Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 47/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 47
Ședința publică din data de 11.02.2010
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date ( fost ) cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 773 din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în Focșani,-, -. 4, posesor CI. CNP -, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a făcut dovada achitării taxei de timbru și că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică a hotărârii dată de instanța de fond.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Galați reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 3.11.2009 în baza Decretului Prefectului Romei datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia.
Din decretul Prefectului Romei din 26.10.2009 se reține că pârâtul a fost îndepărtat din Italia pentru o perioadă de 5 ani, încălcarea interdicției de reintrare fiind pedepsită cu închisoarea.
Pentru aplicarea acestei sancțiuni s-a avut în vedere că la data de 25.11.2005 pârâtul a fost condamnat de Tribunalul din la o pedeapsă de 2 ani și 8 luni închisoare și o amendă contravențională de 2.000 Euro.
Potrivit art.38 lit. b din Legea nr.248/2005 se poate dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație,cu privire la persoana a cărei prezență pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfășoară sau ar urma să o desfășoare, ar aduce atingere gravă intereselor României sau, după caz, relațiilor bilaterale dintre Românie și acest stat".
Mai invocă reclamanta că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu r5espectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 5, 38, 39 din Legea 248/2005, invocând, de asemenea și disp. art. 2 alin. 1 din Convenția bilaterală, precum și disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul adițional nr. 4 la.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 773/17.12.2009 a respins ca nefondată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Că dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Norma internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
În cauză se reține că fapta penală săvârșită de către pârât este din anul 2005 iar expulzarea de pe teritoriul italian a avut loc după patru ani ceea ce conduce la concluzia că nu mai poate fi vorba de lezarea relațiilor bilaterale și că pârâtul nu reprezintă vreo amenințare pentru societatea italiană.
Că după condamnarea din anul 2005 pârâtul nu a mai săvârșit vreo altă faptă ci din contră a lucrat în construcții ceea ce reflectă un comportament social normal situație în care nu se mai poate impune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date, criticând-o pentru următoarele motive; Potrivit dispozițiilor Obiectivului nr. 2 lit. D din nr.HG 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia ca urmare a situației create prin adoptarea de către statul italian a noilor reglementări ce vizează îndepărtarea de pe teritoriu, coroborate cu prevederile art. 38 lit. B din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, Inspectoratul Național pentru evidența Persoanelor are obligativitatea de a înainta către instanța competentă, dosarul de îndepărtare al cetățenilor români expulzați din Italia.
Totodată arată că dispozițiile art. 1 pct. 1 din Acordul dintre România și Republica Italiană privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, ratificat prin Legea nr. 173/1997, potrivit căruia: " Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul său, la cererea celeilalte părți contractante și fără alte formalități, oricare persoană care nu îndeplinește condițiile necesare pentru intrare sau nu mai întrunește cerințele pentru șederea pe teritoriul părții contractante solicitante, dacă s-a stabilit sau este prezumat că aceasta este cetățean al părții contractante solicitate".
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența sa de Curtea Europeană de Justiție și că aplicarea unei alte sancțiuni ar conduce la o dublă sancționare pentru aceleași fapte, ceea ce este nelegal.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea de Date ( fost ) cu sediul în B, sector 6,-, împotriva sentinței civile nr. 773 din 17.12.2009, pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în Focșani,-, -. 4, posesor CI. CNP -, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție în baza Legii 248/2005.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.ER/19.02.2010
Dact.IS/22.02.2010/5ex.
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu
