Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 95/A/2009
Ședința publică de la 08 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Carla Maria Cojocaru
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat prin
Procuror G
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B împotriva sentinței civile nr. 209 din 5 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect limitarea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate, în contradictoriu cu pârâtul intimat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat și timbrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului parchetului.
Procuror G din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Învederează că sentința nr. 209/2009 a Tribunalului Alba se circumscrie legislației europene în materie, pârâtul, deși a fost returnat din Belgia pentru motivul că a lucrat fără forme legale, nu a comis fapte reprobabile în această țară.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față reține:
Prin sentința civilă 209/5.03.2009 a Tribunalului Sibiua fost respinsă acțiunea de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație formulată de Direcția Generală de Pașapoarte în contradictoriu cu.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a reținut că pârâtul a intrat regulamentar în Belgia la 30.08.2008 și, pe durata șederii în această țară a încălcat prevederile Codului muncii, lucrând fără forme legale, așa cum rezultă din declarația acestuia (4).
La 22.12.2008 a fost returnat în România.
Prin Legea nr. 248/2005 legiuitorul român a reglementat regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, regim care trebuie analizat și în concordanță cu art.2 pct.2 din Protocolul adițional nr.4 la și cu dispozițiile Directivei Parlamentului Consiliului Europei nr.2003/38 din 29 aprilie 2004. Interpretarea coroborată a acestor acte normative se impune cu atât mai mult cu cât Legea 248/2005 este anterioară datei de 1.01.2007. Măsura restrângerii unui drept fundamental al unui cetățean este una excepțională și trebuie dispusă numai dacă sunt îndeplinite strict cerințele legale, or, prin activitatea pe care a desfășurat-o în străinătate pârâtul nu a adus atingere intereselor României și nici relațiilor bilaterale dintre România și statul din care a fost returnat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Direcția Generală de Pașpoarte, solicitând schimbarea hotărârii și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În expunerea motivelor de apel, petenta a arătat în esență că, raportat la dispozițiile Legii 248/2005 și a acordului de readmisie încheiat între România și Belgia, măsura solicitată se justifică pentru apărarea ordinii publice.
Apelul este legal timbrat.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor formulate, Curtea privește ca nefondat apelul de față, pentru următoarele considerente:
Ca urmare a aderării României la. începând cu data de 01.01.2007, judecătorul național a devenit judecător comunitar, fiind obligat să analizeze compatibilitatea legii naționale cu legislația comunitară și să aplice dreptul comunitar, în virtutea principiului efectului direct al dreptului comunitar și al supremației acestuia.
Prin prisma acestor principii și raportat la situația de fapt, prima instanță a stabilit în mod corect incidența prevederilor art. 18 din Tratat și a art. 27 din Directiva 2004/38/CE, reținând că motivul pentru care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a intimatului nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute expres și limitativ în art. 27 din Directivă.
Dispoziția națională, art. 38 din Legea 248/2005, pe care o invocă apelanta contravine legislației comunitare, judecătorul național fiind obligat să aplice legislația comunitară și în ce privește dreptul de a părăsi teritoriul unui stat.
Un stat membru nu poate limita dreptul de a ieși din statul de origine automat, fără a examina comportamentul personal al celui în cauză și numai pentru că a fost repatriat din alt stat membru pentru "ședere ilegală".
Curtea apreciază că simpla nerespectare a condițiilor prevăzute de legea statului membru, referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său a unui cetățean român, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță sau sănătate publică, la care se referă art. 27 din Directivă, pentru a se putea admite acțiunea formulată de reclamantă apelantă.
Pentru aceste considerente, constatând legală și temeinică sentința atacată, în baza art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat apelul de față.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva sentinței civile nr.209/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 08 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact.5 ex/15.05.2009
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Carla Maria Cojocaru
