Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 7068/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5862/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7068/
Ședința publică de la 02.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Cornel
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINSTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5350/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11347/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-pârât a formulat note scrise, înscrisuri, depuse la dosar la data de 02.12.2009, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5350/18.06.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice și, în consecință, a respins acțiunea față de acesta, a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de APEL BUCUREȘTI, și Tribunalul București, a obligat pârâții la plata către reclamantă a drepturilor bănești constând în sporul de 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu 10.01.2007 până la zi, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație până la data plății, precum și în continuare, a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei.
În considerente a reținut că potrivit art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate" beneficiau de "un spor de 50% din salariul de baza brut lunar".
Acest text de lege a fost insa abrogat prin art. 1 pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea si completarea Legii nr. 50/1996.
OG nr. 83/2000 este o ordonanță ordinară, emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 144 din Constituția României, in vigoare la data respectiva, reglementând domenii ce nu pot face decât obiectul legilor organice.
Potrivit art. 114 alin. 1 din Constituție, in redactarea anterioara revizuirii din 2003, "Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice", iar in baza art. 72 pct. 3 lit. h) si ) din aceeași lege fundamentala, prin lege organică se reglementează: h) organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, a instanțelor judecătorești, a Ministerului Public și a Curții de Conturi; l) regimul general privind raporturile de munca, sindicatele și protecția socială.
Or, salariul este un element esențial al raporturilor de munca din instanțele judecătorești si trebuia reglementat numai prin lege organica.
În concret, nr.OG 83/2000 a abrogat mai multe legi organice si ordonanțe de urgenta (Legea nr.92/1992 privind organizarea judecătoreasca, Legea nr. 78/2000 privind prevenirea, descoperirea si sancționarea faptelor de corupție, nr.OUG 24/2000 si Legea nr. 50/1996 privind salarizarea magistraților), încălcându-se astfel principiul ierarhiei actelor juridice.
Prin raportare la dispozițiile Legii nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, norma legală ordinară - ordonanța - nu poate modifica dispozițiile unui act normativ de nivel superior, respectiv legea.
În baza art. 41 alin. 2 din Constituția României, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială ce privesc securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și alte situații specifice, stabilite prin lege, iar in temeiul art. 53 din Constituția României (art. 49 la data abrogării, preluat întocmai după revizuire), "exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".
Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.
Sporul de 50% din salariul de baza brut lunar "pentru risc si suprasolicitare neuropsihica" de care beneficiau magistrații, precum si personalul auxiliar de specialitate, a fost astfel abrogat neconstituțional, cu încălcarea dispozițiilor art. 41 alin. 2 si 53 din Constituția României, precum si ale art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeana a Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale, măsura nefiind proporțională cu situația care a determinat-o si aducând atingere chiar existenței dreptului. Prin urmare acesta subzistă și în prezent.
La data stabilirii acestui drept în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condițiile în care magistrații si personalul auxiliar de specialitate își desfășurau activitatea, condiții caracterizate ca fiind de risc și suprasolicitare neuropsihica, existente in aceeași forma si astăzi. De altfel, dispozițiile art. 155, 165, 236, 239 si 241 pct. 1 lit. d din Codul muncii prevăd obligativitatea acordării sporurilor.
Situația este similara celei privind sporurile de vechime in munca, unde Înalta Curte de Casație si Justiție, prin decizia nr. XXXVI/07.05.2007, a admis recursul in interesul legii, stabilind ca dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 si art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege.
De altfel Înalta Curte de Casație si Justiție s-a pronunțat cu privire la existenta dreptului pentru categoria de salariați din care face parte si reclamanta, la plata sporului de suprasolicitare neuropsihica, prin Decizia nr. 21 din 10.03. 2008, data in recursul in interesul legii, ca urmare a recursului promovat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație si Justiție, ce a format obiectul dosarului nr. 5/2008, stabilind că "în interpretarea si aplicarea unitara a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritarii judecătorești, republicata, judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica, calculat la indemnizația bruta lunara, respectiv salariul de baza brut lunar si după intrarea in vigoare a G nr. 83-200, aprobata prin Legea nr. 334/2001".
Decizia menționată este obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiile art. 329 alin 3 din Codul d e procedura civila, astfel încât soluția de admitere se justifică si prin prisma acesteia.
