Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 67
Ședința publică din 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier: - -
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat prin PROCUROR din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 778 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit atât reprezentantul reclamantei apelante Direcția Generală de Pașapoarte B, cât și pârâtul intimat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea, constatând apelul în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public, față de actele dosarului și având în vedere dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, cu modificări, pune concluzii de admiterea apelului.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Suceava, sub nr.1068 din10 februarie 2009, reclamanta Direcția generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea dreptului la libera circulație, al pârâtului pe teritoriul Austriei, pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Austria la data de 28 noiembrie 2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.134/2001, pentru că a fost implicat într-un scandal, în urma căruia a fost arestat și condamnat la 1 an și 3 luni de închisoare, din care a executat 11 luni. Drept urmare, îi sunt aplicabile dispozițiile art.38 lit.a din aceeași lege, fiind necesară limitarea dreptului său de a circula liber în străinătate.
Prin sentința civilă nr.778 din 7 aprilie 2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată, reținând că reclamanta nu numai că nu a dovedit, dar nici nu a invocat în acțiune, că pârâtul ar fi afectat ordinea, sănătatea sau siguranța publică a statului pe teritoriul căruia s-a aflat, acestea fiind singurele împrejurări în care s-ar fi putut dispune o interdicție de acces pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene.
Reclamanta a declarat apel împotriva acestei sentințe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În dezvoltarea motivelor de apel a susținut că pârâtul a comis pe teritoriul statului austriac o infracțiune pentru care a fost condamnat la pedeapsa închisorii, situație ce a fost recunoscută și de pârât în declarația dată la punctul de trecere al frontierei. În acest fel el a încălcat condițiile de ședere pe teritoriul statului gazdă și dispozițiile art.5 din Legea nr.248/2005, încât în mod greșit a fost refuzată aplicarea art.38 lit. a din aceeași lege, de către prima instanță.
A solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul restrângerii dreptului la libera circulație al pârâtului, pe teritoriul Austriei.
Apelul se dovedește a fi întemeiat după cum se va arăta în continuare.
Conform art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, ce reprezintă norma internă, restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare din statul cu privire la teritoriul căruia se cere luarea acestei măsuri, în baza unui acord de readmisie, motivul returnării fiind lipsit de orice importanță.
Spre deosebire de reglementarea internă, norma comunitară, consacrată prin art.27 din Directiva nr.2004/38/CE, stipulează expres și limitativ numai trei situații în care este posibilă restrângerea dreptului la libera circulație a cetățenilor Uniunii Europene, anume afectarea ordinii, sănătății ori siguranței publice.
Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, potrivit dispozițiilor art.148 alin.2 și 4 din Constituția României, în caz de neconcordanță între normele interne și cele comunitare, au prioritate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, autoritatea judecătorească având sarcina de a garanta aducerea la îndeplinire a obligațiilor asumate prin actul aderării. Totodată, în temeiul art.307 alin.1 și 2 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, statele au obligația de a lua măsurile necesare pentru a asigura compatibilitatea dintre prevederile acestui tratat și convențiile încheiate înainte de data aderării, care au generat drepturi și obligații, iar legea română trebuie interpretată în raport cu norma comunitară.
Ori, dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art.18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă Directiva 2004/38/CE a parlamentului European și a Consiliului și, în concordanță cu argumentele expuse anterior, prevederile directivei sunt prioritar aplicabile în raport cu norma internă, inclusiv în ceea ce privește condițiile de limitare a dreptului în discuție.
Așadar, restricționarea libertății de circulație, care într-adevăr nu este un drept cu caracter absolut, poate fi dispusă doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză și trebuie să fie proporțională cu scopul urmărit. Măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie. În acest sens s-a pronunțat, de altfel, Curtea de Justiție Europeană în interpretarea art.18 CE și a art.27 din directivă.
În speță, tribunalul, dezvoltând aceste prevederi în ordinea de prioritate corectă a omis, totuși, să le aplice situației pârâtului, în legătură cu care, dacă ar fi efectuat verificările necesare ar fi observat că acesta a săvârșit o faptă penală suficient de gravă, de vreme ce a fost condamnat la pedeapsa închisorii de un an și trei luni, din care a și executat unsprezece luni (5 fond). Deosebit de aceasta, el a depășit termenul maxim de trei luni pentru care avea dreptul de ședere fără alte condiții sau formalități, pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, întrucât după cum singur recunoaște (4,6 fond) a intrat în Austria în anul 2007.
Într-un asemenea context, dovedit de la început de reclamantă, limitarea exercitării dreptului la libera circulație al pârâtului pe teritoriul Austriei este pe deplin justificată de afectarea ordinii publice prin comportamentul antisocial avut, cât și de nerespectarea condițiilor legale de ședere, încât se impune admiterea apelului, schimbarea sentinței și admiterea acțiunii, în sensul de a se dispune limitarea solicitată pe o durată maximă de trei ani, proporțională cu modul conștient în care a fost lezată ordinea publică a statului austriac, dar și imaginea României în exterior.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 778 din 7 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă, în dosarul nr-.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 778 din 7.04.2009 a Tribunalului Suceava, secția civilă și, în consecință:
Admite acțiunea.
Restrânge exercitarea dreptului la liberă circulație a pârâtului (CNP -), domiciliat în mun. S,- A, județul S, pe teritoriul Austriei pe o perioadă de 3(trei) ani, începând cu data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru judecător pensionat,
semnează președintele instanței,
red.
tehnored.
ex. 4
21.05.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
