Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 99/
Ședința publică din 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Grefier:
Ministerul Public este reprezentat de Procuror din partea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 893 din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termenul legal prevăzut de lege și este scutit de la plata taxei de timbru.
Reprezentanta parchetului declară că nu mai are alte cereri.
Neformulându-se cereri, instanța închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 893/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a admis acțiunea înaintată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr.631/96/06.04.2009, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE PAȘAPOARTE B, a solicitat instanței restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Republica Ungară, pentru o perioadă de 3 ani, a pârâtului.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că la data de 06.03.2009, pârâtul a fost returnat din Republica Ungară în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară.
n justificarea ac iunii sale, reclamanta indic, printre altele, art. 2 din Protocolul adi ional nr. 4 la Conven ia pentru Ap rarea Drepturilor Omului i a Libert ăților Fundamentale.
Din textul cererii de chemare n judecat a rezultat reclamanta a invocat necesitatea protej rii drepturilor i libert ăț ilor altora, ca temei pentru restr ngerea dreptului la liber circula ie al tului. Astfel, aceasta arat prezen a tului pe teritoriul unui stat, ă respectarea condi iilor legale de intrare i edere, ar dovedi Rom nia nu are capacitatea de a stopa migra ia ilegal i de a- i consolida pozi ia de membru cu drepturi depline al, ceea ce ar avea repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cet ăț enilor rom ni.
n drept, mai sunt invocate art. 2 alin. 1 din Acordului dintre Guvernul Rom niei i Guvernul Ungare privind readmisia cet ățenilor proprii i a altor persoane ( n continuare Acordul) i art. 5, art. 38 i art. 39 din Legea nr. 248/2005.
În drept, prin art. 2 pct. 1 din Acord, Rom nia i-a asumat obliga ia de a readmite, la cererea autorit ăților Ungare, ă formalit ăți deosebite, persoana care nu ndepline te ori nu mai ndepline te condi iile legale n vigoare pentru intrarea i ederea sa pe teritoriul Ungare.
Potrivit art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, restr ngerea exercit rii dreptului la liber circula ie al cet ăț enilor rom ni poate fi dispus pentru o perioad de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat n baza unui acord de readmisie ncheiat ntre Rom nia i acel stat.
Cu alte cuvinte, conform textelor de lege ar tate, tului i s-ar putea restr nge dreptul la liber circula ie n Republica Ungar, av nd la baz simpla sa readmisie n baza Acordului, a fi necesar ar tarea i dovedirea motivelor concrete pentru care a fost returnat n ar ori a motivelor pentru care prezen a sa pe teritoriul ungar trebuie interzis.
Tribunalul a analizat concordan a surii de restr ngere a dreptului tului cu prevederile art. 2 din Protocol i cu prevederile legisla iei comunitare, respectiv art. 18 din Tratatul CE i art. 27 din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European i a Consiliului din 29 aprilie 2004. Aceasta deoarece at t Protocolul, t i legisla ia izvor din Tratatul au o for ță juridic superioar legii organice sau ordinare, primul potrivit art. 20 alin. 2 din Constitu ia Rom niei, iar cea de-a doua n baza art. 148 alin. 2 din Constitu ia Rom niei.
Îns ă, tribunalul a re inut nu exist dovezi tul a trecut ilegal frontiera n Republica Ungar. Din con inutul procesului-verbal de predare-primire rezult este foarte probabil ca modul fraudulos de trecere a frontierei fi fost re inut de autorit ăț ile poli iei de frontier din declara ia persoanelor cercetate. Aceast declara ie nu are nicio relevan ță, deoarece este complet infirmat de starea âș iei de protec ie, pe care nu s-au sit urme de nicio parte a frontierei.
Art. 2 pct. 2 din Protocol stabile te orice persoan este liber seasc orice ar, inclusiv pe a sa.
Pct. 3 al art. 2 reglementeaz condi iile n care acest drept poate face obiectul unor restr ngeri. Astfel, nu poate fi vorba dec t de restr ngeri prev zute de lege, necesare ntr-o societate democratic i numai n scopurile prev zute limitativ. Acestea sunt: protec ia securit ăț ii na ionale, protec ia siguran ei publice, men inerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protec ia ății i a moralei i protejarea drepturilor i libert ăț ilor altora.
Tribunalul a constatat restr ngerea dreptului tului este prev zut de lege.
Tribunalul a mai re inut din cererea reclamantei sura solicitat cu privire la t ar fi necesar, deoarece din cauza migra iei ilegale ar putea exista repercusiuni negative asupra tratamentului aplicat cet ăț enilor rom ni n materie de vize. În opinia reclamantei, deci, scopul surii ar consta n protejarea drepturilor i libert ăț ilor altora.
Afirma ia reclamantei era valabil ns nainte de aderarea Rom niei la, n prezent ea este nefondat, deoarece ncep nd cu 1 ianuarie 2007 cet ăț enii rom ni pot circula liber n statele membre, situa ie n care sura restr ngerii dreptului la liber circula ie al tului este inutil din acest punct de vedere. Dreptul la liberă circula ie al cet ăț enilor rom ni n statele membre este prev zut de Tratatul, la care Rom nia este parte i care nu poate fi modificat dec t cu acordul Rom niei.
a cum s-a ar tat mai sus, cet ăț enii rom ni, chiar i cei care au executat pedepse pentru irea unor infrac iuni, pot, n principiu, circula liber, ncep nd cu 1 ianuarie 2007, pe teritoriul statelor membre, deci i pe teritoriul Ungare, n temeiul art. 18 alin. 1 din Tratatul A-i restr nge tului, n aceste condi ii, dreptul la liberă circula ie n Republica Ungar, av nd n vedere n privin a sa nu exist nicio dovad a trecut ilegal frontiera ori a it o altă fapt antisocial, ar nsemna adoptarea unei suri n dită dispropor ie cu scopul urm rit.
In concluzie, tribunalul a opinat că, luarea surii solicitate de reclamant ar constitui n cazul de fa ță o nc lcare flagrant a art. 2 pct. 2 i 3 din Protocol.
Art. 18 din Tratatul i art. 27 din Directiva 2004/38 au fost interpretate de Curtea de Justi ie ( n continuare Curtea) prin hot rea din 10 iulie 2008, pronun at n cauza C-33/07, Ministerul Administra iei i Internelor - Direc ia General de Pa apoarte BGK. Aceast cauz se refer la un litigiu similar celui de fa ță, care a avut ca obiect o cerere de restr ngere a exercit rii dreptului la liber circula ie al unui cet ăț ean rom n n Belgia, pentru motivul a fost returnat de autorit ățile acestei țări n baza Acordului, pentru edere ilegal.
Curtea a stabilit art. 18 din Tratatul i art. 27 din Directiva 2004/38 " nu se opun unei reglement ri na ionale care permite restr ngerea dreptului unui resortisant al unui stat membru de a se deplasa pe teritoriul unui alt stat membru, n special pentru motivul a fost returnat anterior din acest stat pentru se afla acolo n situa ie de " edere ilegal ", cu condi ia ca, pe de o parte, conduita acestui resortisant reprezinte o amenin are real, prezent i suficient de grav la adresa unui interes fundamental al societ ății i, pe de alt parte, sura restrictiv avut n vedere fie apt garanteze realizarea obiectivului pe care l urm re te i nu dep ăș easc cadrul a ceea ce este necesar pentru atingerea acestuia."
Împotriva acestei hotărâri a declarat în termen legal apel reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul Administrației și Internelor, solicitând admiterea acestuia, schimbarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație în Ungaria, a intimatului pârât.
În motivarea apelului, reclamanta arată că prin restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație, conform dispozițiilor art.38 din Legea nr.248/2005, nu se încalcă dispozițiile dreptului comunitar privind libera circulație și ședere a cetățenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora. Prin acest act normativ nu s-a înlăturat dreptul statelor membre de a stabili măsuri restrictive pentru proprii cetățeni, aspect ce se desprinde din cuprinsul art.3, potrivit căruia, Directiva"se aplica oricărui cetățean al Uniunii care se deplasează sau își are reședința într-un stat membru, altul decât cel al cărui resortisant este.".