În aceste condiții instanța a reținut că în principiu o cerere de natura celei deduse judecății este admisibilă, rămânând însă de determinat dacă reclamanta se înscrie în categoriile profesionale în beneficiul cărora sporul a fost instituit.
Astfel, din examinarea carnetului de muncă aparținând reclamantei, instanța reține că aceasta a avut începând cu data de 10.01.2007 calitatea de grefier.
Din examinarea art. 3 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT, astfel că reclamanta se încadrează în categoria de personal invocată și în consecință poate beneficia de sporul de risc și solicitare neuropsihica, în procent de 50% calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, instituit în favoarea anumitor categorii de personal prin Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, instanța a reținut că aceasta este întemeiată având în vedere că reclamanta nu se află în raporturi juridice de muncă cu această instituție.
Prezenta cauză reprezintă un conflict de muncă, așa cum este el definit de art. 281 din Codul muncii iar părțile într-un conflict de muncă nu pot fi decât salariații și angajatorul. Față de faptul că reclamanții au calitatea de personal auxiliar în cadrul Tribunalului București, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și pe cale de consecință, a respins acțiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cererea a fost însă admisă cu privire la ceilalți pârâți, astfel că a admis acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâților, pe care i-a obligat la plata către aceasta a drepturilor bănești reprezentând 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflației până la data plății, pentru perioada 10.01.2007 la zi, precum și în continuare, pe durata existenței raporturilor de muncă cu pârâții.
Soluția referitoare la actualizarea sumelor datorate, cu rata inflației, de la data scadenței și până la plata efectivă, se justifica fata de dispozițiile art. 1082 si 1084. civ. pârâții fiind in culpa pentru neacordarea sumelor cuvenite reclamanților, precum si pentru neinițierea unor masuri care sa aibă ca finalitate eliminarea acestor discriminări, in speța neexistând o cauza străina exoneratoare de răspundere. Astfel reclamanta are dreptul la repararea integrala a prejudiciului suferit ce include si beneficiul de care au fost lipsită. de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen economic, specific perioadei de devalorizare monetară, prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, respectiv coeficientul de scădere a puterii de cumpărare. Prin aplicarea în practică a acestui calcul banii sunt aduși la actuala lor putere de cumpărare.
Cu privire la efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă ale reclamantei, se rețin următoarele: potrivit art. 1 din Decretul nr. 92 din 16 aprilie 1976 privind carnetul de munca, acest document este un act oficial prin care se dovedește, printre altele, și retribuția tarifară de încadrare și alte drepturi ce se includ în aceasta.
Față de faptul că drepturile de natură salarială ce se vor acorda prin prezenta acțiune conduc la modificarea retribuției tarifare a reclamantei, și prin urmare, la modificarea unui element al raportului de muncă, respectiv salariul, instanța a obligat pârâții să efectueze mențiunile corespunzătoare acestui drept în carnetul de muncă al reclamantei, în temeiul art. 6 din acest act normativ, potrivit căruia, modificările intervenite în executarea contractului de munca, după întocmirea carnetului de munca, se înscriu în acesta în termen de 15 zile de la data producerii lor.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurentul Ministerul Justiției și Libertăților, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că un prim motiv de recurs incident în cauză este cel prevăzut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, conform căruia se poate cere casarea unei hotărâri în situația în care instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești.
În acest sens, recurentul solicită instanței să constate că soluția dată în cauză de către prima instanță, prin care s-a acordat reclamantei personal auxiliar de specialitate drepturi salariate prevăzute doar pentru alte categorii de salariați, nu reprezintă altceva decât o legiferare a unui drept pe care legiuitorul a înțeles să nu îl mai acorde începând cu anul 2007, abrogând dispozițiile Legii nr. 50/1996 prin art. 30 din G nr. 8/2007.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept care nu mai este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atribuții de legiferare.
Acordarea pe cale judecătorească a unui drept poate fi făcută în temeiul unei norme existente, fără înfrângerea voinței legiuitorului și încălcarea separației puterilor în stat, principiu consfințit de art. 1 alin. 4 din Constituția României.
În acest sens sunt și prevederile art. 124 alin. 3 din Constituția României, conform cărora "Judecătorii sunt independenți și se supun numai legii".
În aceste condiții, recurentul a apreciat că cererea reclamantei personal auxiliar de specialitate nu putea fi soluționată de către instanța de judecată care, prin acordarea unor drepturi neprevăzute de lege a depășit limitele puterii judecătorești și și-a arogat atribuții de legiferare, imixtiune de nepermis în sfera de atribuții a autorității legiuitoare.
