Drepturi salariale (banesti). Decizia 87/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.87/
Ședința publică din 23 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marioara Coinacel
JUDECĂTOR 2: Virginia Filipescu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC " " SA ). B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 188 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, în contradictoriu cu intimatul - reclamant G-, domiciliat în, sat jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimatul - reclamant G- avocat în baza împuternicirii avocațiale pe care o depune la dosar, lipsă fiind recurenta - pârâtă SC " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează la dosarul cauzei s-a formulat de către doamna grefier cerere de reexaminare a încheierii de ședință din data de 8.12.2008.
Curtea, având în vedere că în cauză s-a formulat de către grefier cerere de reexaminare împotriva încheierii de ședință din data de 8.12.2008, dispune ca această cerere să fie repartizată aleatoriu unui alt complet de judecată, motiv pentru care se va desprinde din dosar fila 162 - ce reprezintă cererea de reexaminare și înainta la biroul arhivă în vederea repartizării aleatorii.
Apărătorul intimatului - reclamant depune la dosarul cauzei extras de pe CCM din anii 2003, 2004, 2006 și 2007 și precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-.
Cererea de chemare în judecată:
Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Brăila cu nr-, reclamantul G, a solicitat ca pârâta Societatea comercială SA, să fie obligată la plata sumei de 3103 lei pentru perioada 2004-2005, reprezentând drepturi bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C, actualizate cu rata inflației până la data plății.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că, în calitate de salariat al societății pârâte la punctul de lucru B, a fost prejudiciat prin neacordarea drepturilor bănești prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Întâmpinarea
Pârâta a formulat întâmpinare prin care și-a precizat poziția procesuală în sensul respingerii cererii reclamanților. A invocat excepția prescrierii dreptului material la acțiune față de termenul de 6 luni reglementat de art.283 al.1 lit. e din Codul muncii.
Pe fond, angajatorul a apreciat că pretențiile sunt nefondate, întrucât sumele au fost achitate sub forma unei suplimentări permanente a salariului, cuantumul drepturilor fiind defalcat în fiecare an în 12 tranșe lunare, iar reclamantul profită de redactarea neatentă a textului art.168 din Contractul colectiv de muncă.
În dovedirea susținerilor, părțile au depus la dosar înscrisuri, respectiv contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare.
Sentința civilă nr.188/12.03.2008 a Tribunalului Brăila
Prin sentința civilă nr. 188/12.03.2008 a Tribunalului Brăila, s-a admis acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta
A fost obligată pârâta B să plătească reclamantului suma de 3103 Ron reprezentând drepturile bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C pentru anii 2004 - 2005 actualizată cu rata inflației până la data plății.
S-a respins ca nefondată cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanțăa reținuturmătoarele.
Cu privire la prescripție s-a reținut că excepția este nefondată, având în vedere faptul că art.283 al.1 lit. e din Codul muncii, invocat de pârâtă, prevede un termen de 6 luni pentru formularea cererii de soluționare a unui conflict de muncă legat de neexecutarea contractului colectiv de muncă.
Or, în cazul de față, obiectul cauzei îl constituie un conflict individual de muncă privind plata unor drepturi salariale neacordate, situație în care sunt incidente prevederile art.283 al.1 lit. c din Codul muncii.
Caracterul de drept salarial al pretențiilor rezultă chiar din art. 168 din Contractul colectiv de muncă, care le definește ca fiind "o suplimentare a drepturilor salariale", egală cu un salariu de bază mediu pe SA.
Cu privire la drepturile bănești s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată salariatul a solicitat ca angajatorul să fie obligat la plata drepturilor bănești datorate pentru sărbătorile de Paști și C prevăzute de art.168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății.
Angajatorul a depus la dosar contractele colective de muncă, protocoalele și actele adiționale ulterioare și a solicitat respingerea acțiunii, invocând redactarea neatentă a textului și plata drepturilor.
Dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivelul societății, prevăd că salariații, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Potrivit textului, cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalități de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Conform art.977 din Codul civil, interpretarea contractului se face după intenția comună a părților, iar potrivit art.978 din Cod, atunci când o clauză nu este clară, ea se interpretează în sensul ce poate avea un efect, nu în acela ce n-ar produce niciunul.
Or, în cazul de față, este evident că intenția părților a fost stabilirea dreptului salariaților la salariile suplimentare cu ocazia sărbătorilor, nu cea de a justifica neacordarea acestora.
Concluzia aceasta s-a impus și față de textul care obligă la negociere cu 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, în vederea stabilirii valorii lor concrete, a modalității de acordare, a condițiilor, criteriilor și beneficiarilor.
Potrivit art.236 al.4 din Legea nr.53/2003, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.
