Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 72/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.72/
Ședința publică din 06 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI -reprezentat prin
procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRATIEI SI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile, respectiv apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor și intimatul-pârât .
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.38 lit.(a) din Legea nr.248/2005 și solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, cu privire la intimatul-pârât.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 12.09.2008, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte Bas esizat instanța solicitând restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Franța pentru cel mult 3 ani pentru pârâtul.
Prin sentința civilă nr.2 pronunțată la data de 20 ianuarie 2009 de către Tribunalul Argeș - Secția civilă s-a respins sesizarea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Legea nr.248/20.07.2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost modificată prin nr.OG5/2006 și nr.OUG96/2006, ca urmare a fost introdus art.61potrivit căruia cetățenii români pot călători în Statele membre ale, iar cetățenia uniunii conferă fiecărui cetățean al UE un drept fundamental și individual la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre, iar referitor la conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă, la adresa unui interes fundamental al societății.
România este începând cu data de 01.01.2007 membră a E și potrivit legislației comunitare menționate, toți românii sunt cetățeni ai acesteia, statut ce le conferă dreptul la libera circulație în toate statele membre, iar pârâtul în calitate de cetățean al uniunii beneficiază începând cu data de 01.01.2007 de aceste drepturi, considerente pentru care instanța în temeiul dispozițiilor legale mai sus enunțate va respinge cererea ca nefondată.
Față de aceste considerente, instanța de fond a statuat soluția expusă mai sus.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel apelanta-reclamantă Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor B, criticând-o pentru următoarele motive:
Autoritățile române nu puteau cenzura returnarea intimatului-pârât din Franța, întrucât prin Decizia nr-/PR pronunțată de către Prefectura din se reține că pârâtul a făcut obiectul unei condamnări la o lună de închisoare, comportamentul acestuia reprezentând o amenințare la adresa ordinii publice, ceea ce a impus urgența în îndepărtarea pârâtului de pe teritoriul francez.
Chiar pârâtul a mărturisit că a executat o lună de închisoare în și că ulterior a fost returnat în România.
S-a adus astfel o amenințare la adresa ordinii publice a statului francez, Acordul de readmisie încheiat între România și Franța fiind aprobat prin nr.HG278/1994.
Prin urmare, starea de fapt în privința pârâtului, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice.
Art.2 din Protocolul adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, garantează dreptul la libera circulație în țară și în străinătate, însă cu anumite restricții prevăzute în paragraful 4 al art.2, ce sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Prin Directiva 2004/38/CE s-a lăsat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, astfel cum rezultă din cuprinsul art.3 potrivit căruia, Directiva "se aplică oricărui cetățean la Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este -".
Măsura restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În mod greșit instanța de fond a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a se dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la libera circulație în străinătate.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța.
Apelul este fondat pentru considerentele ce urmează:
Dreptul la libera circulație nu este unul absolut, el se circumscrie anumitor condiții, aspect ce rezultă și din art.25 și 53 din Constituție, referitoare la exercitarea drepturilor fundamentale și la posibilitatea restrângerii acestora.
Instanța de fond în soluționarea cauzei trebuia să facă referiri privitoare la aplicabilitatea Directivei 2004/38/CE.
Singura condiție reținută de instanța de fond în sensul că începând cu data de 01.01.2007 România este membră a, ceea ce le conferă cetățenilor români dreptul la liberă circulație în toate statele membre fără nici un fel de restricție, este insuficientă în soluționarea legală a pricinii.
Normele Directivei permit restrângerea exercițiului acestui drept fundamental în situații excepționale privind motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică (art.27 alin.2 din Directivă).
Or, din probele administrate rezultă în mod suficient faptul că măsura de returnare a pârâtului din Franța respectă exigența normei comunitare.
Aceasta întrucât, chiar pârâtul a recunoscut prin declarația de la fila 4 dosar fond, că avea de executat o lună închisoare în urma unei șederi anterioare pentru că " mașini și vindea ghiuluri", fiind returnat în România la data de 19.07.2008, în urma deciziei Prefecturii.
Această declarație se coroborează cu Decizia nr-/PR pronunțată de Prefectura din la data de 27 iunie 2008, din care rezultă că pârâtul a fost judecat pentru "returnare la frontiera unui străin", măsura fiind dispusă urmare comportamentului pârâtului, ce a reprezentat o amenințare la adresa ordinii publice, impunându-se urgența îndepărtării de pe teritoriul francez.
În consecință, Curtea constatând că sunt îndeplinite cerințele existenței unei situații excepționale în accepțiunea dispozițiilor art.27 alin.2 din Directiva 2004/38/CE, respectiv amenințarea la adresa ordinii publice franceze prin fapta săvârșită de către pârât și având în vedere dispozițiile art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, urmează ca în baza art.296 Cod procedură civilă să fie admis apelul, schimbată sentința instanței de fond în sensul admiterii sesizării formulată de reclamantă și restrângerea dreptului intimatului la liberă circulație pe teritoriul Franței pe o perioadă de un an, perioadă apreciată optimă în privința respectării principiului proporționalității în adoptarea acestei măsuri, față de fapta săvârșită de intimatul-pârât pe teritoriul Franței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.2 din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimat-pârât fiind, domiciliat în C,-, -.B, etaj 1,.6, județul
Schimbă sentința, în sensul că admite sesizarea formulată de reclamantă și restrânge dreptul intimatului-pârât la liberă circulație, pe teritoriul Franței, pe o perioadă de un an.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.9/29.04.2009.
Jud.fond: -.
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