În acest sens, pronunțarea unei hotărâri prin care să se acorde drepturi salariale peste cele prevăzute expres de lege a fost considerată de Curtea Constituțională ca depășire a puterii judecătorești.
Astfel, prin decizia nr. 838/ 27 mai 2009 Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra cererii de soluționare a conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească, reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte, cerere formulată de Președintele României în temeiul art. 146 lit. e) din Constituție.
Curtea Constituțională a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească, pe de o parte, și Parlamentul României și Guvernul României, pe de altă parte reținând că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 126 alin.(3) din Constituție, Înalta Curte de Casație și Justiție are competența de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii de către toate instanțele judecătorești, cu respectarea principiului fundamental al separației și echilibrului puterilor, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituția României. Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora.
Pronunțând această sentință, prima instanță a depășit în mod flagrant limitele puterii judecătorești și a consacrat un drept salarial care nu este prevăzut de legislația în vigoare pentru personalul auxiliar de specialitate, arogându-și atribuții de legiferare.
Un alt motiv de recurs care trebuie reținut în cauză este cel prevăzut la punctul 9 al art. 304 din Codul d e procedură civilă, potrivit căruia hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, așa cum rezultă din actele dosarului, reclamantul îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Pitești.
Art. 47 din Legea nr.50/1996 prevedea sporul de 50% din salariul de bază brut lunar pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate.
Textul de lege arătat a fost abrogat prin art.42 din G nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Prin Decizia nr.21/10.03.2008 instanța supremă a admis recursul în interesul legii și a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a G nr. nr.83/2000.
Având în vedere că din februarie 2007 intrat în vigoare noua lege de salarizare a personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești, G nr.8/24.01.2007, pretențiile reclamanților personal auxiliar de specialitate sunt nefondate după data de 01.02.2007.
Prin art. 30 din OG nr.8/2007 se prevede că la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe se abrogă Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești.
în consecință, sporul de 50% nu mai subzistă începând cu februarie 2007, dispozițiile Legii nr.50/1996 privind salarizarea personalului auxiliar fiind abrogate în întregime.
Prin urmare, recurentul solicită instanței să constate că instanța de fond, în mod greșit, a dispus obligarea pârâților la plata sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică pentru reclamantul-intimat, interpretând în mod eronat dispozițiile ÎCCJ și neluând în considerare faptul că nu există nici un temei legal pentru acordarea acestor drepturi începând cu data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare legea specială de salarizare pentru această categorie profesională.
Pentru aceleași considerente recurentul a apreciat că este nelegală sentința primei stanțe și în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru viitor.
Totodată, solicită instanței de recurs să constate că, G nr. 8/2007 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea reglementează drepturile de care beneficiază această categorie profesională, în mod exhaustiv, astfel că reclamantul nu poate beneficia decât de drepturile stabilite prin lege în favoarea sa.
Astfel, față de textele invocate mai sus, recurentul consideră că hotărârea instanței de fond este netemeinică, deoarece nu pot fi acordate drepturi salariale care nu mai sunt prevăzute de lege.
Intimata nu a formulat intampinare si in recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate, cât și a dispozițiilor art. 3041.pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimata are calitatea de personal auxiliar de specialitate si prin sentinta instantei de fond au fost admise pretentiile acestia avand ca obiect plata sporului de 50% de stres și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară începând cu luna ianuarie 2007 și în continuare.
Prin pronuntarea acestei hotarari, instanta de fond nu a depasit atributiile puterii judecatoresti, pronuntandu-se pe pretentiile civile formulate in baza considerentelor de fapt si de drept aratate in hotarare. Instanta de fond nu a acordat alte drepturi decat cele prevazute de lege si nu a facut altceva decat sa aplice temeiurile legale la situatia de fapt dedusa judecatii.
In aceste conditii, Curtea nu poate retine incidenta in cauza a motivului de casare prevazut de art. 304 pct. 4 din Codul d e procedură civilă, depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, dar nici a celui de modificare prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Din materialul probator administrat in cauza Curtea retine ca, în conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 1 octombrie 2000 intrat în vigoare Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996. Astfel, prin dispozițiile art. I pct. 42 din Ordonanța de Guvern nr.83/2000 s-a statuat că "Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 563 din 18 noiembrie 1999, se modifică și se completează după cum urmează: - 42. articolul 47 se abrogă".