Este evident că în cazul în care părțile ar fi ajuns la înțelegerea ca pe anii 2004, 2005 și 2006 nivelul salariilor să fie cel negociat în 2003, pe motiv că drepturile suplimentare au fost incluse în salariu, păstrarea textului privitor la negocieri nu ar fi avut nicio rațiune.
În ceea ce privește negocierile, textul prevede "începerea cu ", ceea ce înseamnă că obligația este dată în sarcina angajatorului.
De altfel, realizarea negocierilor era în interesul conducerii pentru a nu fi expusă la eventualele acuzații de neîndeplinire a obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă, în condițiile în care obligația de plată și cuantumul dreptului erau deja stabilite prin Contractul colectiv de muncă, iar obiectul negocierilor era doar modalitatea de plată, care genera obligații pentru angajator.
Prin urmare, angajatorul nu poate justifica neplata drepturilor cu "redactarea neatentă" a textului.
Potrivit art.163 din Codul muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Art.165 din Codul muncii reglementează principiul inadmisibilității renunțării la drepturile salariale, precizând că semnarea actelor de plată nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin în integralitatea lor potrivit dispozițiilor legale sau contractuale.
Dispozițiile contractului colectiv de muncă sunt obligatorii, nerespectarea lor se concretizează în prejudicii materiale pentru fiecare salariat în parte, iar neaplicarea lor de către angajator îi îndreptățește pe salariați să pretindă îndeplinirea obligației izvorâte din lege, în temeiul art.248 al.3 din Codul muncii.
În cazul de față nu s-a depus la dosar nici un înscris pentru a dovedi plata drepturilor.
De altfel, dacă drepturile ar fi fost plătite, invocarea prescrierii dreptului la acțiune nu ar avea nicio rațiune.
Având în vedere considerentele de mai sus, susținerile angajatorului nu au fost primite.
Prin urmare, Tribunalul a admis cererea, cu consecința obligării pârâtei la plata drepturilor bănești, reprezentând un salariu de bază mediu pe SA datorat cu ocazia sărbătorilor de Paști și C pentru perioada indicată de salariat.
Reclamantul a precizat cuantumul sumei datorate, iar pârâta nu a contestat calculul.
Ținând seama de faptul că reclamantul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului, cererea subsecventă de obligare a angajatorului la plata sumei actualizate în funcție de rata inflației până la achitare, s-a reținut că este fondată față de dispozițiile art.269 din Codul muncii.
Întrucât nu s-a depus la dosar dovada cu privire la cheltuielile de judecată, cererea a fost respinsă ca nefondată.
Recursul declarat de pârâtă
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs pârâta B ( B), considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive.
Tribunalul a preluat susținerile reclamantului fără rezerve și a înlăturat apărările pârâtei fără a arăta în concret un argument.
Tribunalul este chemat să interpreteze disp. art. 168. și interpretarea dată de instanța de fond este esențial și fundamental incorectă.
Codul munciia consacrat principiul potrivit căruia "Relațiile de muncă se bazează pe principiul consensualității și al bunei credințe".
O primă regulă aplicabilă în materie și care trebuia să fie avută în vedere de tribunal este interpretarea acestuia prin consens, cu consecința acordului părților cu privire la clauza neclară.
În cazul în care interpretarea prin consens nu s-ar fi realizat, tribunalul ar fi putut face aplicarea regulilor dreptului comun, conținute în art.977 - 985 cod civil.
Dacă nici aceste reguli nu s-ar fi dovedit eficiente, abia atunci se putea recurge la regula interpretării în favoarea salariatului, cum de altfel stipulează art. 9 din
Interpretarea clauzelor din prezentul contract colectiv de muncă se face prin consens. Dacă nu se realizează consensul, clauza se interpretează, conform principiilor dreptului muncii, în favoarea salariatului.
În cazul de față însă, părțile, legal reprezentate, au realizat o interpretare a clauzelor CCM "prin consens", ceea ce înseamnă că nu se mai poate recurge la interpretarea judiciară, prin care tribunalul să stabilească el însuși existența unor drepturi dincolo de voința părților, explicit exprimată.
Potrivit art. 10 din CCM " pentru soluționarea eventualelor probleme legate de executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului colectiv de muncă părțile convin constituirea unei comisii paritare (alin.1); componența, organizarea și funcționarea acestei comisii fac obiectul anexei nr.2 (alin 2).
Punctul 4 al anexei 2 CCM are următoarea redactare: "hotărârile comisie se adoptă prin consensul părților și au putere obligatorie pentru părțile contractante".
Comisia paritară a stabilit voința reală a părților, surprinzând interpretarea corectă a art.168 din CCM în documentul intitulat "Notă Asupra precizării situației primelor de Paști și C, prevăzute la art. 168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA, în sensul:
"începând cu anul 2003, având în vedere faptul că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților părțile contractului au înțeles că prevederile art. 168 alin.1 au rămas fără obiect luând în considerare faptul că Primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg. Astfel, negocierile colective anuale au privit exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg, așa cum acesta a rezultat după data includerii primelor în salariu".
Cheia rezolvării litigiului judecății a constat în această interpretare pe care comisa a dat-o clauzei contractuale concluzionând că intenția părților semnatare a contractului colectiv de muncă a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările salariale prevăzute la alin. 1 ale art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al fiecărui angajat, precum și că, începând cu 2003 părțile au înțeles că aart. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază ca întreg.
Or, în sensul argumentelor invocate, existau o serie de probe la dosar, din care rezulta în mod cert inexistența dreptului subiectiv la acordarea primelor de Paști și C după ce în 2003 părțile Contractului Colectiv de Muncă au hotărât includerea acestora în salariul de bază al fiecărui angajat - dovezi în legătură cu care tribunalul nu s-a pronunțat, deși erau de natură să ducă la o altă situație de fapt.
Urmare introducerii în salariul de bază a suplimentărilor prevăzute la art. 168 al.1 începând cu data de 01.03.2003, s-a efectuat reașezarea salariilor personalului din cadrul societății, în sensul introducerii în salariile de bază a unei sume fixe și înregistrarea salariilor reașezate în carnetele de muncă (conform hotărârii Consiliului de Administrație a societății pârâte nr. 14 din 31.03.2002, a notei privind reașezarea salariilor personalului din cadrul societății pe anul 2003 și a hotărârii din data de 21.04.2003).
Stingerea dreptului subiectiv la încasarea primelor de Paști și C începând cu 2004 este susținută și în Contractul colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2003, înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei la data de 23.04.2003 și ale cărui clauze la care s-a referit au rămas nemodificate până în prezent, și unde la alin. 1 al. Art.176 se prevede că: "Cu ocazia unor evenimente anuale Paști, C, salariații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, sub forma unui adaos, în sumă fixă", iar la alin. 6 al aceluiași articol se arată că "fiecare dintre adaosurile de mai sus se acordă în condițiile în care, prin contractele colective de muncă încheiate la nivel de agent economic, nu s-a convenit introducerea lui în salariul de bază".
Printr-un memoriu depus la dosar (fila 21) recurenta a mai precizat că părțile au convenit să includă primele de sărbători în salariul de bază lunar în martie 2003 și, contrar efectului obișnuit al includerii, care presupune conceptual stingerea dreptului distinct, au stabilit să acorde prime în continuare, începând cu 2004.
Singurul argument ce sprijină această ipoteză derulării faptelor este acela că alin. (1) al art. 168 CCM nu a fost eliminat ori măcar reformulat, astfel încât să rezulte expres că nu se mai acordă primele respective.
S-ar afla, așadar, în situația unei obligații asumate, a cărei neîndeplinire se sancționează jurisdicțional cu condamnarea (civilă) a la plată.
Părțile au stabilit, ca și în cazul altor unități din ramura economiei naționale din care face parte și, să le includă în salariul de bază lunar, pe viitor aceste prime încetând să mai aibă o existență de sine stătătoare.
În sprijinul acestei a doua ipoteze a invocat argumentele referitoare la conceptul includerii adaosurilor în salariu (semnificând în drept o novație prin schimbarea obiectului obligației), astfel cum se regăsește surprins în contractele colective de muncă la nivel superior, dar și în adresa Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Direcția Politici salariale nr. 743/2.04.2008.
Includerea la un moment dat a tuturor acestor elemente ale salariului în salariul de bază poate transforma salariul de bază în salariu. Odată cu introducerea în salariul de bază a acestor elemente componente ale salariului, se exclude posibilitatea acordării lor în continuare.
Formularea categorică potrivit căreia nu se mai pot acorda în continuare distinct adaosurile trebuie înțeleasă mai degrabă în sens restrictiv, adică cu referire la conceptul abstract al includerii, iar nu la posibilitatea părților de a decide să se acorde și separat, dacă aceasta e voința lor.
A arătat că este evident că se discută de acele unități din economie ce nu au legătură cu banii publici și cu participația statului la formarea capitalului social (cazul ), care nu sunt supuse monitorizării instituțiilor internaționale în legătură cu structura și dimensiunea fondului de salarii, raportat la productivitatea muncii.
Or, din această perspectivă rezultă că evidență faptul că în regulă generală includerea în salariul de bază a adaosurilor de tot felul are ca efect stingerea dreptului la acordarea acestora ca atare.
Prin excepție, derogatoriu de la regula enunțată, părțile pot decide să acorde în continuare aceste adaosuri.
Prin adresa Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse - Direcția Politici nr. 10.549/7.05.2008 se confirmă, sub forma unui răspuns la o solicitare a avocaților de lămuriri suplimentare, în legătură cu mecanismul includerii primelor în salariul de bază.
Analiza sistematică a celor două alineate de referință ale art. 168 CCM dezvăluie doar prezumția stingerii dreptului, atât timp cât excepția supraviețuirii derogatorii a acestuia ca urmare a includerii din martie 2003, nu a fost expres consemnată.
Considerentele deciziei instanței de recurs
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale aplicabile în cauză, de criticile formulate de recurentă cât și de disp. art.304 și art. 3041Cod procedură civilă curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică astfel că recursul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Susținerile recurentei pârâte că evoluția modificărilor art. 168 din contractul colectiv de muncă pentru anii 2003 - 2007 sunt în sensul includerii acestor drepturi salariale suplimentare în drepturile salariaților începând cu anul 2003 nu poate fi primită.
Potrivit art. 168 alin.1 din pe anul 2003 salariații pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de Paști și C vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP. Au mai prevăzut că: "cu minim 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor".
În alin.2 în pentru anul 2003 s-a prevăzut că: pentru anul 2003 suplimentările de la alineatul 1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat conform modalității și în condițiile negociate cu.
Contractele colective de muncă pentru anul 2004 menținut aceeași formulare a textului art. 168 alin. 1 și 2, iar contractul colectiv de muncă pentru anul 2005 menținut formularea textului art. 168 alin.1 modificând doar alin.2 în sensul că: "în anul 2003 suplimentările salariale de la alineatul 1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Analizând textul art. 168 chiar din pentru anul 2003 rezultă o contradicție între alin.1 și alin.2 pentru ca în alineatul 1 se stabilește modalitatea de acordare a acestor suplimentări salariale iar în alineatul 2 se menționează o situație în sensul că "vor fi introduse" în salariile de bază.
De altfel recurenta deși susține că ar fi negociat cu Sindicatul modalitatea de includere a acestor drepturi bănești în salariu nu a prezentat nici un act de negociere în acest sens.
pentru anul 2004 preia aceeași formulare din pentru anul 2003.
pentru anul 2005 folosește în alin.2 sintagma "au fost introduse" în anul 2003.
Or, dacă recurenta - pârâtă ar fi inclus aceste drepturi în salariul de bază nu mai era necesar să prevadă în alin. 1 al art.168 modalitățile de stabilire și acordare a acestor suplimentări salariale.
Recurenta - pârâtă în fiecare an a întocmit și înregistrat un nou - respectiv 2003, 2004, 2005, 2006 și 2007 an de an reluând dispoziția art. 168 alin.1 în aceeași formă.
Nu poate fi primită nici susținerea cu privire la incidența Deciziei din 6.11.2007 a Comisiei Paritare.
În primul rând Comisia Paritară nu se poate pronunța în 2007 asupra clauzelor unor contracte colective de muncă pentru anii 2003, 2004, 2005, 2006 care și-au încetat aplicabilitatea.
În al doilea rând Decizia Comisiei Paritare modifică în 2007 clauzele contractelor colective de muncă pentru anii 2003 - 2006 când acestea nu mai sunt în vigoare prin aceasta aducându-se atingere voinței părților la data încheierii acestor contracte colective de muncă și deci această decizie nu poate fi considerată ca o interpretare a unor clauze.
Potrivit art. 31 din Legea nr. 130/1996 și art. 244 din Codul muncii clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lui în condițiile legii.
Această modificare trebuie făcută prin act adițional și ea nu poate opera pentru trecut ci pentru viitor.
Deci orice modificare a contractelor colective de muncă anuale putea fi făcută în condițiile legii.
Faptul că reprezentanții Sindicatului au semnat această Decizie a Comisiei paritare nu are nici o relevanță, întrucât ea legal nu poate produce efecte asupra unor care și-au încetat valabilitatea.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentei că instanța de fond a încălcat disp. art. 977 cod civil pentru că așa cum corect a reținut și instanța de fond intenția părților a fost în acordarea acestor drepturi.
de către instanță a Deciziei Comisiei Paritare nu înseamnă o încălcare a art. 977 Cod civil întrucât de fapt această comisie încalcă dispoziția legală mai sus menționată.
Pentru toate aceste motive curtea consideră că criticile formulate de recurenta - pârâtă nu se încadrează în motivele de recurs prev. de art. 304 Cod procedură civilă și nici nu au fost invocate motive care să se încadreze în disp. art. 3041Cod procedură civilă.
În atare condiții conform art. 312 alin.1 Cod procedură civilă urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B împotriva sentinței civile nr.188/12.03.2008 a Tribunalului Brăila.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC " " SA ). B, cu sediul în B,- bis, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 188 din 12.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Obligă pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimatul - reclamant G-, domiciliat în, sat jud. B, în sumă de 200 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 23 Ianuarie 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /23.02.2009
:DC/2 ex/25.02.2009
Fond:/
Asistenți judiciari:/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Alina Savin