Dreptul la liberă circulație este un drept fundamental consacrat la nivel constituțional în art.25, însă nu este un drept absolut, condițiile exercitării sale fiind stabilite prin lege - inclusiv prin art.5 din Legea nr.248/2005 care prevede între obligațiile pe care le au cetățenii români pe perioada șederii lor în străinătate și pe aceea de a respecta legislația statului în care se află și scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra sau de a rămâne pe teritoriul acestui stat, în condițiile stabilite prin legislația acestui stat sau prin documentele internaționale încheiate cu România, Nerespectarea obligațiilor cuprinse în art.5 poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru în baza unui acord de readmisie și astfel situația persoanei returnate intră sub incidența Legii nr.248/2005, care prevede posibilitatea restrângerii exercitării dreptului la libero-circulație a cetățenilor români în statul respectiv.
Reclamanta consideră că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație pe teritoriul Ungariei are un scop legitim, respectiv prevenirea unor fapte de natură să aducă atingere ordinii publice în acel stat. Acest scop este circumscris unui scop mult mai important, manifestat la nivel național, și anume asigurarea unei imagini pentru România care să-i confere capacitatea de a se integra și raporta la normele Uniunii Europene; în acest sens, prevenirea migrației ilegale reprezintă o cerință asumată de Statul Român care se continuă și după momentul aderării.
Măsura returnării este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și de ședere în Ungaria în momentul verificărilor efectuate de către autoritățile maghiare competente. Fiind în culpă pentru nerespectarea condițiilor de călătorie în străinătate, pârâtul trebuie să suporte consecințele faptelor sale. Măsura restrângerii apare astfel ca fiind pe deplin justificată, urmând ca, la stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulație va fi limitat, să fie avut în vedere faptul că această măsură trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și că, prin această măsură, nu se poate aduce atingere existenței dreptului.
Urmare celor învederate mai sus, reclamanta solicită admiterea apelului Direcției Generale de Pașapoarte, și reținându-se cauza spre rejudecare, să se schimbe în parte hotărârea apelată și să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a intimatului-pârât, în Ungaria.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că apelul reclamantei DGP B, nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 893/30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-, s-a respins acțiunea înaintată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B împotriva pârâtului, ca neîntemeiată.
Din actele dosarului în speță, rezultă că pârâtul a fost returnat din Ungaria la data de 06.03.2009 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr.230/2002.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români, în scopul acestei legi, fiind stoparea migrației ilegale din cadrul Uniunii Europene.
Uniunea Europeană a primit România ca partener egal la data de 01.01.2007, cu drepturi și obligații egale pentru toți cetățenii români conform cu art.17 din Tratatul de instituire a comunității europene, în care cetățenii Uniunii Europene sunt beneficiari ai dreptului de liberă circulație a persoanelor.
În conformitate cu art.20 alin.2 din Constituția României care precizează că "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privind drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Astfel reglementarea internă din Directiva CE 38/2004 stabilește expres și limitativ doar trei cazuri în care autoritățile statelor membre ar putea restrânge libertatea la circulație a cetățenilor UE.
Aceasta precizează că restrângerea la libertate se referă la: afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau sănătății publice.
În speța de față numai asemenea motive pot fi luate în considerare în măsura în care se constată încălcarea celor trei cazuri.
În recursul în speță nu rezultă că pârâtul ar fi încălcat una din cele trei reglementări privind afectarea ordinii publice, a siguranței publice sau sănătății publice, astfel s-a pronunțat și Curtea de Justiție a Comunităților Europene în cauza C-33/2007, cauza, la data de 10.07.2008.
Având în vedere prevederile legale mai sus amintite, Curtea, constată că instanța de fond în mod legal a respins apelul reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte B, ca nefondat.
Pentru considerentele anterior relevate, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate prin recursul dedus judecății și, neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, care să afecteze legalitatea și temeinicia hotărârii atacate și pe care să-l pună în discuția părților, potrivit dispozițiilor legale, Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei, conform art.296 și urm.Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte, din Ministerul Administrației și Internelor, cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 893 din 30.04.2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, din 6 octombrie 2009.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
Red.AV
Tehnored.CC/2 exp.
08.10.2009
Jd.fd.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
