Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 864/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul - II/ Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 864/2009-
Ședința publică din data de 6 mai 2009
PREȘEDINTE: Felicia Toader | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Dana Cigan | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurentul contestator, domiciliat în O,-,. 1, județul B și recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 898/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul recurentului contestator -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 198/06.09.2008, emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, lipsă fiind recurenta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că recursurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere natura cauzei dedusă judecății, după care:
Întrebat fiind, reprezentantul recurentului contestator arată că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra prezentelor recursuri.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul recursurilor de față.
Reprezentantul recurentului contestator solicită admiterea recursului promovat de partea pe care o reprezintă, respectiv modificarea sentinței atacate în sensul obligării intimatei la recalcularea pensiei contestatorului cu luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani în loc de 25 de ani, cum a admis inițial instanța de fond și obligarea aceleiași intimate la plata diferenței de pensie pe ultimii trei ani, cu începere din 02.08.2005, cu acordarea cheltuielilor de judecată în fond și recurs.
Cât privește recursul promovat de partea intimată, reprezentantul recurentului contestator solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 898/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte contestatia formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B și în consecință:
S-a dispus anularea deciziei nr. -/01.07.2007 emisă de intimată, pe seama contestatorului, intimata fiind obligată să recalculeze pensia acestuia, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani, sens în care obligă intimata să emită o nouă decizie de pensionare.
Au fost respinse restul pretențiilor.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a reținut următoarele aspecte:
Prin decizia nr.-/29.11.2006 a fost recalculată pensia contestatorului.
Stagiul complet de cotizare avut în vedere a fost de 30 de ani, conform art. 2 alin. 1 din HG1550/2004. Conform aceluiași act, legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la categoria de pensie de care beneficiază contestatorul la data de 1 octombrie 2004 este Legea 3/1977.
Având în vedere susținerile contradictorii ale părților referitoare la legea aplicabilă și practica constantă a Curții de APEL ORADEA (a se vedea deciziile civile nr.902/29.05.2008 și nr.638/18.04.2008), contestatorul având o speranță legitimă de a obține recunoașterea drepturilor sale, instanța a apreciat că în speță se impune o interpretare a legilor succesive adoptate în această materie, în scopul clarificării acestei probleme. Astfel, rolul puterii judecătorești este în esență acela de a aplica legea, adică aceea de aoi nterpreta și a adapta cazurilor particulare. În speță, tribunalul a identificat legea aplicabilă, ținând cont de principiile aplicării legii civile în timp, de intenția reală a legiuitorului, precum și de principiile generale ale dreptului.
Așadar, instanța a constatat că legea aplicabilă la data deschiderii dreptului de pensionare al contestatorului era Legea nr. 3/1977. Coroborând acest text cu prevederile art. 2 alin.1 din HG1550/2004 care prevede că: "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază [.] " ar fi trebuit să se concluzioneze că într-adevăr stagiul complet de cotizare al contestatorului ar fi de 30 de ani. astfel de concluzie este însă cu desăvârșire eronată, fiind rodul unei interpretări simplificate și care nesocotește reglementări ulterioare în materie, cu atât mai mult cu cât acestea au o forță superioară unei hotărâri de guvern pe care se întemeiază apărările intimatei, respectiv HG1550/2004 amintit mai sus. de care s-a făcut vorbire se regăsesc în nr.OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005, care prevede în mod explicit "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie". Or, având în vedere acest principiu, având în vedere, pe de-o parte că nr.OUG4/2005 este ulterioară HG1550/2004 și pe de altă parte, că ordonanța aprobată prin Lege are o forță juridică superioară unei hotărâri de guvern, s- impus concluzis că prevederile art. 2 alin.2 din HG. 1550/2004 au fost abrogate tacit, în sensul că nu pot fi interpretate într-un mod care să ducă la stabilirea unor pensii diferențiate în funcție de anul ieșirii la pensionare.
Așa cum am arătat deja, judecătorul trebuie, în primul rând, să cerceteze care a fost intenția reală a legiuitorului. Astfel, din OUG4/2005 aprobată prin Legea nr. 78/2005 rezultă în mod indubitabil că legiuitorul a urmărit să înlăture toate discriminările dintre pensionari cu privire la cuantumul pensiei rezultate din date diferite a ieșirii la pensie. În aceste condiții, aplicarea rigidă a HG1550/2004 încalcă în mod flagrant acest principiu. Or, a nu deroga de la principiile generale ale dreptului, a urma spiritul legii și nu numai litera sa, sunt două reguli elementare ce se impun judecătorului când interpretează legea.
