Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILĂ, CAUZE MINORI, FAMILIE,CONFLICTE DE
MUNCĂ, ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ nr. 46
ȘEDINȚA PUBLICĂ din data de 29 aprilie 2009
COMPLETUL DE JUDECATĂ A FOST FORMAT DIN:
PREȘEDINTE: Jănică Gioacăș- JUDECĂTOR 2: Sorina Romașcanu
- --judecător
GREFIER: - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil promovat de reclamanta MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu participarea reprezentantului legal al Ministerului Administrației și Internelor, respectiv procuror, împotriva sentinței civile nr.177/C din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că a învederat instanței că apelul are ca obiectlimitarea exercitării dreptului laliberă circulație, apelul se află la primul termen de judecată, s-a depus taxa judiciară de timbru și că procedura este completă.
Instanța constată apelul ca fiind la primul termen de judecată, declarat în termen, motivat și legal timbrat.
Reprezentantul parchetului motivat de faptul că nu mai are de formulat cereri noi, solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Reprezentantul parchetului, procuror având cuvântul pe fond solicită respingerea apelului ca nefondat, cu precizarea că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
- deliberând -
Asupra apelului civil de față constată că:
Prin sentința civilă nr.177/C din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr-/16.02.2009, reclamanta Direcția Generală de pașapoarte Bas olicitat, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Anglia pentru o perioadă de cel mult 3 ani pârâtului, în conformitate cu dispozițiile art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005.
În motivare reclamanta a învederat următoarele: din documentele înaintate Direcției Generale de Pașapoarte de către Inspectoratul General al Poliției de Frontieră cu privire la numitul în vederea luării măsurilor conform competențelor și a dispozițiilor legale în vigoare, rezultă că în data de 03.09.2008 lucrătorii au întocmit pe numele acestuia înscrisul denumit - Talon- pe care fac mențiunea - Anglia - însoțit de declarația pârâtului din aceeași dată, ca urmare a măsurii dispuse de către autoritățile din Anglia.
Pârâtul a fost returnat din Anglia, la data de 03.09.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.369/2003,publicată în Monitorul Oficial nr.684/2003, care în art.2(1) prevede că: "Partea contractantă solicitată va readmite, la cererea părții contractante solicitante, fără formalități deosebite orice persoană care nu îndeplinește sau care nu mai îndeplinește cerințele de intrare ori de ședere pe teritoriul statului părții contractante solicitate-, așa cum rezultă din înscrisul denumit "Talon" și din declarația pârâtului, ambele întocmite de lucrătorii Inspectoratului Poliției de Frontieră.
În temeiul dispozițiilor art.38 lit.a din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr.5/2006"Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Conform art.5 din Legea 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate cu modificările și completările ulterioare," pe perioada șederii lor în străinătate,cetățenii români au următoarele obligații:
a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale;
b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale încheiate cu România."
Dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la. pct.3 și 4, se prevede că:
"Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Drepturile recunoscute pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Art.23 arată că" Măsurile enumerate în anexele VI și VII la prezentul act se aplică Bulgariei și României în condițiile prevăzute de anexele menționate din Actul de aderare la Uniunea Europeană"
România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală, iar prezența, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere, a pârâtului(ca și a altor persoane aflate în situații similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul,cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetățenilor români.
Din declarația dată de pârât în punctul de trecere a frontierei, rezultă faptul că a fost arestat de poliția engleză pentru furt, tâlhărie și ultraj și a fost condamnat la 6 luni de închisoare din care a executat 5, ulterior fiind returnat în România la data de 03.09.2008.
În dovedire reclamanta a depus la dosar, în copii, o declarație a pârâtului și un talon de călătorie.
Pârâtul legal citat nu s-a prezentat în instanță.
Examinând cererea, tribunalul reținut, în fapt, următoarele:
Cum România este membră a Uniunii Europene, instanța a aplicat, în cauză, dispozițiile dreptului comunitar care reglementează dreptul cetățenilor unui stat membru de a circula pe teritoriul altor state membre UE și care, în virtutea principiului aplicării directe a normelor comunitare,au prioritate față de dispozițiile Legii nr.248/2005.
Dreptul la liberă circulație și de rezidență pe teritoriul statelor membre este prevăzut de Directiva 2004/38/
Dispozițiile cap. VI din directivă intitulat:" Limitarea dreptului de intrare și de ședere pentru motive de ordine publică,de securitate publică sau sănătate publică",reglementează circumstanțele în care statele membre pot limita dreptul cetățenilor la circulație și ședere pe teritoriul statelor membre.
Astfel, cetățenilor Uniunii li se poate restricționa dreptul la liberă circulație și rezidență pe teritoriul altui stat membru numai din motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică constatate printr-o decizie de expulzare.
