Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 431/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1437/2009)
Complet vacanță
ROMANIA
CURTEA DE APEL B
SECȚIA A III-A CIVILĂ
SI PENTRU CAUZE CU MINORI SI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.431
Ședința publică de la 08.07.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanta - reclamantă MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr.511/08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Obiectul cauzei - limitarea exercitării dreptului la liberă circulație.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelanta - reclamantă MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimatul - pârât
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează că, prin serviciul registratură - fax -, la data de 07.07.2009, apelanta - reclamanta, a făcut dovada achitării taxei judiciare, în cuantum de 4 lei, conform OP nr. 1643/07.07.2009 și timbru judiciar de 0,15 lei, precum i s-a pus în vedere prin rezoluția administrativă, iar la orele 11.07.2009 a fost comunicat și prin poștă originalul acestei dovezi.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, întrucât nu s-a făcut dovada din care să rezulte că pârâtul, prin comportamentul său, a adus atingere ordinii publice și prezintă pericol social pentru Statul.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.511 din 08.04.2009, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a civilă, sub nr-, la data de 06.02.2009 reclamantul Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Spania pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pentru următoarele motive:
În motivarea cererii s-a arătat că pârâtul a intrat pe teritoriul statului Danemarca pe data de 15.11.200B, stabilindu-se în orașul unde, pe data de 19.11.2008 a fost reținut de către autoritățile daneze, în urma unei altercații cu niște soldați danezi, fiind ulterior judecat și condamnat la 2 luni închisoare, faptă pentru care a fost returnat la data de 19.01.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Danemarca, ratificat prin Legea nr.66/2000. Prevederile acestui acord stabilesc ca fiecare parte contractantă să readmită, la cererea celeilalte părți contractante, fără formalități, persoana care nu a îndeplinit sau nu mai îndeplinește condițiile în vigoare pentru intrarea sau șederea pe teritoriul statului părții solicitate.
Din ansamblul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că, potrivit art.38 din Legea nr.24R/20.07.2005, astfel cum a fost completată și modificată prin OG nr.5/2006 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
Prin hotărârea din 10 iulie, pronunțată de CJCE în cauza C-33/07, obligatorie pentru instanțele românești, s-a precizat că dreptul la libera circulație include atât dreptul cetățenilor UE de a intra într-un alt stat membru decât cel de origine, cât și dreptul de a-l părăsi: "libertățile fundamentale garantate prin Tratatul CE ar fi golite de substanță dacă statul membru de origine ar putea, fără o justificare valabilă, să interzică propriilor resortisanți să părăsească teritoriul statului în cauză pentru a intra pe teritoriul unui alt stat membru" (par. 18 Cu toate acestea, acest drept nu este unul necondiționat, ci poate fi supus limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratat, precum și prin dispozițiile adoptate pentru punerea sa în aplicare (par.21). Astfel, Directiva 2004/38 permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație în special pentru motive de ordine publica sau de siguranță publică.
În acest context, noțiunea de ordine publică presupune pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății (parag.23). Este o definiție stabilită prin Jurisprudența comunitară (, ).
În plus, măsurile trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală (.24).
De asemenea, s-a mai reținut că împrejurarea că față de un cetățean al Uniunii Europene s-a dispus măsura expulzării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal, nu reprezintă un motiv susceptibil să justifice restrângerea libertății de circulație de către statul de origine "decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății" (.26). În consecință, această nu respectă standardele impuse de dreptul comunitar.
Totodată, s-a stabilit că revine instanței interne sarcina de a efectua toate constatările necesare cu privire la motivarea restrângerii dreptului la liberă circulație al pârâtului.
În acest sens, tribunalul a constatat că reclamanta își motivează solicitarea restrângerii dreptului la liberă circulație pe faptul că pârâtul a fost expulzat ca urmare Acordului de readmisie încheiat între România și Danemarca, ratificat prin Legea nr.66/2000, cât și a susținerii că pârâtul a fost condamnat la 2 luni de închisoare ca urmare a unei altercații cu niște soldați danezi, dar la dosar nu a fost depusă decât o declarație dată de pârât la sosire în aeroport, un talon cât și un document intitulat notificare de deportare. Or, aceste înscrisuri nu îndeplinesc exigențele minime pentru ca tribunalul să poată verifica în ce măsură comportamentul pârâtului este de natură a produce o atingere ordinii publice care să reprezinte o amenințare reală, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
În condițiile în care reclamanta nu a pus la dispoziție nici măcar hotărârea de condamnare la care se face trimitere, iar în notificarea de deportare nu se precizează motivul pentru care i s-a pus în vedere pârâtului să părăsească țara, tribunalul, făcând aplicarea hotărârii CJCE mai sus menționată, a constatat că acțiunea formulată este neîntemeiată.
În acest context s-a impus a se face precizare, respectiv aceea că, oricum simpla condamnare nu conduce în mod automat la limitarea dreptului la liberă circulație, ci a trebuit analizat în ce măsură această condamnare, prin raportare la persoana pârâtului și comportamentul acestuia conduce la concluzia că, în concret, pârâtul poate reprezenta un pericol pentru ordinea publică din Danemarca.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor.
În esență, se motivează apelul, în sensul că greșit s-a respins cererea privind pe, returnat din Danemarca din 19.01.2009, deoarece s-a încălcat Legea nr.248/2005 (art.52), Tratatul de Aderare al României la Uniunea Europeană (art.VII pct.2), dar petentul trebuia să se conformeze dispozițiilor legale, iar, conform acordului de readmisie nu se putea cenzura returnarea lui (filele 2-6 dosar apel).
Apelul este nefondat.
Așa cum corect a reținut prima instanță, ordinea publică a statului danez (regatul Danemarcei) nu a fost tulburată grav (chiar dacă a primit închisoare de 2 luni), deoarece "noțiunea de ordine publică presupune săvârșirea unei infracțiuni care să facă incompatibilă șederea sau circulația cetățeanului în acest stat și să existe o amenințare reală și suficient de gravă la un interes fundamental al societății (în speță, daneze).
Aceasta, alături de celelalte două condiții (siguranța publică, sănătatea și bunele moravuri).
Deci, o condamnare de două luni închisoare nu conduce automat la ideea încălcării grave a ordinii publice a statului respectiv.
Ca atare, sentința primei instanțe este legală și temeinică, iar motivele de apel așa cum au fost formulate nu pot fi primite.
Așa fiind, conform art.296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.298 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN MINSITERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.511 din 08.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, domiciliat în B,-, -.4,.6,.59, sector 1.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.07.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.6/20.07.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Mirela Vișan