În lumina acestei interpretări, instanța a apreciat că prevederile Legii nr.19/2000 sunt aplicabile de la data intrării în vigoare a tuturor categoriilor de pensionări ce intră în sfera sa de reglementare, indiferent de data deschiderii dreptului lor la pensie.
Întrucât Legea nr.226 din 2006 fost emisă în temeiul art.19 alin.2 din Legea nr.19/2000 actualizată și potrivit art. 6 din Legea nr.226 din 2006 "prevederile prezentei legi se completează cu cele ale Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, rezultă cu prisosință ca indiferent de anul deschiderii dreptului la pensie, dispozițiile sale sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în grupa I de muncă (condiții speciale) o perioadă mai mare de 25 de ani la o unitate din cele prevăzute în anexa la Legea nr. 226/2006, în speța de față
Art.2 alin 2 din Legea nr.226/2006 prevede că: "sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de munca și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
În concluzie funcția și locul contestatorului încadrându-se în grupa I de muncă potrivit legislației anterioare este astfel asimilat stagiului de cotizare prevăzut de Legea nr.226/2006.
În conformitate cu prevederile art.1 alin.1 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001 sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa 1. La punctul 7 din anexa 1 este stipulată activitatea desfășurată de personalul din siguranța circulației care îndeplinește funcția de mecanic de locomotivă și automotor, mecanic ajutor și mecanic instructor. Din actele de la dosar rezultă că contestatorul a desfășurat activitatea în funcții în cadrul CFR ce implică siguranța circulației, mecanic de locomotivă, revizor locomotivă, șef tură, o perioadă de peste 25 de ani.
Potrivit art.3 din Legea nr.226/2006"asigurații care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute de prezenta lege beneficiază de pensie pentru limita de vârsta cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3 "Vârstele standard de pensionare si stagiile minime si complete de cotizare pentru femei și bărbați, pe ani și pe luni, pe perioada aprilie 2001 - martie 2015" la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Art.5 din același act normativ stipulează că "pentru asigurații prevăzuți la art. 3 punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare."
Față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, instanța constatând că, din datele privitoare la activitatea în muncă aflate în dosarul de pensionare, rezultă că acesta a desfășurat pe o perioadă mai mare de 25 de ani activitate în grupa I condiții speciale respectiv 39 de ani, 3 luni și 28 zile, în temeiul art.3 coroborat cu art.5 din Legea nr.226/2006, a admis în parte contestația și a obligat intimata să recalculeze pensia stabilită pe seama contestatorului prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual de 25 de ani și nu 20 de ani cum solicită neîntemeiat contestatorul, sens în care a obligat intimata sa emită o nouă decizie de pensionare.
În baza art.274 și 276 Cod procedură civilă a obligat intimata, aflată în culpă procesuală, să plătească contestatorului suma de 300 lei cheltuieli de judecată parțiale, constând în onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs atât recurenta Casa Județeană de Pensii B cât și recurentul, ambele recursuri fiind formulate în termenul legal și scutite de taxă de timbru.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Bas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii contestației formulate de contestatorul și menținerii în totalitate a deciziei contestate ca legală și temeinică.
În motivare recurenta a arătat că drepturile la pensie ale contestatorului i-au fost stabilite și acordate în temeiul Legii nr. 3/1977 începând cu data de 01.09.1993 astfel că recalcularea drepturilor se realizează în conformitate cu dispozițiile art.2 alin. 3 din /2004, în baza Legii nr. 3/1977.
Prin urmare consideră recurenta că stagiul complet de cotizare utilizat la recalculare este de 30 de ani și nu de 25 cum incorect a reținut Tribunalul.
Susține că instanța de fond, prin cele dispuse face o evidentă confuzie între stagiul complet de cotizare pe care Legea nr. 3/1977 îl impunea a fi realizat și anumite reduceri a vârstelor de pensionare, care operau în baza aceluiași act normativ, reduceri care se acordau în considerarea faptului că o anumită persoană și-a desfășurat activitatea în condiții speciale sau deosebite de muncă.
În drept sunt invocate prevederile art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și HG 1550/2004.
Recurentul, prin recursul formulat a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul obligării intimatei Casa Județeană de Pensii B la recalcularea pensiei sale cu luarea în considerare a unui stagiu de 20 de ani și nu 25 de ani, cu oligarea intimatei la plata acestor diferențe pe ultimii 3 ani din 02.08.2005, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului arată recurentul că a desfășurat activitate de mecanic de locomotivă timp de 38 ani 9 luni și 28 zile fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art.7 din anexa la legea 226/2006, însă, în condițiile în care activitatea desfășurată s-a încadrat în grupa I de muncă stagiul complet de cotizare ce se impune a fi avut în vedere cu ocazia recalculării drepturilor sale de pensie este de 20 de ani și nu de 25 de ani, apreciind că această cerere este întemeiată și prin prisma dispozițiilor art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977, precum și a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 19/2000, fiind aplicabile și dispozițiile art. 3 din Legea nr. 226/2006.
Cu ocazia concluziilor în recurs recurentul contestator solicită modificarea sentinței recurate și cu privire la cheltuielile de judecată invederând în susținere că, deși cererea sa a fost admisă în primă instanță și s-a reținut în considerentele sentinței culpa procesuală a intimatei făcându-se totodată aplicarea dispozițiilor art. 274 și 276 Cod procedură civilă în sensul obligării intimatei la plata sumei de 300 lei cheltuieli de judecată, această dispoziție nu se regăsește în dispozitivul sentinței recurate.
xaminând sentința recurată sub aspectul criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a realizat o corectă interpretare a normelor de drept material incidente în cauză, respectiv HG.1550/2004, nr.OUG 4/2005, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 226/2006, raportat la data deschiderii dreptului la pensie a contestatorului și la stagiul complet de cotizare realizat de acesta în condiții speciale-38 ani 9 luni, 28 zile.
Din actele dosarului se reține că drepturile la pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1993 și că pentru determinarea punctajului mediu anual s-a folosit stagiul complet de cotizare de 30 de ani prevăzut de Legea nr. 3/1977.
Prin decizia nr.-/01.07.2007 au fost recalculate drepturile la pensie cuvenite contestatorului în temeiul OUG 4/2005 utilizându-se în procesul de recalculare același stagiu de cotizare de 30 de ani.
În raport de probele administrate în cauză se apreciază că în mod corect a dispus prima instanță recalcularea prin luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani în condițiile în care intimatul a muncit efectiv în grupa I de muncă 38 de ani, 9 luni și 28 zile îndeplinind activități de mecanic de locomotivă în cadrul CFR, activitate ce vizează siguranța circulației.
Prin urmare, în această situație devin incidente dispozițiile art. 1 alin.1, art. 3 și art. 5 din Legea nr. 226/2006, care stabilesc faptul că persoanele care și-au desfășurat activitatea în condiții speciale de muncă din cele enumerate în anexa 1 legii, o perioadă de minimum 25 de ani beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani, iar punctajul mediu anual avut în vedere la calculul pensiei se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare la 25. Aceste dispoziții legale sunt reținute în mod corect de către instanța de fond, Legea nr. 226/2006 fiind emisă în temeiul art. 19 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 cu care de altfel se completează iar din interpretarea dispozițiilor legii rezultă că acesta sunt aplicabile tuturor pensionarilor care au desfășurat activitate în condiții speciale, activitatea desfășurată de contestator încadrându-se în categoria activităților ce vizează siguranța circulației conform punctului 7 din anexa 1 legii.
Susținerea recurentei din motivele de recurs în sensul că stagiul de cotizare utilizat în cazul contestatorului este cel prevăzut de art 2 alin 3 din HG 1550/2004, nu poate fi acceptată, sens în care vor fi avute în vedere prevederile OUG. 4/2005 care a fost adoptată în scopul uniformizării pensiilor și în vederea rezolvării unitare a problemelor ce apar în procesul de interpretare generat de evoluția în timp a legislației de pensii,astfel încât să fie respectat principiul: la condiții egale de pensionare pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie.
