Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 67/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 67/
Ședința publică din 26 martie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr.724 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect Legea 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Ministerul Public este reprezentat de Procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, Curtea verificând actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
Reprezentanta Ministerului Public procuror solicită admiterea apelului declarat de reclamantă, schimbarea sentinței pronunțate de Tribunalul Timiș în sensul restrângerii dreptului la liberă circulație față de pârâtul pe o perioadă de 2 ani în Austria.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 296/30/19.01.2009 pe rolul Tribunalului Timiș, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulație în Austria pentru o perioadă de cel mult trei ani.
În motivare, a arătat că pârâtul a fost returnat din Austria la data de 24.07.2008 în baza Acordului dintre România și acest stat, privind readmisia persoanelor, ratificat prin OUG nr. 188/2001 aprobată prin Legea nr. 134/2002, pentru ședere ilegală, iar din telexul nr. 1336/2/24.07.2008 reiese că motivul returnării a fost terminarea unei detenții, astfel că sunt îndeplinite condițiile legale în vederea restrângerii dreptului la liberă circulație în străinătate, potrivit art.38 din Legea nr. 248/2005.
În drept a invocat dispozițiile art.5, 38, 39 din Legea nr.248/2005 și proc.civ. In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisul denumit "Talon" din 24.07.2008, telexul nr. 1336/2/24.07.2008 și declarația pârâtului din 24.07.2008.
Deși reclamanta a fost citată cu menținea de a depune înscrisuri în susținerea cererii, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor acestei instanțe. Deși legal citat cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, pârâtul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Prin sentința civilă nr.724 din 17.02.2009 Tribunalul Timiș a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte împotriva pârâtului, născut la data de 22.01.1987, fiul lui G și, domiciliat în T, str. - -, Bl. 79,. 18, județ T, identificat prin CNP -.
Hotărârea a fost comunicată părților în cauză, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră și Serviciului Public Comunitar pentru eliberarea și evidența pașapoartelor simple de pe lângă Prefectura Județului
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că pârâtul a părăsit România la 19.04.2008 pentru a se deplasa pe teritoriul Austriei. La 24.07.2008 a fost returnat în România deoarece se afla în situație de "ședere ilegală" pe teritoriul acestui stat membru, în conformitate cu termenii acordului de readmisie (așa cum rezultă din datele conținute în talonul de returnare), iar din telexul nr. 1336/2/24.07.2008 reiese că motivul returnării a fost terminarea unei detenții. Din declarația pârâtului din 24.07.2008, instanța a reținut că pârâtul a susținut că a fost oprit în Austria pentru depășirea limitei de viteză și returnat în țară la data de 24.07.2008.
Conform art.38 lit."a" din Legea nr.248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, situație incidență în speță.
Dreptul la liberă circulație al cetățenilor Uniunii nu este unul necondiționat, ci poate fi supus limitărilor și condițiilor prevăzute prin tratat, precum și prin dispozițiile adoptate pentru punerea sa în aplicare.
și condițiile decurg în special din articolul 27 alineatul (1) din Directiva 2004/38, dispoziție care permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii sau a membrilor familiilor acestora în special pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică.
Măsura luată față de un cetățean al Uniunii în sensul returnării de pe teritoriul unui alt stat membru unde ședea în mod ilegal nu este obligatorie pentru statul membru de origine al acestuia pentru a limita dreptul la liberă circulație al cetățeanului respectiv decât în măsura în care conduita acestuia reprezintă o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și cu condiția ca măsura restrictivă avută în vedere să fie aptă să garanteze realizarea obiectivului pe care îl urmărește și să nu depășească cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia, însă situația care a determinat apariția prezentului litigiu nu răspunde cerințelor amintite mai sus.
Astfel, cererea reclamantei prin care se urmărește limitarea dreptului de liberă circulație a pârâtului are ca unic temei măsura de returnare care s-a dispus față de acesta pe teritoriul Austriei, întrucât se afla în situație de "ședere ilegală" în acest stat membru, lipsind orice apreciere specifică a conduitei persoanei în cauză și orice referire la vreo amenințare pe care aceasta ar constitui-o pentru ordinea publică sau pentru siguranța publică.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nici una din faptele prezentate de reclamantă nu pare să indice că, în prezent sau în trecut, conduita pârâtului ar fi fost de natură să provoace temerea că acesta ar putea reprezenta un pericol pentru interesele fundamentale ale societății, impunând adoptarea de către România a unei măsuri de limitare a dreptului său de liberă circulație în temeiul articolului 18 alineatul (1) CE pentru motive de ordine publică sau de siguranță publică, prima instanță respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta criticând hotărârea pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că în mod greșit, Tribunalul Timiș - Secția civilă - a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte pentru restrângerea dreptului la libera circulație al pârâtului pe teritoriul Austriei.
