități de întreținere pe teritoriul statului danez.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, deși statele sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor nu poate fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene (Hotărârea Rutili, din 28.10.1975, Hotărârea Bouchereau, din 27.10.1977 și Hotărârea Orfanopoulos și din 29.04.2004).
de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor fiind de strictă interpretare, măsurile luate în aplicarea art. 27 din Directiva 2004/38 trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, pentru a fi justificate, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
În pronunțarea hotărârii preliminare din 10.07.2008, în procedura MAI- Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva lui G, formulată în temeiul art. 234 din CE de Tribunalul Dâmbovița, Curtea Europeană de Justiție a precizat că art. 27 din directiva 2004/38 nu se opune reglementării naționale care permite restrângerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, cu condiția ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, și, pe de altă parte, măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia.
În speță, condițiile mai sus enunțate nu sunt incidente. Simplul fapt că pârâtul nu era angajat și nu se afla în derularea unui contract de muncă nu duce la concluzia că prezența sa pe teritoriul statului respectiv constituie o amenințare la adresa siguranței publice a acestui stat. În aceste condiții, măsura ce se solicită a fi luată nu respectă principiul proporționalității cu scopul urmărit, și încalcă astfel dreptul la liberă circulație de care se bucură toți cetățenii Uniunii.
Față de dispozițiile comunitare arătate, sunt nefondate referirile făcute de apelant la dispozițiile constituționale, cât timp legea internă, la care trimite norma legii fundamentale, nu este în concordanță cu norma comunitară.
Tribunalul a apreciat corect că nu sunt incidente prevederile art. 27 din directiva nr. 2004/38/CE, și prin urmare, nu se poate restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație pentru pârât.
Apreciind că dispozițiile legale arătate au fost corect aplicate, în temeiul art. 296, cod pr. Civ. se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge apelul formulat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în str. - nr. 29 sect. 1 împotriva sentinței civile nr. 174 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul -, în contradictoiu cu pârâtul G ( CNP -),. în com. sat, jud.G.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored. GI
Ex. 5/26.11.2008
Jud. Fond -
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Gabriela Ionescu