Este adevărat faptul că prin art. 2 al. 3 din HG. nr. 1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977- 31 martie 2001 stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977, însă această prevedere intră în contradicție cu prevederile ordonanței 4/2005, act normativ cu forță juridică superioară, și care, așa cum s-a subliniat în considerentele prezentei hotărâri a fost adoptat tocmai în scopul uniformizării pensiilor și în vederea realizării egalității de tratament pentru toate pensiile din sistemul public, indiferent de legislația care a fost în vigoare la data stabilirii inițiale a drepturilor la pensie, prin aplicarea acelorași principii și formule de calcul.
Prin urmare HG nr. 1550/2004 invocată în recurs privind efectuarea operațiunilor de recalculare nu poate adăuga la lege sau schimba sensul dispozițiilor legale cu forță superioară astfel încât criticile recurentei axate în principal pe greșita interpretare și aplicare a legii sunt nefondate. Pe de altă parte susținerile recurentei Casa Județeană de Pensii B în sensul că instanța de fond a făcut o confuzie între stagiul complet de cotizare impus prin Legea nr. 3/1977 și anumitele reduceri ale vârstelor de pensionare care operau în baza aceluiași act normativ sunt nefondate, în speță instanța de fond dispunând recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului urmare a reținerii incidenței în cauză a textelor de lege mai sus enunțate.
În ceea ce privește susținerile recurentului contestator cum că stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat în cazul său este de 20 de ani atât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 226/2006, ale Legii nr.19/2000 respectiv art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 instanța le apreciază ca nefondate, în primul rând pe considerentul că prin Legea nr. 226/2006, incidentă în cauză se reglementează un stagiu complet de cotizare de 25 de ani, conform art. 5, în cazul persoanelor care și-au desfășurat activitate în grupa I de muncă, conform anexei la lege, cum este și cazul contestatorului, și pe de altă parte stagiul de cotizare de 20 de ani prevăzut prin Legea nr. 19/2000 vizează doar activitățile prevăzute în mod expres prin art. 20 din lege, iar activitatea prestată de contestator nu se circumscrie acestor dispoziții legale. Raportat la dispozițiile art. 11 și 14 din Legea nr. 3/1977 este de precizat că singurele facilități cuprinse în aceste dispoziții vizează acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Solicitarea recurentului contestator în sensul obligării intimatei la plata drepturilor de pensie recalculate, în mod retroactiv, începând cu data de 02.08.2005 nu poate fi primită întrucât Legea 226/2006, în baza căreia s-a dispus recalcularea este ulterioară nașterii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă ale contestatorului, fiind de principiu că legea civilă dispune numai pentru viitor, nefiind retroactivă așa încât nu se aplică situațiilor anterioare intrării sale în vigoare.
În consecință criticile formulate de recurenți sub aspectul fondului cauzei sunt apreciate ca nefondate, urmând a se menține dispozițiile din sentința recurată atât in ce privește stagiul complet de cotizare ce urmează a fi avut în vedere cu ocazia recalculării drepturilor de pensie ale contestatorului cât și momentul acordării acestor drepturi, recursul formulat de recurenta Casa Județeană de Pensii B urmând a fi respins în temeiul art. 312 Cod procedură civilă.
În privința recursului formulat de recurent acesta urmează a fi admis doar în ce privește cererea formulată de acesta în primă instanță în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată, celelalte critici fiind apreciate ca nefondate conform considerentelor mai sus expuse.
Astfel acțiunea formulată de contestator a fost admisă, în primă instanță reținându-se, în mod corect, culpa procesuală a intimatei motiv pentru care în temeiul art. 274 și 276 Cod procedură civilă se impune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată în favoarea contestatorului în cuantum de 300 lei constând în onorariu avocațial, sub acest aspect urmând a se admite recursul contestatorului, conform art.312 Cod procedură civilă raportat la art. 304. pct.9 Cod procedură civilă și a modifica în parte sentința recurată în sensul obligării intimatei la plata cheltuielilor de judecată în favoarea contestatorului conform dispozitivului prezentei hotărâri.
Fără cheltuili de judecată în prezentul recurs neputându-se reține culpa procesuală a intimatei conform art. 274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta recurenta intimată CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, în contradictoriu cu intimatul contestator.
Admite ca fondat recursul civil declarat de recurentul contestator, domiciliat în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 898/LM din 16 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii B la 300 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 6 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecători fond -
- redactat decizie - judecător - 04.06.2009
- dactilografiat grefier -04.06.2009-2 ex.
Președinte:Felicia ToaderJudecători:Felicia Toader, Doina Măduța, Dana Cigan