Dispozițiile art.28 intitulat: "protecția împotriva expulzării", prevăd că: " înainte de a lua o decizie de expulzare de pe teritoriul său din motive de ordine publică sau siguranță publică, statul membru gazdă ia în considerare diverși factori precum: durata șederii individului respectiv pe teritoriul său, vârsta acestuia, starea lui de sănătate, situația sa familială și economică, integrarea sa socială și culturală în statul membru gazdă și legăturile sale cu țara de origine".
Dispozițiile art.28 și 30. instituie, în scopul garantării drepturilor procedurale, obligativitatea notificării, în scris, a deciziei de expulzare persoanei în cauză și informarea acestuia, în mod complet și precis, în legătură cu motivele expulzării, cu instanța judecătorească sau autoritatea administrativă la care poate contesta decizia, termenul de contestare, astfel încât cel vizat să poată înțelege conținutul notificării și implicațiile acesteia.
În speță, reclamanta nu a depus la dosar vreo decizie de expulzare din care să rezulte motivele returnării pârâtului și dovada notificării acestuia.
Chiar dacă din declarația dată de către pârât(și depusă la dosar de reclamantă) rezultă că acesta ar fi fost condamnat de către autoritățile engleze pentru săvârșirea unor fapte penale în lipsa unor dovezi sau a unei decizii din care să rezulte dacă măsura expulzării s-a dispus potrivit dispozițiilor art. 33 din Directiva 2004/38/CE ca măsură accesorie a pedepsei privative de libertate sau ca o sancțiune luată pentru motive de ordine publică, siguranță publică, după evaluarea tuturor factorilor prevăzuți de art.28 din directivă și cu respectarea tuturor garanțiilor procedurale sus-arătate, instanța constată că acțiunea reclamantei este neîntemeiată.
Cum în conformitate cu dispozițiile art.18 și dispozițiile din capitolul VI din Directiva 2004/38,decizia de limitare a libertății de circulație a unui cetățean al Uniunii nu poate fi luată de un stat membru la simpla solicitare a autorităților statului din care un cetățean a fost expulzat, fără ca statul membru care adoptă această decizie să fi stabilit faptul că persoana în cauză reprezintă o amenințare, pentru ordinea publică sau securitatea publică, în sensul art.27 din directivă, acțiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
De altfel și dispozițiile art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, pe care și-a întemeiat reclamanta acțiunea, prevăd că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație "poate fi dispusă de instanță" ceea ce înseamnă că ea nu se aplică automat în cazul unei persoane expulzate, ci doar în urma examinării tuturor împrejurărilor care dovedesc necesitatea adoptării unei astfel de sancțiuni.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Direcția Generală de Pașapoarte și a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate și admiterea cererii.
În motivarea apelului, apelanta a susținut că soluția atacată este contrară art.38 lit.a din Legea nr.274/2005.
Apelul se găsește întemeiat pentru următoarele considerente:
- art.27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere luate în primele două ipoteze respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză;
Dreptul la liberă circulație impune respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac, astfel parte din dreptul intern.
Potrivit art.2 din Protocolul Adițional nr.4 la.O, pct.3 și 4 executarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor antisociale penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. Drepturile recunoscute pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică;
- or, pârâtul a recunoscut, prin declarația dată la returnarea în România că a fost condamnat pentru infracțiunile de furt, tâlhărie și ultraj săvârșite în Anglia, că a executat 5 luni închisoare și că s-a dispus trimiterea sa în țara de origine(filele 5 - 7 dosar fond);
- aceste fapte încalcă dispozițiile legale mai sus enunțate și, ca atare justifică restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Anglia pe timp de 1 an, durata corespunzătoare criteriilor art.27 alin.2 din sus citata directivă.
Așa fiind, conform art.296 Cod procedură civilă prezentul apel va fi admis în sensul schimbării în tot a hotărârii, admiterea cererii reclamantei și restrângerea dreptului pârâtului la liberă circulație în Anglia pe timp de 1 an.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
E:
Admite apelul civil promovat de reclamanta MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B cu participarea reprezentantului legal al Ministerului Administrației și Internelor, respectiv procuror, împotriva sentinței civile nr.177/C din 16 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată.
Admite cererea și limitarea dreptului la liberă circulație pe teritoriul Angliei pe o perioadă de un an.
Dispune comunicarea hotărârii conform art.39 al.3 din Legea nr.248/2005.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.sent.-
Red.dec..- /
Tehn. - / 7 ex./8.05.2009
Președinte:Jănică GioacășJudecători:Jănică Gioacăș, Sorina Romașcanu