Că, din înscrisurile înaintate ca probe: talonul de returnare și declarația, întocmite în punctul de trecere a frontierei de către lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră, rezultă că autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile statului străin, în baza Acordului de readmisie.
Din interpretarea coroborată a declarației pârâtului și a talonului de returnare rezultă că acesta a părăsit teritoriul României pe data de 19.04.2008, iar în timp ce se afla pe teritoriul Austriei a fost reținut de autoritățile austriece până pe data de 24.07.2008, dată Ia care a fost returnat pe motiv de ședere ilegală.
1 și 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4, adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează libertatea de circulație a unei persoane, aflată legal pe teritoriul unui stat, înăuntrul acestui teritoriu, și libertatea de circulație între state,paragrafele 3 și 4 reglementând restrângerile la care poate fi supus dreptul la liberă circulație,ceea ce înseamnă că dreptul în discuțienu are un caracter absolut,putând cunoaște anumite limitări, în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al Protocolului nr. 4 adițional la Convenție. Cerințele limitărilor reglementate de Protocolul nr. 4 se referă la prevederea lor de către lege, la existența unui scop legitim pe care să-l urmărească, privind securitatea națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția drepturilor și libertăților altora și la caracterul necesar, într-o societate democratică, al acestor limitări, necesitate raportată la existența unei proporționalități între scopul urmărit, prin aplicarea limitărilor și mijloacele folosite pentru realizarea lui, între imperativele apărării drepturilor individuale și cele ale apărării interesului general al societății.
Cerința ca măsura de restrângere să fie prevăzută de lege înseamnănu numai ca măsura să aibă o bază legală în dreptul intern, ci și ca legea aplicabilă să fie accesibilă justițiabilului și previzibilă în privința efectelor sale.
4 vizează restrângeri aplicabile în"zone determinate ",pentru rațiuni de"interespublic într-o societate democratică".
Intimatul a fost returnat dinAustriala data de24.07.2008, pentru motive de ordine publică,astfel cum rezultă din analiza coroborată a declarației dată de intimat și a talonului de returnare.
Restrângerea dreptului la liberă circulație pentru o perioadă determinată este prevăzută de lege, în sensul art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectiv în Legea nr. 248/2005; această lege îndeplinește calitățile necesare reținute de Curtea Europeană pentru aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la liberă circulație, deoarece a fost publicată în Monitorul Oficial și oferă garanții procesuale suficiente, prin reglementarea căilor de atac, având caracter previzibil, în ceea ce privește efectele sale.
Apelanta susține că, există două situații prevăzute de art. 38 din Legea nr. 248/2005, în care poate opera o asemenea măsură și că intimatul încadrează în cea menționată la litera a), respectiv posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație.
Potrivit art.25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație se stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului instituirea anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în străinătate. Totodată, în temeiul art. 17 din Constituție, cetățenii români aflați în străinătatese bucură de protecția
Statului Român, dar, în același timp, trebuie să-și îndeplinească obligațiile ce le revin,cu excepția acelora care nu sunt compatibile cu absența lor din țară. Ori prevederile legale ale art.38 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, reglementează una dintre obligațiile ce trebuie respectate de către cetățenii români aflați în străinătate, fiind compatibile cu absența lor din țară. De asemenea, măsura restrângerii se justifică, în cazul de față, pentru apărarea ordinii, situație prevăzută printre cele limitative enumerate de art. 53 din Constituție.
,
În acest sens, Curtea Constituțională, prin Decizia nr.855/28.11.2006 publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr.31 din 17.01.2007 a reținut că "un act normativ care să reglementeze condițiile exercitării dreptului la liberă circulație, în acord cu prevederile Constituției, precum și cu alte documente internaționale în domeniul protecției drepturilor omului, la care România este parte, se constituie într-un demers necesar într-o societate democratică având la baza sistemul de valori și principiile umaniste promovate în spațiul european.
Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG 5/2006, care asigurăimplementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art. 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art. 12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art. 2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. "
Ca urmare reclamanta consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat nu încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale referitoare la dreptul la liberă circulație.
"în mod legal"- este interpretat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în sensul de "în conformitate cu reglementările aplicabile" pe teritoriul unui stat. De asemenea, trebuie făcută precizarea că acest termen are a fi înțeles în sensul de "potrivit reglementărilor legale existente în materie", adică nu numai "în conformitate cu dispozițiile unei legi" în sensul formal al acestei noțiuni - act normativ adoptat de Parlament - ci în conformitate cu orice dispoziții normative ce reglementează materia: hotărâri ale guvernului, regulamente de aplicare. Curtea a mai reținut că " în cea mai mare parte a statelor, autoritățile administrative sunt cele care dispun de o largă putere discreționară în privința autorizării sau refuzului intrării străinilor pe teritoriul unui stat". Ori, aceste autorități nu edictează legi, ci reglementări aplicabile în materie.
