Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/a/
DECIZIA CIVILĂ NR. 94/2009 -
Ședința publică din 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Pantea Viorel
- - - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în, nr. 6. județul S M și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 253 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, având ca obiect: restrângerea dreptului la liberă circulație în baza Legii nr. 248/2005.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, nu se prezintă părțile.
PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA este reprezentat de domnul procuror.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, după care:
Nefiind probe ori cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA solicită respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței de fond, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de Legea nr. 248/2005 pentru a se dispune restrângerea dreptului la liberă circulație în statele membre ale Uniunii Europene în ceea ce-l privește pe intimatul pârât.
CURTEA DE APEL,
Constată că, prin sentința civilă nr. 253 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-a respins, întemeiat pe dispozițiile art. 39 alin. 1 din Legea nr. 248/2005, cererea petentei Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Pașapoarte, în contradictoriu cu intimatul, privind restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, și anume pe teritoriul statului Franța, în condițiile art. 38 lit. a din aceeași lege.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Intimatul s-a deplasat în baza pașaportului personal în Franța, după care a fost returnat în România la data de 21.01.2009, în baza acordului de readmisie încheiat cu Franța.
Față de aceste împrejurări, reținând intrarea în vigoare a Legii nr. 248/2005, instanța a apreciat că în cauza sunt incidente dispozițiile art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 cu modificările ulterioare, reținând și competența sa de soluționare potrivit art. 39 alin. 1 din același act normativ.
În acest context, instanța a reținut că, în urma aderării României la Uniunea Europeană, raportat și la prevederile art. 17 din TCE și art. 16 din Regulamentul nr. 1612/68, coroborat cu Directiva nr. 38/2004/CE (transpusă în dreptul intern prin nr.OUG 102/2005), limitarea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români în teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene, după data de 01.01.2007, poate fi dispusă doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică (art. 25 din nr.OUG 102/2005).
Această restrângere a dreptului la libera circulație trebuie luată strict cu respectarea principiului proporționalității și trebuie să aibă la bază în mod exclusiv comportamentul persoanei în cauză, comportament de natură să reprezinte o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății.
Instanța mai reține că, de principiu dreptul la libera circulație în țară și străinătate este garantat cetățenilor români atât prin art. 25 alin. 1 din Constituția României (revizuită în anul 2003), cât și prin dispozițiile art. 2 pct. 3 din Protocolul Adițional nr. 4 al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, ratificate prin Legea nr. 30/1994, potrivit art. 25 din nr.OUG 102/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români pe teritoriile statelor membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă, după data de 01.01.2007, doar din rațiuni de ordine publică, securitate națională ori sănătate publică.
Pe cale de consecință, se apreciază că simplul fapt al șederii intimatului în mod ilegal pe teritoriul Franței, nu reprezintă în sine o amenințare reală, actuală și suficient de gravă pentru valorile fundamentale ale societății, în cauză nefiind solicitată și nici administrată vreo dovadă în acest sens. De altfel, după cum rezultă din înscrisurile de la dosar (filele nr. 10-11), singurul aspect care i se impută intimatului îl reprezintă exercitarea dreptului său de a munci pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene fără a întocmi formalitățile legate de aceasta. Instanța apreciază însă că simplul fapt al neîndeplinirii acestor formalități nu justifică adoptarea unei măsuri atât de radicale față de intimat cum este aceea a restrângerii exercitării dreptului său la liberă circulație.
Prin prisma acestor considerente, instanța de fond a respins cererea
petentei, constatând că nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune
restrângerea dreptului la libera circulație a intimatului pe teritoriul Franței,
asemenea măsură nefiind dovedită ca fiind necesară într-o societate democratică
pentru realizarea vreunuia din scopurile legitime stipulate în Convenție, în condițiile în care în speță nu s-a făcut dovada că prezența intimatului ar reprezenta o amenințare
reală asupra siguranței publice.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal și scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat apel Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului pârât, în Franța.
În dezvoltarea motivelor de apel s-a învederat că pârâtul intimat a fost returnat din Franța la data de 21.01.2009, în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, întrucât acesta nu era titularul unui titlu de ședere legal.
Apelanta susține că dreptul la libera circulație a cetățenilor, nu este unul absolut, ci este supus unor îngrădiri, respectiv apărarea securității naționale și a ordinii publice, problema controlului migrației ilegale din România spre statele europene prezentând interes atât pe plan intern, cât și pe plan extern.
Pârâtul, pe lângă îndeplinirea condițiilor de călătorie în străinătate prevăzute prin Legea nr. 248/2005, trebuie să îndeplinească și alte obligații, stabilite de statele în care călătorește și, în care, eventual a dobândit dreptul la muncă, iar măsura returnării sale este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Franța, în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile franceze competente.
Intimatul, prin întâmpinarea formulată, s-a opus admiterii apelului.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, conform art. 295 alin. (1) Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Începând cu data de 1 ianuarie 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, limitarea libertății de circulație a cetățenilor români în țările membre ale Uniunii Europene se poate face numai cu respectarea reglementărilor comunitare în domeniu, respectiv Directiva nr. 38/2004 și Regulamentul nr. 1612/1968, ale Parlamentului, respectiv Consiliului European.
Conform acestora, restrângerea dreptului la liberă circulație și ședere pe teritoriul membre ale Uniunii se poate face doar pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică.
Măsurile dispuse din motive de ordine publică sau siguranță publică trebuie să respecte principiul proporționalității și să se bazeze exclusiv pe conduita personală a individului în cauză, în sensul că această conduită trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de serioasă la adresa unui interes fundamental al societății.
Chiar dacă există acorduri încheiate de România cu unele state membre ale Uniunii Europene (inclusiv Franța) privind condiții sumare de readmisie a cetățenilor, instanța nu poate dispune o restrângere a unui drept fundamental cum este dreptul la libera circulație, fără evaluarea circumstanțelor care impun o astfel de limitare, în raport cu toate datele relevate referitoare la persoana în cauză.
Din decizia nr. - dată de Prefectura Seine - Maritime la 16.01.2009 (fila 3 - dosar fond), reiese că intimatul pârât nu avea titlu de ședere în Franța, exercitând o activitate profesională fără a fi în posesia unei autorizații de muncă, încălcând astfel legislația muncii, iar în consecință s-a dispus returnarea acestuia în România.
Față de considerentele expuse mai sus, în mod corect a reținut prima instanță că intimatul, prin conduita sa, nu constituie o amenințare reală și suficient de gravă pentru ordinea publică, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEA va respinge ca nefondat apelul civil de față, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul civil declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERULUI ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR cu sediul în B,-, sector 1, în contradictoriu cu intimatul pârât domiciliat în, nr. 6. județul S M și intimatul PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA cu sediul în O,-, județul B, împotriva sentinței civile nr. 253 din 13 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - -
red.R
jud.fond.
dact.
5 ex./5.06.2009.
- 3 com. /
- DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE DIN CADRUL MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI
INTERNELOR - B,-, sector 1,
- -, nr. 6. județul S M,
- PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL ORADEA - O,-, județul
B,
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Chivari Alexandrina
