Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 59/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 59/
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Irina Alexandra Boldeavicepreședintele Curții de Apel
JUDECĂTOR 2: Viorica Mihai Secuianu
Grefier - - -grefier șef secție
-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul Publica fost reprezentat de
Procuror
-.-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALA DE PAȘAPOARTE - DIN MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 1414/7.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
-a făcut referatul cauzei de către grefier care învedereazăcă este al doilea termen de judecată în apel; apelul este declarat în termen și motivat; s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a apelului civil ca nefondat și menținerea ca fiind legală și temeinică sentinței Tribunalului Galați.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a reținut următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas olicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Franța pe o perioadă de cel mult 3 ani privind pe pârâtul.
În motivarea acțiunii se arată că pârâtul a fost returnat din Franța, la data de 01.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat din HG nr. 278/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 170/1994, care în art. 1 prevede că: "1.Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante -", așa cum rezultă din înscrisul denumit "Talon" și din declarația sus-numitului, ambele întocmite de lucrătorii Inspectoratului Poliției de Frontieră și înaintate instituției reclamante.
În temeiul dispozițiilor art. 38 lit.(a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu OG nr. 5/2006 "Restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".
Prin sentința civilă nr. 1413/07.11.2008 Tribunalul Galația respins ca nefondată acțiunea, reținând în esență că, începând cu 01.01.2007 România ca și Franța este membră a Uniunii Europene și potrivit art.2 din Protocolul Adițional nr. 4 la. pct.3 și 4 "exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
Drepturile recunoscute pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică".
Franța fiind stat al Uniunii Europene, Tribunalul a respins acțiunea.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte
Analizând apelul de față prin prisma textelor de lege invocate, Curtea îl consideră nefondat.
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pachetele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani. cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când legislația internă restricționează libertatea de circulație dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamanta nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența la Curtea Europeană de Justiție.
In plus, așa cum a statuat Curtea de Justiție de la Luxemburg în Hotărârea preliminară emisă în cazul: "dacă un stat membru nu stabilește în mod specific, în raport cu unul dintre proprii resortisanți, respectând principiul proporționalității și exclusiv în temeiul conduitei persoanei în cauză, că exercitarea de către aceasta a dreptului acordat prin articolul 18 alineatul (1) CE de a părăsi propriul stat membru pentru a se deplasa într-un alt stat membru poate constitui o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice, care afectează unul dintre interesele fundamentale ale societății, statul membru de origine nu poate impune, pentru motive de "ordine publică" sau de "siguranță publică" în sensul articolului 27 din directiva menționată, limitări ale libertății de circulație a persoanei respective."
In speță, nimic din faptele prezentate de apelantă nu pare să indice că, în prezent sau în trecut, conduita intimatului ar fi de natură să provoace temerea că acesta ar putea prezenta unpericol realpentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație.
In cererea de chemare în judecată și-n cererea de apel se invocă încălcarea acordului de readmisie încheiat cu Franța prin aceea că acesta nu avea documente de ședere legală în această țară, iar din actele de la dosar rezultă că ar fi fost arestat pentru tentativă de furt sau chiar furt. Cum nu există dovada unei condamnări definitive pentru aceste fapte se constată că nu s-a făcut dovada că intimatul din prezenta cauză reprezintă o amenințare reală și suficient de gravă la adresa ordinii publice.
Pentru aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art.296 cod procedură civilă se va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, împotriva sentinței civile nr.1413 din 07.11.2008 a Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B, sect. 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1413 din 07.11.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./20.02.2009
decizie VM/23.02.2009
7 ex/23.02.2009
Fond: Tribunalul Galați - judecător -
Com. 5 ex. - Ministerul Administrației și internelor - Direcția gen.de pașapoarte B,-, sector 1, cod -
- Inspectoratul General al Poliției de Frontieră B-str.- nr.2-4,sect.5,cod -
- Serviciul public comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple G - Domnească nr.102 - cod -
- G,-, -.39, județul
- Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
24.02.2009
Președinte:Irina Alexandra BoldeaJudecători:Irina Alexandra Boldea, Viorica Mihai Secuianu
