Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 55/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.55.A
Ședința publică de la 10.03.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de doamna procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE--DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE împotriva sentinței civile nr. 1526 din 13.10.2008 pronunțată de Tribunalul București -Secția IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-pârât.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelantul-reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE --DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimatul-pârât.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la data de 03.03.2009, apelantul-reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE --DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE a depus Ordinul de plată nr.471 din data de 02.03.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 lei, depunând și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentantul Ministerului Public, în principal, pune concluzii de respingere a apelului și menținerea sentinței civile atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că nu există suficiente motive pentru a dispune limitarea dreptului de liberă circulație intimatului-pârât.
Curtea reține apelul în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr- la data de 26.08.2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Ungaria al pârâtului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, fară cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 12.08.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.230/2002, iar talonul de returnare întocmit la punctul de trecere a frontierei și declarația pârâtului confirmă faptul că pârâtul a conștientizat că se află într-o situație nelegală pe teritoriul statului ungar.
Reclamanta a invocat prevederile art.38 lit. a, art.39 și art.5 din Legea nr.248/2005, precum și art. 2 alin.3 din Protocolul Adițional nr. 4 la CEDO, arătând că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat, ce fac parte din dreptul intern.
A susținut reclamanta că România trebuie să probeze capacitatea sa de a stopa migrația ilegală și de a-și consolida poziția de membru cu drepturi depline al Uniunii Europene, iar prezența, fără respectarea dispozițiilor legale de intrare și de ședere, a pârâtului, pe teritoriul altor state, ar dovedi exact contrariul.
Prin sentința civilă nr. 1526/2008 Tribunalul Bucureștia respins ca neîntemeiată acțiunea, reținând că, față de jurisprudența Curții de Justiție a Comunității Europene, măsurile constând în limitarea libertății de circulație trebuie să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză (care trebuie să prezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății), nefiind acceptate justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerente de prevenire generală.
S-a avut în vedere cauza Roland Rutili contra Ministerul Afacerilor Interne unde instanța comunitară a subliniat că deși statele membre continuă, în principiu, să fie libere să își determine cerințele ordinii publice prin prisma propriilor interese naționale, conceptul de ordine publică trebuie interpretat cu strictețe, mai ales acolo unde este folosit pentru a justifica derogări de la libertatea de circulație, astfel încât trebuie acordată atenție, atât regulilor de drept material, cât și normelor de procedură prin care statele membre își exercită prerogativele; s-a subliniat în consecință că nu pot fi impuse restricții privind dreptul unui cetățean al oricărui stat membru de a intra pe teritoriul oricărui alt stat membru, de a locui acolo și de a se muta în orice loc, cu excepția cazului în care prezența sau comportamentul său constituie o amenințare adevărată și suficient de serioasă la adresa ordinii publice statului respectiv, astfel încât statele membre au obligația de a-și întemeia deciziile pe evaluarea fiecărui caz în parte a unei persoane aflate sub protecția legislației comunitare, iar nu pe considerații generale.
Prin urmare, depunerea talonului de returnare și a declarației pârâtului, în care acesta nu recunoaște încălcarea vreunei legi, cu atât mai mult faptul că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, nu pot constitui dovezi ale pericolului social care să justifice luarea unei măsuri grave - cum este restrângerea dreptului la liberă circulație. Instanța a constatat că situația speței de față nu se încadrează în situațiile de excepție care reglementează ca justificate limitările dreptului la liberă circulație, apreciind că cererea de chemare în judecată este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se arată că, astfel cum rezultă din protocolul adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Dreptul la liberă circulație nu are un caracter absolut, putând cunoaște anumite limitări în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.
Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege, la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească, privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora și la caracterul necesar intr-o societate democratică al acestor limitări, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit, prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui, între imperativele apărării drepturilor individuale și cele ale apărării interesului general al societății.
Cerința ca măsura de restrângere să fie prevăzută de lege înseamnă nu numai ca măsura să aibă o bază legală in dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
4 vizează restrângeri aplicabile în "zone determinate", pentru rațiuni de "interes public într-o societate democratică".
Se arată că intimatul a fost returnat din Ungaria la data de 12.08.2008, pentru motive de ordine publică, astfel cum rezultă din analiza coroborată a declarației dată de intimata și a talonului de returnare.
Măsura dispusă prin art.38 lit. a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern.
Migrația ilegală presupune deplasarea persoanelor care au intrat legal sau ilegal pe teritoriul unui stat sau, deși au intrat legal, nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere pe teritoriul acelui stat. Se aplică și celor ce intră pe teritoriul unei țări fără a avea documente legale, precum și celor care au încălcat regulile de tranzit.
În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.855/28.11.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.31 din 17.01.2007 a reținut că "un act normativ care să reglementeze condițiile exercitării dreptului la liberă circulație, în acord cu prevederile Constituției, precum și cu alte documente internaționale în domeniul protecției drepturilor omului, la care România este parte, se constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la baza sistemul de valori și principiile umaniste promovate în spațiul european. Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, care asigură implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale."
Astfel, nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la dreptul la liberă circulație.
(În sensul celor arătate mai sus s-a pronunțat Curtea Constituțională prin Decizia nr.855/28.11.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.31 din 17.01.2007 și prin Decizia nr. 901/05.12.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea 1, nr.49 din 23.01.2007).
Intimatul a fost returnat din Ungaria în urma săvârșirii unor fapte antisociale fiind astfel returnat din acest stat. Ori, dreptul la liberă circulație în interiorul unui stat este recunoscut în aceeași măsură atât naționalilor, cât și străinilor, care se găsesc "în mod legal" pe teritoriul acelui stat (art. 2 paragraful 1 din Protocolul nr. 4), Curtea Europeană de Justiție statuând, în temeiul unui principiu de drept internațional bine conturat, că li se recunoaște statelor, sub rezerva angajamentelor asumate prin diverse tratate, atributul suveran al controlului intrării, șederii și îndepărtării străinilor de pe teritoriile lor în situația în care aceștia nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare și ședere. (a se vedea cauzele Nsona contra Olandei, hotărârea din 28 noiembrie 1996, Jabari contra Turciei, hotărârea din 11 iulie 2000).
"în mod legal" este interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul de "în conformitate cu reglementările aplicabile" pe teritoriul unui stat. De asemenea, trebuie făcută precizarea că acest termen are a fi înțeles în sensul de "potrivit reglementărilor legale existente în materie", adică nu numai "în conformitate cu dispozițiile unei legi" în sensul formal al acestei noțiuni - act normativ adoptat de Parlament - ci în conformitate cu orice dispoziții normative ce reglementează materia: hotărâri ale guvernului, regulamente de aplicare. Curtea a mai reținut că " în cea mai mare parte a statelor, autoritățile administrative sunt cele care dispun de o largă putere discreționară în privința autorizării sau refuzului intrării străinilor pe teritoriul unui stat". Ori, aceste autorități nu edictează legi, ci reglementări aplicabile în materie.
În același sens, sunt și dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, care, chiar în său și, apoi, în conținutul său (articolul 6) stabilește că cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, dar dreptul de ședere al acestora ar trebui să facă obiectul anumitor condiții, dacă perioadele de ședere depășesc trei luni.
Un cetățean al oricărui stat al Uniunii Europene care se află în căutarea unui loc de muncă, călătorește în scop turistic, sau în orice alt scop va trebui să facă dovada personal că este în această situație.
Din această perspectivă, dispozițiile convenționale, care fac parte din dreptul intern sunt corelate cu dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 și, din interpretarea sistematică a acestora, nu rezultă caracterul absolut al dreptului de ședere al cetățenilor Uniunii, pe teritoriul unui stat membru, ci posibilitatea intervenirii restrângerilor, sub forma unor condiții sau al unor formalități, pe care acești cetățeni trebuie să le îndeplinească, după expirarea termenului de trei luni, pentru motive ce țin de ordinea publică, siguranța publică sau sănătatea publică, cu respectarea principiului proporționalității.
Legea națională care fundamentează posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație are caracter previzibil în legătură cu efectele sale, aplicându-se tuturor acelor persoane care se regăsesc într-una din ipotezele prevăzute la art. 38 și vizând teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene din care au fost returnate.
În raport de situația concretă a intimatului, care a locuit pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, fără îndeplinirea nici unei formalități legale, săvârșind și o faptă antisocială, măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Ungariei, pe o perioadă rezonabilă și determinată, a intimatului are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii și siguranței publice din acel stat și este necesară într-o societate democratică pentru responsabilizarea intimatului, în a conștientiza respectarea unor condiții legale de ședere, pe teritoriul unor state străine și pentru apărarea acestor valori, intimatul neinvocând în fața autorităților competente motive speciale care să justifice aplicarea unor derogări de la aceste principii.
In urma analizei actelor si lucrarilor dosarului, a sentintei apelate, prin prisma si a motivelor de apel invocate, Curtea retine urmatoarele:
Limitarile dreptului la libera circulatie sunt prevazute in mod expres in cuprinsul prevederilor Protocolului nr. 4, aditional la Conventia Europeana a Srepturilor Omului si sunt supuse anumitor cerinte si anume: sa fie prevazute de catre lege, sa urmareasca un scop legitim, privind securitatea nationala,siguranta publica, mentinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protectia drepturilor si libertatilor cetatenilor si caracterul necesar al acestora intr-o societate democratica, urmarindu-se raportul de proportionalitate intre scopul urmarit si mijloacele folosite pentru realizarea lui.
Astfel, cerinta ca masura restrangerii sa fie prevazuta prin lege este indeplinita, in cuprinsul prevederilor art. 38 din Lg. 248/2005 prevazandu-se posibilitatea restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie, in cazul persoanei returnate dintr-un stat, in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
In cauza s-a facut dovada existentei unui astfel de acord incheiat intre Romania si Ungaria, acesta fiind ratificat prin Lg. 230/ 2002 publicata in Monitorul Oficial nr. 296 /292, in cuprinsul acestui act normativ prevazandu-se obligatia ca "fiecare parte contractanta sa readmita, la cererea celeilalte parti, fara formalitati deosebite, persoana care nu indeplineste, ori nu mai indeplineste conditiile legale in vigoare pentru intrarea si sederea sa pe teritoriul statului partii contractante solicitante, cu conditia sa se fi dovedit sau sa existe motive temeinice sa se prezume ca aceasta are cetatenia statului partii contractante solicitante ".
Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți fundamentale ale cetatenilor este prevazuta in mod expres si in cuprinsul dispozitiilor art. 53 din Constitutia Romaniei, mentionandu-se ca aceasta restrangere trebuie sa fie prevazuta numai prin lege, atunci cand se impune pentu " apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.". De asemenea restrangerea poate fi dispusa " numai dacă este necesară într-o societate democratică ", iar "măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății ".
Instanta de fond a retinut in mod gresit ca reclamanta si-a intemeiat cererea numai pe imprejurarea ca paratul si-a exercitat in mod abuziv dreptul la libera circulatie, aflandu-se in mod nelegal pe teritoriul acelui stat, in cuprinsul motivarii cererii mentionandu-se faptele antisociale comise de parat si consecintele legale pe care trebuie sa le aiba constatarea savarsirii acestora.
De asemenea, in mod eronat s-a retinut ca paratul nu ar fi recunoscut incalcarea vreunei legi, atata vreme cat din cuprinsul declaratiei sale olografe rezulta nu numai recunoasterea comiterii unor fapte de natura penala, cat si a solutiei de condamnare penala a acestuia si cuantumul pedepsei.
Astfel, conform declaratiei data de parat la momentul returnarii sale in tara - 12.08.2008 rezulta ca acesta recunoaste savarsirea unor fapte antisociale pe teritoriul Ungariei, respectiv agresarea fizica a mai multor persoane, motiv pentru care acesta a fost arestat si ulterior condamnat la executarea unei pedepse cu inchisoarea de 4 ani si 6 luni, din care a executat 3 ani.
de cele mai sus expuse, Curtea apreciaza ca in cauza s-a facut pe deplin dovada incalacarii prevederilor art. 5 din Lg. 248/2005, in sensul ca paratul a desfasurat pe teritoriul Ungariei activitati care contravin legislației României, cat si legislatiei Ungariei și sunt de natură să compromită imaginea României in Comunitatea Europeana.
Prin urmare, de natura faptei savarsite, Curtea apreciaza ca restarngerea dreptului la libera circulatie se impune pe considerente care tin de necesitatea asigurarii sigurantei publice, a mentinerii ordinii publice, a apararii drepturilor si libertatilor cetatenilor statului cu privire la care se solicita acordarea limitarii dreptului la libera circulatie, fiind in concordanta cu prevederile legale interne, cat si cu cele ale tratatelor internationale la care Romania este parte.
Pentru aceste considerente, Curtea, in baza dispoziliilor art. 296.pr.civila va admite apelul, va schimba in tot sentinta atacata, iar in baza disp. art 5 si 38 lit din Lg. 248/ 2005 va admite actiunea si va dispune restrangerea dreptului la libera circulatie al paratului pe teritoriul Ungariei, pentru o perioada de doi ani, apreciata de C ca fiind conforma cu respectarea principiului proportionalitatii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamanta DIRECTIA GENERALA DE PASAPOARTE din MINISTERUL INTERNELOR si REFORMEI ADMINISTRATIVE, cu sediul in B,-, sector 1, impotriva SC 1526/ 13.10.2008 pronuntata de Tribunalul B sectia a IV a civila, in contradictoriu cu paratul, domiciliat in B,-, - 5,.E,. 1,. 64, sector 4.
Schimbă in tot sentinta atacată.
Dispune restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie prin Ungaria, privind pe paratul, pentru o perioadă de doi ani.
Cu recurs in 5 zile de la comunicare.
Pronuntata in sedinta publica, astăzi, 10.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
RED. SP /5 ex./ 2.04.2009
Tribunalul București -Secția a III-a Civilă
Judecător --
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană
