Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 80
Ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Maria Pivniceru
JUDECĂTOR 2: Georgeta Protea
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 290 din 11.03.2009 a Tribunalului Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă procuror în calitate de reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea de APEL IAȘI.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina este la prim termen, scutită de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, s-au comunicat intimatului motivele de apel, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Procuror solicită respingerea apelului formulat de Direcția Generală de Pașapoarte, sentința pronunțată este legală și temeinică, instanța a hotărât că simpla ședere a pârâtului pe teritoriul Franței nu reprezintă o amenințare pentru siguranța publică. Pârâtul a stat în Franța pentru căutare de lucru.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte a solicitat în contradictoriu cu pârâtul restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Franța la data de 05.04.2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, aprobat prin HG nr. 278/1994, publicată în Monitorul Oficial nr. 170/2004, așa cum rezultă din înscrisul intitulat "talon". Potrivit art. 1 alin. 1 din acest Acord "Fiecare parte contractantă readmite pe teritoriul statului său, la cererea celeilalte părți contractante și fără formalități, orice persoană care nu a îndeplinit condițiile de intrare sau nu mai îndeplinește cerințele privind șederea, aplicabile pe teritoriul statului părții contractante solicitante".
Potrivit art. 5 din Legea nr. 248/2005 "Pe perioada șederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele obligații:
a)să respecte legislația României și să nu desfășoare activități de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligațiilor asumate de România prin documente internaționale";
b)să respecte legislația statului în care se află, precum și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra și după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condițiile stabilite prin legislația acestuia sau prin documentele internaționale," obligații pe care pârâtul nu le-a respectat.
Reclamanta solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea cererii și art. 17, 25 din Constituție.
Reclamanta solicită instanței să aibă în vedere la soluționarea cererii și art.2 din Protocolul Adițional nr. 4 la., precum și faptul statul român trebuie să acționeze în vederea stopării migrației ilegale.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 5, 38, 39 din legea nr. 248/2005.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar înscrisul "talon", declarația dată de pârât la poliția de frontieră cu ocazia returnării sale și decizia Prefectului regiunii nr. - din 26.03.2008
Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței.
Tribunalul Vaslui, prin sentința civilă nr. 290 din 11.03.2009, a respins cererea formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că pârâtul a părăsit teritoriul României legal, la data de 24.04.2007, prin și, după ce a tranzitat Ungaria și Austria, a ajuns în Italia, unde a stat două luni. Apoi a plecat în Franța, unde a locuit în orașul timp de 10 luni, timp în care a muncit "la negru", conform propriei declarații.
La data de 26.03.2008, a fost prins de autoritățile franceze și, constatându-se că a rămas în Franța după expirarea termenului de 3 luni de la intrarea sa și a exercitat o activitate profesională fără a fi titularul unui titlu de ședere emis reglementar, prin decizia Prefectului regiunii nr. - din 26.03.2008 nu i s-a autorizat rezidența în Franța și s-a dispus returnarea sa în România.
În consecință, la data de 05.04.2008, conform "talonului" din aceeași zi, pârâtul a fost returnat în România cu avionul, invocându-se acordul de readmisie încheiat între România și această țară cu motivarea că acesta a fost depistat fără forme legale de ședere.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 pentru a dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la liberă circulație în străinătate (inclusiv pe teritoriul statelor membre ale UE) este suficient ca acesta să fi fost returnat din statul cu privire la teritoriul căruia se solicită a fi luată măsura, în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, independent de motivul pentru care a fost returnat.
Spre deosebire de reglementarea internă, art. 27 din directiva 2004/38/CE stabilește expres și limitativ cazurile în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii. În consecință, norma comunitară este mai favorabilă, cea internă fiind parțial neconcordantă în condițiile în care permite îngrădirea dreptului fundamental analizat și în alte cazuri decât cele care vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică și ca atare în raport de dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, instanța va analiza cererea prin prisma normelor comunitare.
În prezent, în materia liberei circulații a persoanelor având cetățenia română este aplicabil art. 48 din tratatul și art. 4 din Directiva 2004/38/ Norma comunitară (art.27 din Directiva 2004/38/CE) prevede în mod limitativ doar trei situații în care se poate dispune măsura extremă a restrângerii dreptului la liberă circulație: afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau a sănătății publice. În alin. 2 textul prevede că măsurile luate trebuie să respecte principiul proporționalității și să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei în cauză.
Conduita persoanei în cauză trebuie să constituie o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății. Nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală.
Legea nr. 248/2005 obligă judecătorul sesizat, fără a cenzura în vreun fel însăși măsura returnării, să stabilească faptele care au determinat returnarea persoanei în cauză, dacă acestora le sunt sau nu aplicabile măsurile restrictive prevăzute de dreptul intern sau cel comunitar și să examineze acele fapte și măsura cerută prin prisma raportului de proporționalitate.
Prin raportare la aceste dispoziții legale, instanța apreciază că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea franceză referitoare la dreptul de ședere și muncă pe teritoriul său a unui cetățean român nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, pentru a se putea admite acțiunea de față.
Atâta timp cât prin prezenta cerere nu s-au invocat și alte circumstanțe reale sau personale referitoare la conduita pârâtului, instanța nu poate să rețină că simpla încălcare de către acesta a termenului de ședere și exercitarea unei activități profesionale fără a fi titularul unui titlu de ședere ar constitui " o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății", mai ales în condițiile în care Directiva dispune că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz".
În speță nu s-a făcut dovada că pârâtul prin conduita sa a afectat ordinea publică, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat, iar solicitarea reclamantei de restrângere a dreptului la liberă circulație a acestuia doar pentru motivul șederii ilegale în Franța nu respectă principiul proporționalității consacrat de norma comunitară.
Direcția Generală de Pașapoarte a declarat apel considerând că sentința tribunalului este nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului se susține că pârâtul a fost returnat din Franța, la data de 5.04.2008, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, iar art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 condiționează instituirea restricțiilor la litera circulație, returnarea prin acordul de readmisie, nu și de verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea.
Apelanta susține că măsura reglementată de art. 38 lit. "a" din Legea nr. 248/2005 se circumscrie situațiilor expres și limitativ prevăzute în art. 53 din Constituție, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, având în vedere că problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezintă interes atât pe plan intern, cât și extern.
Atât Legea nr. 248/2005, cât și art. 25 din Constituție demonstrează preocuparea autorităților române de a adapta normele interne la principiile instituite la nivel comunitar, astfel încât Legea nr. 248/2005 este deplin aplicabilă și după momentul aderării țării noastre la Uniunea Europeană.
Învederează apelanta că dreptul la liberă circulație nu este unul absolut, ci este supus unor limitări legale, în concordanță cu documentele internaționale la care România este parte.
Directivei nr. 2004/38/CE în privința lucrătorilor a fost suspendată pentru o perioadă de doi ani de la data aderării României, iar măsura expulzării pârâtului este de natură să probeze că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Franța.
Legal citat, - nu a formulat întâmpinare.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că susținerea apelantei potrivit căreia însăși măsura expulzării pârâtului ar fi de natură a dovedi faptul că acesta nu ar fi respectat condițiile de intrare și de ședere în Franța, nu poate fi primită.
Atât timp cât reclamanta nu a depus la dosar decât un talon de readmisie și o declarație a pârâtului prin care acesta prezintă o desfășurare de evenimente, aceste probe nu pot fi suficiente pentru a dispune o măsură atât de drastică cum ar fi cea de restrângere a unui drept fundamental cum este cel la liberă circulație.
Curtea constată că în mod temeinic și legal instanța de fond a reținut situația de fapt și a făcut aplicarea normelor comunitare, care în absența transpunerii lor în dreptul intern, se aplică direct, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar normelor interne.
Curtea, ca instanță de apel, mai constată că în mod temeinic prima instanță a reținut că decizia unui stat membru UE de a îndepărta un cetățean al altui stat membru nu atrage, de drept, obligația acestuia din urmă de a lua măsuri de interzicere a libertății de circulație a cetățeanului său. Cetățeanul care este îndepărtat beneficiază de drepturile procedurale de a ataca în justiție măsura, în fața autorităților din statul care a dispus această măsură, acestea fiind suverane să decidă asupra necesității acesteia. Eventuala nerespectare a măsurii de către cetățeanul îndepărtat poate atrage sancțiuni specifice din partea statului care l-a îndepărtat.
Statul al cărui cetățean este îndepărtat nu poate îngrădi însă libertatea de circulație a acestuia (în sensul interzicerii de a părăsi țara pentru a se reîntoarce pe teritoriul din care a fost îndepărtat) decât în situațiile de excepție prevăzute la art. 27 din Directivă și care trebuie dovedite ca atare.
Așa fiind, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, va respinge apelul reclamantei ca nefondat, reținând că atâta timp cât nu s-a făcut dovada întrunirii situațiilor de excepție prevăzute de art. 27 din Directiva 2004/38/CE, acțiunea a fost temeinic și legal respinsă prin sentința civilă apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor împotriva sentinței civile nr. 290 din 11.03.2009 a Tribunalului Vaslui, sentință pe care o păstrează.
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.05.2009
Tribunalul Vaslui:
- -
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2009
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
30 Aprilie 2009
Președinte:Mona Maria PivniceruJudecători:Mona Maria Pivniceru, Georgeta Protea
