Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 77/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 77
Ședința publică de la 22 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Elena
Grefier: - -
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta Direcția Generală de Pașapoarte și pe intimatul, având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate împotriva sentinței civile numărul 269 din 04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procuror pentru reprezentantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. reprezentantul apelantei Direcția Generală de Pașapoarte și intimatul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și apelanta a solicitat judecata în lipsă.
Instanța dă citire raportului din care rezultă că dosarul este la primul termen de judecată, apelul este formulat în termen și motivat, apelanta solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, se acordă cuvântul la dezbateri.
Procuror pentru reprezentantul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași solicită respingerea apelului întrucât hotărârea apelată este legală și temeinică. În cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul prezintă pericol pentru Olanda care este membră UE.
Declarând dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 269 din 04 martie 2009 Tribunalului Vaslui pronunțată în dosarul nr- s-a hotărât:
Respinge cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte cu sediul în B, str. -, nr. 29, sector 1, în contradictoriu cu pârâtul -, domiciliat în Bârlad, str. - -, nr. 8, -. A,. 18, județul
Pentru a hotărî astfel, se rețin, în esență, următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat în contradictoriu cu pârâtul - restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivare, reclamanta arată că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 20.12.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară ratificat prin legea nr. 66/2000 publicată în nr. 187/2000, așa cum rezultă din înscrisul intitulat " talon"întocmit de lucrătorii -. Potrivit art. 1 alin. 1 din acest Acord " Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care (.) nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante".
Potrivit art. 5 din Legea nr. 248/2005 " Pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații:
a) să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale";
b) să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale, " obligații pe care pârâtul nu le-a respectat. Acesta a mai returnat din Elveția la data de 01.05.2006 în baza acordului de readmisie încheiat cu acest stat, fapt ce dovedește modul greșit în care acesta a înțeles să-și exercite dreptul la liberă circulație.
Reclamanta solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea cererii și art. 2 din alin. 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la.
Pârâtul legal citat nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 5, 38, 39 din legea nr. 248/2005.
Din analiza actelor dosarului în raport de prevederile în materie, instanța reține următoarele:
Pârâtul a locuit în Danemarca de unde a fost returnat invocându-se acordul de readmisie încheiat între România și această țară cu motivarea că acesta a fost depistat fără forme legale de ședere. Dovezile cu care reclamanta înțelege să-și dovedească acțiunea sunt reprezentate de înscrisul "talon" și declarația dată de pârât la poliția de frontieră cu ocazia returnării sale. Din această declarație rezultă că pârâtul a muncit fără forme legale într-un bar din și de aici ar fi ost ridicat de organele de poliție sub acuzația de tentativă furt fără ca împotriva acestuia să existe o hotărâre definitivă de condamnare, deși pârâtul susține că a fost judecat.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate (inclusiv pe teritoriul statelor membre ale UE) este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi luată măsura, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat. Spre deosebire de reglementarea internă, art. 27 din directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ cazurile în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii. În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică și ca atare în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, instanța va analiza cererea prin prisma normelor comunitare.
În prezent, în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română este aplicabil art. 48 din tratatul și art. 4 din Directiva 2004/38/ Norma comunitară (art. 27 din Directiva 2004/38/CE) prevede în mod limitativ doar trei situații în care se poate dispune măsura extremă a restrângerii dreptului la liberă circulație: afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice. În alin. 2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Posibilitatea, iar nu obligativitatea, stipulată prin Legea nr. 248/2005 obligă judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute de dreptul intern sau cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate.
În speță nu s-a făcut dovada că pârâtul prin conduita sa a afectat ordinea publică, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat, iar solicitarea reclamantei de restrângere a dreptului la liberă circulație a acestuia doar pentru motivul șederii și muncii ilegale în Danemarca nu respectă principiul proporționalității consacrat de norma comunitară.
În consecință, în raport de motivele expuse, tribunalul va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei formulată împotriva pârâtului - având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pe teritoriul statului Danemarca pe o perioadă de cel mult trei ani.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, criticând-o ca netemeinică și nelegală, arătând că pârâtul a fost returnat din Danemarca la data de 20.12.2008 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat și că autoritățile române au luat act de măsura dispusă de statul străin, fără a putea cenzura reținerea acestuia, iar măsura restrângerii dreptului la liberă circulație se justifică în cazul de față pentru apărarea ordinii, situații prevăzute printre cele limitativ enumerate de art. 53 din Constituție. Măsura reglementată prin art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 se înscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute de art. 53 din Constituție, respectiv apărarea siguranței naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului siguranței legale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern cât și extern.
Nu se poate susține că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate a persoanelor care au fost returnate dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat încalcă prevederile din Constituție sau alte instrumente juridice internaționale la drepturile de liberă circulație.
Apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea dreptului pârâtului la libera circulație pe teritoriul Danemarcei, motivând cererea exclusiv pe considerentul că pârâtul a fost reținut pe teritoriul acestui stat în baza unui acord de readmisie. În mod corect a reținut instanța de fond că pentru a se dispune o asemenea măsură conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Nu pot fi acceptate motivele care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că nici chiar simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea daneză referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nerespectare care oricum nu a fost dovedită în cauză, nu poate fi încadrată în sfera motivelor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite de facto.
Atâta timp cât Acordul dintre România și Danemarca privind readmisia persoanelor aflate în situație ilegală nu reglementează obligațiile specifice în sarcina statului român prin luarea unor măsuri de restricție a libertății de circulație a persoanelor care au fost reținute din Danemarca.
Statul al cărui cetățean este îndreptățit nu poate îngrădi însă libertăți de circulație a acestuia, în sensul interzicerii de a părăsi țara pentru a se reîntoarce pe teritoriul din care a fost îndepărtat, decât în situații de excepție, care nu au fost probate a fi incidente în cauză.
Drept urmare se va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de Direcția Generală de Pașapoarte împotriva sentinței civile nr. 269 din 4.03.2009 a Tribunalului Vaslui pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 22 Aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- --- - -
Grefier,
-
Red.
Tehnored.
Tribunalul Vaslui: --
18.05.2009
2 ex.-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Gheorghiu Elena