Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA NR. 49
Ședința publică din 7 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Surdu Oana
JUDECĂTOR 2: Dumitrașcu Veronica
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceavaa fost reprezentat de procuror
Pe rol se află judecarea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte B din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în mun. B, sector 1,- împotriva sentinței civile nr. 491 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit reprezentantul reclamantului apelant Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte B și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța constatând apelul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
După deliberare,
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 9 februarie 2009, reclamanta Direcția de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului, la libera circulație pe teritoriul Germaniei, pentru o perioadă de cel mult trei luni.
În susținerea cererii reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Germania fără formalități deosebite, în baza convenției încheiată în anul 1992 între Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al acestui stat, în condițiile rezultate din înscrisul denumit "Talon", întocmit de lucrătorii Inspectoratului Poliției de Frontieră, cât și din declarația pârâtului.
A mai susținut că faptul returnării atrage aplicarea art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată, pentru încălcarea art. 5 din lege și a obligațiilor instituite prin tratatele și convențiile în materie, ratificate de România.
Prin sentința civilă nr. 491 din 12 martie 2009, Tribunalul Suceava - secția civilă a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a înlăturat legislația internă aplicabilă și a dat prioritate celei comunitare, stabilind că reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit nerespectarea de către pârât a condițiilor de intrare și de ședere în Germania, respectiv lezarea ordinii publice, a siguranței sau sănătății publice, care să justifice o interdicție de acces pe teritoriul respectiv.
Instanța a înlăturat legislația internă aplicabilă și a dat prioritate celei comunitare, stabilind că reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit nerespectarea de către pârât a condițiilor de intrare și de ședere în Germania, respectiv lezarea ordinii publice, a siguranței sau sănătății publice, care să justifice o interdicție de acces pe teritoriul respectiv.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că dreptul fundamental la libera circulație nu are un caracter absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege, inclusiv prin art. 5 din Legea nr. 248/2005. Eventuala încălcare a acestor condiții poate determina returnarea unei persoane în baza unui acord de readmisie și, astfel, situația persoanei intră sub incidența Legii nr. 248/2007, fiind suficientă returnarea, fundamentată implicit pe încălcarea ordinii juridice a statului în care cetățeanul român a călătorit. Într-un asemenea context, instanța a apreciat în mod greșit că nu rezultă împrejurările concrete care au determinat returnarea pârâtului.
Apelul se dovedește a fi neîntemeiat, potrivit considerentelor ce se vor dezvolta în continuare:
Conform art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, modificată și completată, restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare din statul cu privire la teritoriul căruia se cere luarea acestei măsuri, în baza unui acord de readmisie, motivul returnării fiind lipsit de orice importanță.
Spre deosebire de reglementarea internă, norma comunitară consacrată prin art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE stipulează expres și limitativ numai trei situații în care este posibilă restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene, anume afectarea ordinii, sănătății ori siguranței publice.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României, în caz de neconcordanță între normele interne și cele comunitare, au prioritate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, autoritatea judecătorească având sarcina de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin actul aderării. Totodată, în temeiul art.307 alin. 1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele au obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea dintre prevederile acestui tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Ori, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă Directiva nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului și, în concordanță cu argumentele expuse anterior, prevederile directivei sunt prioritar aplicabile în raport cu norma internă, inclusiv în ceea ce privește condițiile de limitare a dreptului în discuție.
Așadar, restricționarea libertății de circulație, care, într-adevăr, nu este un drept cu caracter absolut, poate fi dispusă doar pentru motive de ordine, siguranță sau sănătate publică, se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză și trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. Măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie. În acest sens s-a pronunțat, de altfel, Curtea de Justiție Europeană în interpretarea art. 18 CE și a art. 27 din directivă.
Iată, așadar, că se impune confirmarea sentinței de vreme ce și tribunalul a reținut că restrângerea dreptului la libera circulație nu se poate dispune numai pentru faptul singular al returnării unei persoane dintr-un stat comunitar, ci trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară și prin raportare la situația concretă a persoanei.
Așa fiind și văzând că nu există dovezi cu privire la contextul și motivele care au determinat returnarea pârâtului, curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte B din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în mun. B, sector 1,- împotriva sentinței civile nr. 491 din 12 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./6.05.2009
Președinte:Surdu OanaJudecători:Surdu Oana, Dumitrașcu Veronica
