Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 61/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/Ap
Ședința publică din 05 Mai 2009
Completul compus din:
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Dorina Rizea
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
Grefier: - -
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.46 pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 20 februarie 2009 în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registraturii o notă de ședință din partea recurentei reclamante, având anexată taxa judiciară de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Instanța pune în discuție aplicarea dispozițiilor art.87 Cod procedură civilă, având în vedere conținutul procesului-verbal întocmit de agentul de poliție din cadrul Poliției or. Z, cu ocazia îndeplinirii procedurii de citare.
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită aplicarea dispozițiilor art. 87 Cod procedură civilă.
Instanța face aplicarea dispozițiilor art. 87 Cod procedură civilă, având în vedere că intimatul pârât nu a indicat un alt domiciliu pentru a fi citat, sens în care constată că procedura de citare cu această parte este corect îndeplinită.
Nemaifiind cereri formulate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului:
Reprezentanta Parchetului, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 46/20.02.2009 Tribunalul Brașova respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Hotărârea adoptată, la data de 28.02.2008, de către Prefectul de D", s-a dispus returnarea pârâtului în România.
La adoptarea acestei soluții, autoritatea emitentă a reținut că, pârâtul a intrat pe teritoriul statului francez, în luna octombrie a anului 2007, fără niciun document transfrontalier. Așa fiind, autoritățile franceze au concluzionat că pârâtul constituie un pericol pentru ordinea publică. ( filele 3-4 din dosarul nr- al Tribunalului București )
În drept, se reține că, potrivit art. 38 lit a din Legea nr. 248/2005, "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani - cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat."
Art. 27 din Directiva 2004/38/CE stipulează că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
Prin Hotărârea pronunțată la data de 10 iulie 2008, Curtea de Justiție a statuat că, deși, în general, statele membre ale Uniunii Europene sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, ce pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că, în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât, sfera lor să nu poată fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene.
Jurisprudența a precizat astfel că noțiunea de ordine publică presupune, pe lângă tulburarea ordinii sociale pe care o reprezintă orice încălcare a legii, existența unei amenințări reale, prezente și suficient de grave la adresa unui interes fundamental al societății.
Privite în acest context, derogările de la principiul fundamental menționat care ar putea fi invocate de un stat membru implică în special astfel cum rezultă din art. 27 alin. (2) din Directiva 2004/38, cerința ca, pentru a fi justificate, măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Prin urmare, într-o situație cum este cea din cererea dedusă judecății în care, față de un cetățean român, care este cetățean al Uniunii Europene, s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal nu poate fi luată în considerare de către statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv decât în măsura în care conduita acestuia reprezenta o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Instanța constată că, situația care a determinat promovarea prezentei acțiuni nu corespunde cerințelor mai sus redate, întrucât, singurul temei al solicitării de restrângere a dreptului la liberă circulație al pârâtului îl constituie măsura de returnare a acestuia de pe teritoriul statului francez, întrucât se afla în situația de ședere ilegală în acest stat, lipsind orice referire la vreo amenințare pe care pârâtul ar constitui-o pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică.
Împotriva hotărârii pronunțată de Tribunalul Brașova formulat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, prin motivele de apel soluția atacată este criticată pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se arată că, pornind de la premisa că fiecare stat membru al Uniunii Europene este liber să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, rezultă că, prin faptul returnării cetățeanului român, autoritățile franceze au considerat prezența acestuia pe teritoriul său ca fiind o amenințare la adresa ordinii publice.
Art. 38 și 39 din Legea nr. 248/2005 nu au o aplicabilitate temporară, nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment legal ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 01.01.2007.
Mai mult, obligațiile prevăzute în Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, trebuie respectate de către toți cetățenii, indiferent în ce scop călătoresc în străinătate.
De asemenea, prin Decizia nr. 685/11.09.2007 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 711/22.10.2007, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.
În mod similar, art. 25 din Constituție, prevede că: "Dreptul la libera circulație în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept.
Art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului stipulează că: "în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om nu este supus decât numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților altora.", Or. Legea nr. 248/2005 este cea care stabilește aceste "îngrădiri#, cărora toți cetățenii români, fără discriminare trebuie să li se supună.
Apelul nu este fondat.
dispozițiilor art.38 și 39 din Legea nr. 248/2005 a făcut obiectul analizei CJCE în cauza Jipa C-33/07 considerându-se că sunt oportune întrebările instanței naționale române prin care se pune problema dacă art. 18 TCE și art. 27 Directivei 38/2004 interzice legislația națională prin care se permite restrângerea dreptului unui cetățean a unui stat membru să călătorească într-un alt stat membru pe motiv că repatrierii în baza "șederii ilegale".
Concluzionând, CJCE susține că art. 18 TCE și art. 27 Directive 2004/38/CE nu interzice existența legislației naționale care permite restrângerea dreptului unui cetățean a unui stat membru de a călători în alt stat membru, pe motivul că inițial a fost repatriat pe motiv de ședere ilegală însă numai dacă conduita persoanei în cauză constituie o amenințare prezentă și suficient de gravă la adresa unei valori fundamentale ale societății și cu respectarea principiului proporționalității. De asemenea, CJCE a stabilit că instanța națională are obligația de a decide dacă aceste condiții sunt îndeplinite într-o situație concretă iar simpla ședere ilegală pe teritoriul unui stat membru nu constituie o amenințare reală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că din probele administrate în cauză nu rezultă ca în sarcina intimatului să existe suspiciuni cu privire la săvârșirea unor fapte concrete de natură a afecta ordinea și siguranța publică și care să justifice restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia.
Față de aceste considerente, în baza art. 296 Cod Procedură Civilă recursul DGP din MAI va fi respins iar soluția atacată va fi păstrată ca legală și temeinică
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide
Respinge apelul formulat de apelanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 46/D/2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 05.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red. -/ 05.05.2009
Dact. -/07.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Dorina RizeaJudecători:Dorina Rizea, Cristina Ștefăniță
