Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 68/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE
CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 68
Ședința publică din 13 mai 2009
PREȘEDINTE: Dumitrașcu Veronica
JUDECĂTOR 2: Surdu Oana
Grefier: - -
MINISTERUL PUBLICa fost reprezentat prin PROCUROR din cadrul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL SUCEAVA
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 480 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns av., pentru pârâtul intimat, lipsă fiind reprezentantul reclamantei apelante Direcția Generală de Pașapoarte
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, av. depune la dosar împuternicire avocațială și "întâmpinare - concluzii", precum și chitanța reprezentând onorariu avocat.
Se comunică reprezentantei Ministerului Publico copie a întâmpinării.
Părțile prezente arată că nu mai sunt de formulat cereri.
Curtea, constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătorul pârâtului intimat, av., reiterând cele menționate în scris la dosar, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorar avocat. In susținerea concluziilor sale arată că se poate observa cu ușurință că apelul este formal, într-o redactare după tipar, fără aplicare pe speță. Mai arată că dacă intimatul a lucrat "la negru", nu este culpa lui, ci a cetățeanului belgian. Invederează instanței prevederile Directivei CE nr. 38/2004, care stabilește că restrângerea dreptului la liberă circulație poate fi luată doar pentru 3 motive și anume: ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingerea apelului, ca nefondat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată că prin cererea adresată Tribunalului Suceava la data de 17 februarie 2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru o perioadă de cel mult 3 ani față de pârâtul, pe teritoriul Belgiei.
În motivarea acțiunii a arătat că pârâtul a fost returnat din Belgia la data de 08.10.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin nr.HG 173/1997. În temeiul art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată de nr.OG 5/2006 "restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 anicu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat".Măsura returnării face dovada deplină că pârâtul nu a respectat condițiile de călătorie în străinătate și, fiind în culpă, acesta urmează să suporte consecințele faptelor sale.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 5, 38 și 39 din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 480 din 10 martie 2009, Tribunalul Suceava - Secția civilă a respins cererea ca nefondată, reținând în motivare următoarele:
Principiul liberei circulații a cetățenilor europeni este enunțat în art. 14 (fostul art. 7) al Tratatului Curții Europene și prevederile asupra cetățeniei europene (art. 18, fostul art. 8), care au aplicabilitate directă și se bucură de supremație față de orice prevedere internă, inclusiv față de dispozițiile Legii 248/2005.
Tratatul d l Maastrichta stabilit cetățenia UE pentru fiecare persoană având cetățenia unui stat membru.
Cetățenii Uniunii au dreptul să se deplaseze și să locuiască unde doresc pe teritoriul statelor membre.
Potrivit art. 17 din Tratatul Curții Europene "Cetățenia europeană este destinată să fie statutul fundamental al cetățenilor statelor membre, permițând celor ce se află în aceleași situații să se bucure de egalitate de tratament în fața legii, indiferent de cetățenie, cu excepția anumitor situații special prevăzute".
Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de maxim 3 luni fără nicio condiție sau formalitate, cu excepția cerinței de a poseda o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.
Potrivit legislației europene în materie, dreptul la liberă circulație nu este un drept absolut, însă, conform art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, restricționarea libertății de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. În alin. (2), textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză. Și art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană statuează că drepturile fundamentale sunt respectate, așa cum sunt garantate de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Prin urmare, deși calitatea de membru al Uniunii Europene nu interzice României dreptul de a restrânge libertatea de circulație a cetățenilor săi, restrângerea nu se poate dispune numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat acord de readmisie.
de ordine publică trebuie interpretat cu strictețe, în context comunitar, astfel încât scopul urmărit să nu poată fi determinat unilateral, de către fiecare stat membru, fără a face subiectul controlului exercitat de către instituțiile comunității. Astfel, prezența sau comportamentul individului trebuie să constituie o amenințare adevărată și suficient de serioasă la adresa ordinii publice a statului respectiv.
În acest sens, art. 3 al Directivei 64/221 impune statelor membre obligația de a -și întemeia deciziile pe evaluarea fiecărui caz în parte al unei persoane aflate sub protecția legislației comunitare și nu pe considerații generale, iar art. 2 al aceleiași directive prevede că temeiul ordinii publice să nu fie utilizat în mod greșit prin "invocarea sa spre a servi unor interese economice".
În petitul acțiunii singurul motiv invocat de reclamantă pentru restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație este nerespectarea de către pârât a condițiilor legale de ședere, care nu mai sunt aceleași în contextul intrării României în Uniunea Europeană.
În consecință, reclamanta nu numai că nu dovedește, dar nici nu invocă în acțiune incidența vreunuia dintre cele trei motive: ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică care să justifice o interdicție de acces în teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă de timp.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație trebuie supusă condițiilor prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, iar prevederile Legii nr. 248/2005 trebuie interpretate în acord cu legislația comunitară.
În cazul de față, măsura care se cere a fi luată față de pârât este disproporționată, în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație.
Pârâtul a fost returnat din Belgia pentru ședere ilegală, fără să fie judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale.
De aceea, față de art. 27 alin. 2 din Directiva 2004/38/CE, care prevede că măsura trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita celui în cauză, restrângerea exercitării dreptului la libera circulație a pârâtului doar pentru motivul șederii ilegale în Belgia nu respectă principiul proporționalității cu scopul legitim urmărit. Se reține și împrejurarea că acestuia i s-a eliberat la data de 16.10.2008 permis de muncă în Belgia, valabil pentru perioada 20.10.2008 - 19.10.2009 ( 14).
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte - prin reprezentant legal - care a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
Apelanta a apreciat că pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și, în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă; returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea publică interioară respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea; consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Belgiei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
Reclamanta apelantă arată că măsura restrângerii apare ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitată, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează:
În raport de dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, Curtea reține că acestea nu sunt în concordanță cu Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene și membrilor de familie pe teritoriul statelor membre.
Astfel, singura condiție impusă de legea internă pentru restrângerea dreptului la liberă circulație a cetățenilor români este aceea ca persoana în cauză să fi fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acel stat. Ori, în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 38/2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, limitarea dreptului fundamental al cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică, sub forma refuzului dreptului de intrare pe teritoriul unui stat membru, sau prin aplicarea măsurii expulzării. Aceste norme au fost transpuse în legislația română prin nr.OUG 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene și Economic European.
Începând cu 01 ianuarie 2007, cetățenilor români nu li se poate aplica un tratament discriminatoriu în raport cu cetățenii celorlalte state membre ale, în ceea ce privește motivele și modurile în care li se poate limita exercițiul dreptului la circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene. Prin urmare, în interpretarea coroborată a dispozițiilor cuprinse de actele normative menționate anterior, în acord cu dispozițiile art. 20 din Constituția României, Curtea apreciază că dreptul la liberă circulație a cetățenilor români în celelalte state membre nu poate fi restrâns decât în situațiile expres și limitativ prevăzute de art. 27 din Directiva Consiliului nr. 38/2004, iar, în speță, singurul motiv invocat de reclamanta apelantă a fost returnarea pârâtului din Belgia la data de 08.10.2008. În atare situație, soluția pronunțată de prima instanță, de respingere a acțiunii vizând restrângerea dreptului de circulație al pârâtului pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, este corectă.
În ceea ce privește aplicabilitatea art. 2 din Protocolul adițional nr. 4 la CEDO, instanța apreciază că dispozițiile convenționale invocate de reclamanta-apelantă vizează protecția aceluiași drept la liberă circulație. Comparând cele două norme comunitare, se constată că Directiva Consiliului nr. 38/2004 impune condiții mai severe în sensul apărării acestui drept, astfel că dispozițiile art. 27 din aceasta vor fi aplicate cu prioritate.
Câtă vreme prin acțiunea introductivă nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, Curtea nu poate reține că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere ar constitui "o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", cu atât mai mult cu cât, în sensul prevederilor Directivei "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz, sau care sunt legate de considerații de prevenție generală", iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine, luarea unor asemenea măsuri".
În consecință, văzând și dispozițiile art. 296 din Codul d e procedură civilă, Curtea, va respinge apelul ca nefondat.
Potrivit art. 274 Cod procedură civilă, culpa procesuală reținându-se în sarcina apelantei, ca parte căzută în pretenții, aceasta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată avansate de pârât în această fază procesuală, reprezentând onorariu avocat, justificate cu chitanța de fila 16 dosar apel.
Pentru aceste motive.
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 480 din 10 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatului suma de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată din apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 13 mai 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Pentru judecător pensionat
semnează președintele instanței,
Red.
Tehnored.
4 ex.
19.05.2009
Președinte:Dumitrașcu VeronicaJudecători:Dumitrașcu Veronica, Surdu Oana