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit dispozitiilor art. 329 alin. 1 si 3 din Codul d e procedura civila, rocurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, din oficiu sau la cererea ministrului justiției, precum și colegiile de conducere ale curților de apel au dreptul, pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, să ceară Înaltei Curți de Casație și Justiție să se pronunțe asupra chestiunilor de drept care au fost soluționate diferit de instanțele judecătorești.
Soluțiile se pronunță numai în interesul legii, nu au efect asupra hotărârilor judecătorești examinate și nici cu privire la situația părților din acele procese.Dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe.
Ca atare, in aprecierea obligatorie pentru instantele judecatoresti, data de Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008, prin decizia nr. XXI/10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitateau dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Textul dispozitivului utilizeaza un verb la timpul prezent ("au dreptul"), ce justifica interpretarea ca acest spor se cuvine judecătorilor, procurorilor, magistraților-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate si la data pronuntarii deciziei nr. XXI, respectiv 10.03.2008, in ciuda abrogarii Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările și completările ulterioare, in intregime, prin OUG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului s-a pronuntat in cauza Aurel impotriva Romaniei 1, din 06.12.2007, constatand incalcarea articolului 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a articolului 1 din Primul Protocol Aditional la Conventie combinat cu articolul 14.
In prezenta cauza, situatia este similara, neacordarea sporului de 50% din indemnizatia de baza bruta lunara,pentru risc și suprasolicitare neuropsihică,instituind un tratament inegal in raport de reclamantii care l-au castigat prin hotarari judecatoresti irevocabile, pronuntate de instantele romane.
Ca atare, instanta constata ca recurenta-reclamanta are osperanta legitimade a obtine recunoasterea creantei sale in conditiile existentei unui recurs in interesul legii in acest sens, in situatia contrara incalcandu-se articolul 1 din Primul Protocol Aditional raportat la articolul 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
ecizia Inaltei Curti pronuntata in recursul in interesul legii este obligatorie pentru instanta, care nu poate refuza aplicarea acesteia in litigiile deduse judecatii.
Recurenta invoca decizia Curtii Constitutionale din 27 mai 2009.
Curtea constata ca ecizia Curții Constituționale nr. 838/2009, după cum, de altfel, stipulează expres, nu poate produce niciun efect cu privire la valabilitatea deciziilor deja pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, neputându-le lipsi de efecte juridice.
Așadar, efectele hotărârilor date de către Înalta Curte de Casație și Justiție în temeiul dispozițiilor art. 329 Cod procedură civilă sunt aceleași ca și înainte de această hotărâre a instanței constituționale.
Tot aceleași efecte ca și mai înainte vor avea hotărârile definitive și irevocabile de speță, Curtea Constituțională neputându-se transforma "într-o instanță de control judiciar", aceasta avand doar atributii in controlul de constitutionalitate in cazurile strict prevazute de lege.
Decizia prin care a fost solutionat recursul in interesul legii nu cunoaste vreo cale de atac, iar Curtea Constitutionata nu are competenta de a se pronunta asupra legalitatii deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie pentru a-i limita aplicabilitatea in timp.
Curtea retine insa temeinicia sustinerilor recurentului din cadrul notelor scrise depuse la dosar, avand in vedere ca a existat un motiv de recurs referitor la acordarea sumelor respective pe viitor.
Astfel, la data de 12.11.2009 a intrat in vigoare Legea nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.762/9.11.2009. Potrivit art.48 din aceasta lege, la data intrarii in vigoare se abroga atat legea anterioara in baza careia era salarizat personalul auxiliar, cat si orice alte dispozitii contrare, stabilindu-se o noua reglementare in domeniul salarizarii.
Pentru acest motiv, Curtea constata ca dreptul reclamantei-intimate la acordarea sporului respectiv, in baza temeiurilor de drept invocate in actiune, subzista pana la intrarea in vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice, respectiv pana la data de 12.11.2009, dupa aceasta data drepturile salariale urmand a fi pretinse in baza noii legi de salarizare.
