Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 78/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (235/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.78
Ședința publică de la 09 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 2: Daniela Adriana Bînă
GREFIER - - -
***** *****
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE din cadrul MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, împotriva sentinței civile nr.50 din 13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât.
are ca obiect - limitare exercitare drept la liberă circulație în străinătate.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea, prin serviciul registratură, la data de 06.02.2009, a copiei ordinului de plată nr.203, în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa de timbru aferentă cererii de apel și 0,15 lei timbru judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în raport de domiciliul pârâtului, respectiv Republica M, procedura de citare cu acesta nu este îndeplinită.
Curtea, după deliberare, având în vedere modalitatea realizării procedurii de citare cu intimatul pârât în cursul judecării pricinii, respectiv prin afișare la ușa instanței, apreciază procedura, pentru termenul de astăzi, cu acesta ca fiind legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația reprezentantului Ministerului Public și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a apelului apreciind că nu s-a făcut dovada faptului că prin conduita sa, pe teritoriul statului de unde a fost returnat, pârâtul ar fi adus o atingere atât de gravă ordinii publice încât să se justifice măsura limitării exercitării dreptului la liberă circulație.
Cu privire la declarația intimatului pârât, aflată la dosarul cauzei, prin care acesta arată că ar fi săvârșit o infracțiune de înșelăciune apreciază că această probă este insuficientă pentru a se lua o astfel de măsură.
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 03.07.2008 pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă sub nr-, petenta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat restrângerea exercițiului dreptului pârâtei pârâtului la liberă circulație în ia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din ia Ia data de 16.06.2008, în baza Convenției dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al acestei țări din 1992, care în art.2 alin.(1) prevede că: "fără formalități deosebite, autoritățile române vor prelua cetățeni români care se află ilegal pe teritoriul ia și care autoritățile e intenționează să-i returneze, chiar și atunci când nu sunt în posesia unui pașaport valabil sau al unui buletin de identitate, în măsura în care se dovedește că aceste persoane au cetățenia română".
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 248/2005 și Codul d e procedură civilă.
Pentru dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, talonul de returnare a pârâtului și declarație dată de acesta.
Prin sentința civilă nr.50/13.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî în acest sens, tribunalul a reținut că în cauza de față au relevanță normele care consacră principiul liberei circulații a persoanelor, principiul efectului direct al tratatelor și a directivelor, principiul supremației dreptului comunitar și obligația de a nu aplica dreptul național contrar dreptului comunitar.
Tribunalul a analizat în ce măsură dispozițiile cuprinse în legea internă, Legea nr.248/2005, sunt compatibile cu legislația comunitară în materia liberei circulații a persoanelor, iar art.25 din Constituție garantează dreptul cetățeanului român la libera circulație în țară și în străinătate.
Legea nr.248/2005 prevede la art.38 și 39 condițiile în care exercitarea dreptului la liberă circulație este limitată incluzând și situația persoanei care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, precum și situația persoanei care prin activitatea sa pe teritoriul unui stat ar aduce atingere gravă intereselor României sau relațiilor bilaterale dintre România și acel stat.
În ceea ce privește dreptul comunitar trebuie avute în vedere dispozițiile art.234 din Tratatul prin care se instituie Comunitatea Europeană și dispozițiile cuprinse în Directiva nr.2004j38/CE privind dreptul la libera circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membri familiilor acestora. Capitolul VI art.27 din această Directivă prevede că statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Se mai prevede că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză, iar condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri. Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății și nu se iau în considerare motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală. Art.29 din Directivă prevede că singurele boli pentru care se justifică luarea unor măsuri de restricționare a liberei circulații sunt cele cu potențial epidemie, cele infecțioase sau parazitare.
Potrivit acestor prevederi legale naționale și comunitare rezultă că în cauza de față interesează dreptul pârâtului de a se afla pe teritoriul iei.
Instanța de fond a constatat că este dreptul statului de a aplica și lua măsurile pe care le consideră de cuviință. Cu toate acestea, expulzarea pârâtului de către autoritățile e nu este prin ea însăși suficientă pentru instanța română de a interzice dreptul acestuia de a circula pe teritoriul.
Tribunalul, în raport de normele juridice interne și comunitare, a analizat compatibilitatea normei interne cu cea comunitară, identificarea normei juridice aplicabile în ceea ce privește restrângerea dreptului la libera circulație și aplicarea normei juridice în situația de fapt.
Din textele legale mai sus menționate rezultă că normele comunitare conțin doar 3 situații prevăzute limitativ în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice. Legea internă prevede situația în care cetățeanul român a fost returnat în baza unui acord de readmisie fără nici o altă distincție. Se observă că norma internă prevede o categorie mai largă de situații în care să se dispună restrângerea dreptului la libera circulație și, ca urmare, norma internă este parțial compatibilă cu norma comunitară.
În baza principiului supremației dreptului comunitar tribunalul a făcut aplicarea efectului direct al Directivei la situația de fapt din speța de față, respectiv art.27 din Directivă.
În cauza de față nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului pe teritoriul iei, astfel că simplul fapt că acesta a fost expulzat din ia nu constituie o justificare direct legată de caz.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul prevăzut de lege, apelanta reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile nr.50 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație al pârâtului în ia, pe o perioadă de cel mult trei ani.
În dezvoltarea motivelor de apel reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din ia la data de 116.06.2008, Convenției dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al acestei țări din 1992, conform talonului întocmit de lucrătorul Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. Astfel autoritățile române au luat act de măsura dispusă de autoritățile e, fără a putea cenzura returnare intimatului - pârât. Din declarația dată de pârât la punctul de trecere a frontierei rezultă că acesta a fost returnat pe motiv de "înșelăciune și fals".
În temeiul dispozițiilor art.38.(a) din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, restricția poate fi instituită împotriva cetățeanului român returnat în baza unui acord de readmisie, fără a fi condiționată de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Mai mult, chiar Convenția dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al iei din 1992, prevede în art.2 alin.(1) că: "fără formalități deosebite, autoritățile române vor prelua cetățeni români care se află ilegal pe teritoriul ia și care autoritățile e intenționează să-i returneze, chiar și atunci când nu sunt în posesia unui pașaport valabil sau al unui buletin de identitate, în măsura în care se dovedește că aceste persoane au cetățenia română". Această convenție are bază dorința de a înlesni readmisia persoanelor aflate în situație ilegală, în spirit de colaborare și în scopul asigurării unei mai bune aplicări a dispozițiilor privind circulația persoanelor.
Măsura reglementată prin art.38 lit.a, se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art.53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că "problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern", așa cum se arată în motivarea Deciziilor Curții Constituționale nr.855/28.11.2006. nr.901/05.12.2006 (referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.38 lit.a), art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate).
Pentru aceste considerente a fost elaborată Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, modificată și completată cu nr.OG5/2006, care asigură "implementarea atât a prevederilor constituționale, cât și a art.29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, a art.12 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și a art.2 din Protocolul nr.4 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale".
Art. 25 din Constituție prevede că "Dreptul la libera circulație, în țară și străinătate, este garantat. Legea stabilește condițiile exercitării acestui drept". Astfel, consideră că libertatea circulației cetățenilor nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare cu respectarea unor condiții stabilite prin lege. Or, aceste reguli sunt strict reglementate în cuprinsul Legii nr.-, astfel: " români care îndeplinesc condițiile prevăzute de prezenta lege, le este garantat dreptul de a călători în străinătate, de a emigra și de a reveni oricând în țară".
De asemenea, Protocolul Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale garantează, la art.2, dreptul la libera circulație în țară și în străinătate. Această garanție poate suporta anumite restricții, reglementate chiar de documentul internațional invocat. Astfel, în paragraful 4 al art.2, se prevede că "drepturile recunoscute în paragraful 1 pot, de asemenea, în anumite zone determinate, să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică. "
Prevederile legale invocate demonstrează preocuparea autorităților române de a adapta normele interne la principiile instituite la nivel comunitar astfel încât acest act normativ (Legea nr.248/2005) să fie aplicabil și după momentul aderării. Acolo unde s-a urmărit ca, după data de 01.01.2007, să nu mai fie aplicabil, actul normativ a indicat în mod expres acest lucru, de exemplu art.52 din Lege.
Prin restrângerea exercitării dreptului la Liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor lor.
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art.5 din Legea nr.- care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România. Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr.248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și în care, eventual, a dobândit dreptul la muncă. Returnarea unui cetățean român dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat membru, de către cetățeanul român, cu privire la care se dispune returnarea.
A susținut apelanta - reclamantă că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Franței are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat.
În acest context, în mod greșit, instanța a apreciat că nu rezultă împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a dispune împotriva pârâtului măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate.
În raport cu aceste circumstanțe, consideră că, prin acțiunea introdusă, Direcția Generală de Pașapoarte a respectat norma edictată de legiuitorul național, în apărarea unui interes general al statului român și în baza unei obligații asumate de țara noastră, prin acorduri internaționale, de a stopa migrația ilegală, dispozițiile art.2 al Protocolului nr.4 și nu a încălcat alte dispoziții comunitare în materie.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în ia în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile e competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâta trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Analizând sentința apelată, criticile formulate și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că apelul nu este nefondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Intimatul - pârât a fost returnat din ia la data de 16.06.2008 în temeiul Convenției dintre Ministerul d e Interne al României și Ministerul d e Interne al acestei țări din 1992, pe motiv de înșelăciune și fals.
Exercitarea dreptului la liberă circulație presupune respectarea legislației statului român și a tratatelor și convențiilor internaționale la care România este parte.
Restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în străinătate, reprezentând o interdicție - temporară - de a călători în anumite state ce se aplică cetățenilor români în condiții expres prevăzute de lege, impune instanței întreprinderea unei analize riguroase a îndeplinirii acestor cerințe ce constituie o garanție a respectării unui drept fundamental al cetățenilor, consacrat ca atare de art. 25 din Constituția României.
Pe de altă parte, cererea trebuie examinată prin prisma ansamblului normelor ce constituie ordinea juridică instituită la nivelul Uniunii Europene pe care România ca stat membru, începând cu data de 1.01.2007, trebuie să o respecte, cu atât mai mult cu cât această ordine are ca principii fundamentale supremația dreptului comunitar, efectul direct al acestuia și obligația de a nu aplica dreptul național contrar legislației comunitare.
În acest sens, art.234 din Tratatul Comunității Europene prevede că dispozițiile acestuia nu aduc atingere drepturilor și obligațiilor care rezultă din convențiile încheiate anterior intrării sale în vigoare încheiate de statele membre, dar în măsura în care aceste convenții nu sunt compatibile cu tratatul, statele membre trebuie să recurgă la toate mijloacele corespunzătoare pentru a elimina incompatibilitățile constatate.
Potrivit normelor cuprinse în Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, cetățenii Uniunii ar trebui să beneficieze de dreptul de ședere în statul membru gazdă pentru o perioadă de cel mult trei luni, fără a face obiectul nici unei condiții sau formalități, alta decât cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil - drept fundamental.
De asemenea, potrivit art. 4 alin.1 și 2 din directiva susmenționată, "toți cetățenii Uniunii care dețin cărți de identitate valabile sau pașapoarte valabile și membrii familiei acestora care nu au cetățenia unui stat membru și care dețin pașapoarte valabile au dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru", fără a li se putea impune acestor persoane "vize de ieșire și nici alte formalități echivalente".
Pe de altă parte, art.27 alin.1 prevede că "statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a membrilor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică", în paragraful al doilea precizându-se în acest sens că măsurile luate din motive de ordine publică sau siguranță publică respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe conduita persoanei în cauză", iar "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri".
Curtea reține că Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29.04.2004 privind dreptul la liberă circulație pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, este pe deplin aplicabilă în cauza de față, având în vedere incompatibilitatea normelor cuprinse în aceasta cu cele prevăzute de art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005 care prevede posibilitatea restrângerii dreptului la liberă circulație doar "dacă persoana a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România și acel stat" - fără a distinge dacă acea persoană prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța publică sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat - și, respectiv, faptul că până la data de 1 ianuarie 2007 dispozițiile Directivei nu au fost transpuse în dreptul intern, legislația română relevantă nefiind modificată sub aspectul examinat.
În raport de efectul direct al directivei comunitare, din normele căreia rezultă fără echivoc împrejurarea că autoritățile unui alt stat au dispus expulzarea pârâtei nu este prin ea însăși suficientă pentru ca tribunalul să interzică dreptul la liberă circulație a unui cetățean român pe teritoriul acelui stat, libertatea de circulație sub acest aspect neputând fi îngrădită decât dacă situația invocată de reclamantă prin cererea sa poate fi încadrată într-una dintre cele trei cazuri ce constituie excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor; din actele depuse de reclamantă în susținerea cererii sale că nu s-a dovedit în speță existența nici uneia dintre cazurile de excepție arătate.
Astfel, reclamanta a invocat doar nerespectarea condițiilor prevăzute de legea unui alt stat referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul acestuia a unui cetățean român, fără a administra nicio probă concludentă cu privire la conduita pârâtului din care să reiasă că încălcarea condițiilor impuse de legea străină ar constitui o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Pe de altă parte, existența Convenției încheiate cu statul român impune acestuia din urmă doar obligația de a readmite cetățenii săi care au fost expulzați de către celălalt stat parte la acord, dar nu poate justifica, față de cele reținute anterior, luarea unor măsuri de restrângere a libertății de circulație a persoanelor returnate din statul respectiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE cu sediul în B,-, sector 1 împotriva sentinței civile nr.50 din 13.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât cu domiciliul în Republica M, localitatea Pîrîta,- citat și prin afișare la ușa instanței.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
Ex.5/24.02.2009
Secția a III-a Civ. -
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă
