Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 647/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1822/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.647
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul - reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, împotriva sentinței civile nr. 948 din data de 09.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă -.
Obiectul pricinii - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns apelantul - reclamant MINISTERUL INTERNELOR ȘI ADMINISTRAȚIEI - DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE și intimata - pârâtă -.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea, constatând cauza în stare de judecată și având în vedere că prin cererea de apel a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 pct.2 din Codul d e procedură civilă, acordă cuvântul asupra dezbaterilor.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și, în consecință, admiterea acțiunii principale, în sensul restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a intimatei - pârâte, pe teritoriul.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.948 din 09.07.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, în contradictoriu cu pârâta.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reține că pârâta a fost returnată din Norvegia la data de 07.05.2009, în baza Acordului de readmisie încheiat între România și Norvegia, aprobat prin Legea nr.69/2003. Prevederile acestui acord stabilesc la art.2 că "fiecare parte contractantă va readmite fără alte formalități, la cererea celeilalte părți contractante, orice persoană care nu îndeplinește ori nu mai îndeplinește condițiile legale pentru șederea sa pe teritoriul statului părții contractante solicitante, cu condiția să se facă dovada că existe motive temeinice pentru a se prezuma ca aceasta are cetățenia statului părții contractante solicitate". Din declarația pârâtei rezultă că aceasta a ieșit din țară, pe data de 07.05.2008, prin Otopeni, cu destinația Anglia, locuind în această țară timp de 3 săptămâni, după care s-a deplasat în Norvegia, locuind, cu chirie, în orașul până la data de 06.07.2008 când a fost reținută de autoritățile norvegiene pentru furt de cărți de credit, fiind judecată și condamnată la o pedeapsă privativă de libertate de 1 an și 6 luni din care a executat 10 luni, ulterior fiind returnată.
Conform art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, situație incidentă în speță.
Dreptul la liberă circulație al cetățenilor Uniunii nu este unul necondiționat, ci poate fi supus limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratat, precum și prin dispozițiile adoptate pentru punerea sa în aplicare.
și condițiile decurg în special din articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/38, dispoziție care permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiilor acestora în special pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat în jurisprudența sa că, deși, în general, statele membre sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, nu este mai puțin adevărat că, în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor să nu poată fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene.
de la principiul fundamental menționat care ar putea fi invocate de un stat membru implică în special, astfel cum reiese din articolul 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38, că, pentru a fi justificate, măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Așadar împrejurarea că față de un cetățean al Uniunii s-a dispus măsura returnării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal nu ar putea fi luată în considerare de statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și cu condiția ca măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, instanța.
Statele membre pot restricționa libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, din motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică - art.39 alin.3 TCE. Măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză,iar condamnările penale anterioare nu constituie în sine motive pentru luarea unor astfeldemăsuri.Conduita personală a individului în cauză trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu se acceptă justificări care nu iau în considerare particularitățile cazului sau care se bazează pe considerente de prevenție generală (a se vedea cauza Van ).
În scopul aplicării corecte a normei de drept incidente, instanțele sunt obligate să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute în dreptul intern sau în cel comunitar și să le examineze prin prisma raportului de proporționalitate.
Or, situația care a determinat apariția prezentului litigiu nu răspunde cerințelor amintite mai sus.
Astfel, cererea reclamantei prin care se urmărește limitarea dreptului de liberă circulație al pârâtei are ca temei exclusiv măsura de returnare care s-a dispus față de aceasta pe teritoriul, în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu Norvegia, ratificat prin Legea nr.69/2003, așadar anterior de aderarea României la DE. De asemenea, în declarația pârâtei se menționează că a comis pe teritoriul infracțiune a de furt, pentru care a fost reținută și condamnată la 1 an și 6 luni închisoare,fără însă a exista însă la dosar dovada judecării sau condamnării pentru aceasta infracțiune, iar din actele dosarului nu reies alte aspecte referitoare la amenințarea concretă, efectivășigravă pe careoreprezintă pârâta în contextul legislațieișijurisprudenței comunitare anterior analizate.
Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamanta, arătând că au fost greșit interpretate și aplicate prevederile Legii nr.248/2005, respectiv art.38 lit.a și art.52, care reglementează regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată prin nr.OG5/2006.
Apelanta a susținut că, potrivit Constituției, dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat, dar legea stabilește condițiile exercitării acestui drept, dat fiind că nu este vorba de un drept absolut, ci de un drept care comportă limitări legale în concordanță cu documentele internaționale la care România este parte.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în raport de criticile formulate, Curtea apreciază că apelul este fondat și urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate.
Astfel, analizând măsura solicitată cu privire la restrângerea dreptului la libera circulație a intimatei - pârâte, tribunalul a constatat în mod corect că aceasta are suport legal în dreptul intern, reprezentat de Legea nr.248/2005, și că actul normativ de referință întrunește cerințele ("calitățile") de accesibilitate la nivelul justițiabilului, respectiv previzibilitate în privința efectelor sale, întrucât "există suficiente garanții împotriva oricăror abuzuri ce s-ar putea produce, în sensul dispozițiilor art.2 paragraful 3 din Protocolul nr.4".
Prima instanță a stabilit, însă, că restrângerea dreptului la liberă circulație în cazul pârâtei este disproporționată în raport cu scopul urmărit prin adoptarea acestei măsuri și încalcă prevederile internaționale în materie (art.2 din Protocolul nr.4 la Convenție), care se aplică prioritar, potrivit normelor Constituționale (art.20).
Dar, atât în normele de drept intern care vizează chestiunea în discuție (Legea nr.248/2005 și Constituția), cât și în normele de drept internațional privitoare la drepturile fundamentale ale omului și la care România este parte (Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și Protocoalele adiționale, între care și Protocolul nr.4)sunt prevăzute expres condițiile exercițiuluidreptului la liberă circulație, respectiv cazurile în care acesta este susceptibil delimitări.
drepturilor care intră în componența libertății de circulație trebuie să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim, să fie necesare într-o societate democratică, cerințe care în cauza pendinte se verifică în privința intimatului pârât.
Conform Legii nr.248/2005 pe perioada șederii lor în străinătate cetățenii români sunt obligați să respecte legislația României și legislația statului în care se află, să se abțină de la desfășurarea oricăror activități de natură a compromite imaginea țării de origine, ori de a contraveni scopului pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul statului respectiv.
În toate situațiile se impune cu necesitate respectarea condițiilor stabilite prin legislația statului străin sauprin convențiile încheiate cu România.
Împrejurarea că intimata - pârâtă a circulat în străinătate, încălcând limitele impuse de lege acestui drept rezultă fără echivoc și din cuprinsul propriei declarații, pe care aceasta a formulat-o în fața autorităților norvegiene. Într-o atare ipoteză, rezultă că acesta nu și-a îndeplinit obligațiile despre care s-a făcut vorbire anterior, iar măsura restrângerii dreptului său la libera circulație, în atare condiții, apare ca fiind necesară, de vreme ce a fost nesocotită legislația statului din care a fost returnată și, cu această ocazie, știrbită imaginea României.
Ca atare, în temeiul considerațiilor expuse și în lumina dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă cu referire la art.38 lit.a, art.39 și 52 din Legea nr.248/2005, Curtea va admite apelul, va schimba în tot sentința tribunalului, în sensul că va admite cererea promovată de reclamantă și va dispune restrângerea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtei în Norvegia pentru o perioadă de 2 ani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.948/09.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata - pârâtă, domiciliată în comuna,-, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că:
Admite acțiunea.
Restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație, în Norvegia pentru o perioadă de 2 ani, pârâtei.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
.
5 ex./16.12.2009
TB-3 -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