În același sens, sunt și dispozițiile Directivei nr. 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004, care, chiar în său și, apoi, în conținutul său (articolul 6) stabilește că cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, dar dreptul de ședere al acestora ar trebui să facă obiectul anumitor condiții, dacă perioadele de ședere depășesc trei luni.
Un cetățean al oricărui stat al Uniunii Europene care se află în căutarea unui loc de muncă, călătorește în scop turistic, sau în orice alt scop va trebui să facă dovada personal că este în această situație.
Legea națională care fundamentează posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație are caracter previzibil în legătură cu efectele sale, aplicându-se tuturor acelor persoane care se regăsesc într-una din ipotezele prevăzute la art. 38 și vizând teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene din care au fost returnate.
În raport de situația concretă a intimatului, apelanta consideră că măsura restrângerii dreptului la liberă circulație pe teritoriul Austriei, pe o perioadă rezonabilă și determinată, a intimatului are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii și siguranței publice din acel stat și este necesară într-o societate democratică pentru responsabilizarea intimatului.
Susține că posibilitatea instanței de a aprecia, în condițiile art. 38 din Legea nr. 248/2005, cu privire la aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la libera circulație, dar și la perioada pentru care aceasta se dispune, reprezintă garanția că o astfel de măsură nu va fi dispusă, în mod discreționar și arbitrar.
Față de aspectele prezentate s-a solicitat admiterea apelului declarat de Direcția Generală de Pașapoarte, schimbarea în tot a hotărârii apelată și admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulație față de pârâtul pe o perioadă de cel mult 3 ani, în AUSTRIA.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate în raport de motivele de apel invocate și dispozițiile cuprinse în art. 282 și urm. Cod pr.civilă, Curtea stabilește că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Așa cum în mod corect a reținut prima instanță pârâtul a părăsit România la 19.04.2008 pentru a se deplasa pe teritoriul Austriei. La 24.07.2008 a fost returnat în România deoarece se afla în situație de "ședere ilegală" pe teritoriul acestui stat membru, în conformitate cu termenii acordului de readmisie. Motivul returnării a fost terminarea unei detenții, însă din declarația pârâtului dată la data de 24.07.2008, rezultă că acesta a fost oprit în Austria pentru depășirea limitei de viteză, reținut și returnat în țară la data de 24.07.2008.
Este adevărat că dreptul la liberă circulație nu are un caracter absolut putând fi limitat în condițiile prevăzute de paragrafele 3 și 4 din art. 2 al protocolului nr. 4 adițional la convenție însă în speță nu se impune aplicarea acestor măsuri deoarece reclamantul a intrat legal pe teritoriul Austriei, nu a săvârșit fapte menite să aducă atingere ordinii și siguranței publice din Austria, acesta neputând fi încadrat într-una din ipotezele prevăzute de art. 38 din Legea nr.248/2005 privind aplicarea măsurii de restrângere a dreptului la libera circulație.
1 și 2 ale art. 2 din Protocolul nr. 4 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, garantează libertatea de circulație a unei persoane, aflate legal pe teritoriul unui stat, înăuntru acestui teritoriu și libertatea de circulație între state.
Condițiile exercitării dreptului la liberă circulație sunt reglementate și în art. 25 din Constituția României, iar în art. 17 se prevede că cetățenii români aflați în străinătate se bucură de protecția Statului Român.
Curtea Europeană de Justiție a subliniat că, statele membre sunt libere să stabilească cerințele de ordine publică și de siguranță publică, în conformitate cu nevoile lor naționale, care pot de la un stat membru la altul și de la o perioadă la alta, însă în contextul comunitar și în special ca justificare a unei derogări de la principiul fundamental al liberei circulații a persoanelor, aceste cerințe trebuie interpretate în mod strict, astfel încât sfera lor să nu poată fi stabilită unilateral de fiecare stat membru fără exercitarea unui control din partea instituțiilor Comunității Europene
de la principiul fundamental menționat care ar putea fi invocate de un stat membru implică în special, astfel cum reiese din articolul 27 alineatul (2) din Directiva 2004/38, că, pentru a fi justificate, măsurile luate din motive de ordine publică sau de siguranță publică trebuie să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză, neputând fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de cazul respectiv sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Având în vedere că măsura dispusă prin art.38 lit. a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice Curtea găsește că nu sunt îndeplinite toate condițiile limitării dreptului la liberă circulație prevăzute în art. 2 paragraful 3 din Protocolul nr. 4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, context în care hotărârea pronunțată de prima instanță este temeinică și legală.
Ca urmare, văzând că reclamantul nu se încadrează în situațiile prevăzute de art. 38 din Legea 248/2005 în sensul restrângerii exercitării dreptului la libera circulație Curtea stabilește că apelul declarat de către reclamanta este nefondat astfel că în temeiul art.296 Cod procedură civilă urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, împotriva sentinței civile nr. 724 din 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red. CO/ 30.03.2009
Dact. NF/30.03.2009
Ex.2
Trib.T -
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza
