Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/c/
DECIZIA CIVILĂ NR. 77/2009 -
Ședința publică din 28 aprilie 2009
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,- și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 120 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: restrângerea dreptului la liberă circulație în baza Legii nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA este reprezentat de doamna procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, intimata pârâtă a depus la dosar cerere de amânare în vederea pregătirii apărării, după care:
Reprezentanta PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA lasă la aprecierea instanței modul de soluționare al cererii de amânare.
Instanța respinge ca nejustificată cererea de amânare și nefiind alte probe ori cereri de formulat, acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 pentru a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce o privește pe intimata pârâtă.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 120 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtei, pentru restrângerea dreptului la liberă circulație, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Din declarația pârâtei, rezultă că a ieșit legal din România la data de 11.09.2008 prin Vama, cu cartea de identitate, și s-a stabilit în Franța, lucrând în agricultură fără permis de muncă până la 1.12.2008, când a fost reținută de către autoritățile franceze, fiind returnată în România.
Din decizia de returnare a Prefectului Regiunii, Prefectul din, din 02.12.2008, rezultă că pârâta a intrat în Franța fără a avea obligația de a deține viză, aceasta rămânând și după expirarea termenului de trei luni de la intrarea sa și a desfășurat o activitate profesională fără a fi titulara unui prim titlu de ședere eliberat legal, fiind astfel obligată să părăsească teritoriul Franței.
În opinia tribunalului, faptele comise și arătate în cadrul declarației pârâtei nu reprezintă o amenințare serioasă la ordinea publică care să afecteze interesele fundamentale ale societății, conform art. 27 alin. 2 din Directiva nr. 2004/38/CE din 29.04.2004 privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii uniunii și membrii familiilor acestora, măsurile luate de ordine publică sau siguranța publică trebuie să respecte principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză. În continuare se arată în articolul suscitat că, conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Din conduita pârâtei nu se poate constata o amenințare reală și suficient de gravă care să afecteze un interes fundamental al societății, de natură să limiteze dreptul la liberă circulație care poate fi restrâns doar în condiții limitativ prevăzute de lege, nefiind suficient doar să facă obiectul unui Acord de readmisie în temeiul căruia să fie dispusă expulzarea, fără a se analiza dacă măsura reprezintă cu adevărat o restabilire a ordinii publice sau siguranței, precum și motivele care au stat la baza activării acestui Acord de către cealaltă parte contractantă.
Din actele prezentate de pârâtă în fața tribunalului, rezultă că figurează înscrisă într-o evidență a angajaților începând cu 14.01.2008, prestează servicii la cererea angajatorului identificat în sistemul asigurărilor sociale cu nr. -, în consecință pârâta lucrează legal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene (Republica Portugalia), iar în Franța a fost detașată ca lucrător angajat începând cu data de 9.01.2009.
Prin urmare, chiar dacă nu este autorizată cu rezidență în Franța, accesul pe piața muncii în această țară a fost justificat prin detașarea dată de angajator, dar în lipsa actelor justificative (neavând asupra sa contractul și dovada rezidenței în Portugalia) a fost expulzată.
În consecință, atât libera circulație cât și prestarea de servicii în temeiul unui contract au fost dovedite de pârâtă în fața instanței naționale.
În raport cu autoritățile franceze, pârâta va trebui să obțină anularea deciziei emisă de Prefect, dar această decizie se consideră de către instanța autorităților naționale al cărui cetățean este pârâta, nu este de natură să îngrădească dreptul la liberă circulație pentru faptele prezentate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B pentru restrângerea dreptului pârâtei la libera circulație pe teritoriul Franței, considerând că măsura prevăzută de art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 nu se justifică.
Împotriva acestei sentințe, în termen a declarat apel Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Franța, pentru cel mult 3 ani.
În motivarea apelului se arată că pârâta a fost returnată din Franța la data de 10.12.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, întrucât nu era titulara unui titlu de ședere legal.
În baza acestui acord, autoritățile române nu au competența de a cenzura actele și măsurile dispuse de autoritățile franceze, măsura expulzării fiind decisă printr-o hotărâre emisă de aceste autorități.
Se mai arată că dreptul la liberă circulație nu este absolut, ci este supus unor îngrădiri, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, în cauza în speță problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezentând interes atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Examinând apelul prin prisma motivelor invocate, precum și din oficiu, Curtea reține următoarele:
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, limitarea libertății de circulație a cetățenilor români în țările membre ale Uniunii Europene se poate face numai cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968, ale Parlamentului, respectiv Consiliului European.
Conform acestora, restrângerea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre ale Uniunii se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Măsurile dispuse din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză, în sensul că această conduită trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății.
Chiar dacă există acorduri încheiate de România cu unele state membre ale Uniunii Europene (inclusiv Franța) privind condiții sumare de readmisie a cetățenilor, instanța nu poate dispune o restrângere a unui drept fundamental cum este dreptul la liberă circulație, fără evaluarea circumstanțelor care impun o astfel de limitare, în raport cu toate datele relevate referitoare la persoana în cauză.
În acest sens, rezultă din actele depuse de intimată la instanța de fond, că aceasta lucrează legal pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene (Portugalia), în Franța fiind detașată de angajator, începând cu data de 9 ianuarie 2009.
Față de considerentele mai sus arătate, în mod corect a reținut instanța de fond că intimata, prin conduita sa, nu constituie o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică, astfel că urmează în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, să fie respins apelul ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimata pârâtă domiciliată în S M,- și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 120 din 9 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 28 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
red.
în concept la 8.05.2009
jud.fond.
dact.
5 ex./11.05.2009.
- 3 com. /
- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI
INTERNELOR - B,-, sector 1,
- - S M,-,
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA - O,-, județul
B,
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Bocșe Elena, Chivari Alexandrina