Față de aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea urmeaza să admita recursul si sa modifice în parte sentința recurată în sensul că sporul 50% din salariul de bază brut lunar, pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, va fi acordat începând cu 10.01.2007 până până la data de 12.11.2009, menținand celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Cu majoritate:
Admite recursul declarat recurentul-pârât MINSTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr.5350/18.06.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.11347/3/LM/2009 în contradictoriu cu intimata-reclamantă - și intimații-pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, CURTEA DE APEL BUCUREȘTI și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că sporul va fi acordat până la data de 12.11.2009.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,02.12.2009.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./03.12.2009
Jud. fond:.M/.
Cu opinia separată a doamnei judecător în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței și respingerii acțiunii față de Ministerul Justiției și libertăților cetățenești, Curtea de APEL BUCUREȘTI și Tribunalul București, ca neîntemeiată cu menținerea celorlalte dispoziții.
Apreciez ca solutia corecta este de admitere a recursului declarat de Ministerul Justitiei si Libertatilor, modificarea in parte a sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de stres si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare datei de 03.02.2007, pentru urmatoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată: "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
La data de 01.10.2000 intrat în vigoare nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, care a abrogat expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, mai sus citat.
n ședința din 10 martie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, în dosarul nr. 5/2008 a pronunțat decizia nr. XXI, cu următorul dispozitiv:"Admite recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, constată că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Prin art.50 alin.2 din OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților s-au abrogat dispozițiile referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora, din Legea nr.50/1996, fără însă a se introduce dispoziții exprese cu privire la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică.
Totodată, prin art.41 lit.a) din OUG nr.27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată prin Legea nr.45/2007, s-a abrogat OUG nr.177/2002.
Aceste aspecte au fost invederate insa in petitul recursului in interesul legii, astfel ca Inalta C de Casatie si Justitie le-a avut in vedere la data pronuntarii deciziei in interesul legii.
Potrivit art. 30 din OG nr. 8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției, in vigoare de la 03.02.2007, la data intrării în vigoare a ordonanței se abrogă: a)Legea nr. 50/1996privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești; b) dispozițiile privind salarizarea și alte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, cuprinse în Legea nr. 56/1996; c) orice alte dispoziții contrare.
OG nr. 8/2007 a fost emisa in baza Legii nr. 502/2006 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanțe, al cărei art. 1 prevede ca, in temeiul art. 115 alin. (1) din Constituția României, republicată, Guvernul este abilitat să emită ordonanțe în domenii care nu fac obiectul legilor organice, iar printre acestea se mentioneaza la pct. III.7salarizarea personalului auxiliardin cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
OG nr. 8/2007 produce efecte juridice numai cu privire la domeniul delegării legislative pentru Guvern, dispusa prin Legea nr. 502/2006, respectiv salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției.
Din acest punct de vedere, este fara putința de tăgada ca, prin art. 30 din OG nr. 8/2007, au fost abrogate dispozițiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, inclusiv cele ale art. 47 -"pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".Abrogarea a produs efectenumai in privinta drepturilor personalului auxiliar de specialitate, intrucat numai acesta a fost domeniul delegarii legislative, dupa cum s-a aratat mai sus.
Asupra acestei probleme de drept (abrogarea sporului de 50% survenita pentru personalul auxiliar de specialitate, prin OG nr. 8/2007) nu s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, in decizia pronuntata la 10.03.2008, in interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Acest fapt reiese din limitele sesizarii Procurorului General al României in recursul in interesul legii, publicat pe pagina web http://www.mpublic.ro/recursuri/2008_civil/rc_26_02_2008_2.htm.
Așadar, Secțiile Unite ale Înaltei Curti de Casație și Justiție nu au fost sesizate cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, decat raportandu-se la OG nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001, la actele normative mentionate in cuprinsul sesizarii Procurorului General (inclusiv OUG nr. 177/2002), iar nu si la un act normativ ulterior, cum este OG nr. 8/2007.
Potrivit art. 62 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, reublicata p. în Monitorul Oficial, Partea I nr. 777 din 25.08.2004, brogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
In consecința, începând cu 03.02.2007, personalul auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției nu mai beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar, motiv pentru care se impune admiterea recursului declarat de Ministerul Justiției si Libertatilor, modificarea sentintei recurate, in sensul respingerii, ca neintemeiate, a pretentiilor reprezentand spor de risc si suprasolicitare neuropsihica, ulterioare intrarii in vigoare a OG nr. 8/2007.
Judecator,
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Maria Ceaușescu, Cornel
