Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 1528/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1528/
Ședința publică din 6 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor, declarate de pârâții Ministerul Educației Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M,--3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 332 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 29 septembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 6 octombrie 2009.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 332 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și și s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții G, în contradictoriu cu pârâții Grupul Școlar, Consiliul Local, Inspectoratul Școlar Județean M, Primăria orașului, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Educației, Cercetării și, obligându-i în solidar pârâții la plata în favoarea fiecărui reclamant a unei despăgubiri egale cu majorările salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007 pentru perioada 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, urmând ca aceste despăgubiri să fie actualizate în funcție de rata inflației, calculată până la data plății efective a debitului. Restul pretențiilor reclamanților au fost respinse.
În adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut, cu referire la excepțiile invocate în cauză, următoarele:
Inspectoratul Școlar Județean M dispune de calitate procesuală pasivă, conform art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997, art. 142 lit. g din Legea nr. 84/1995, art. 33 alin. 7 și art. 38 alin. 5 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură de învățământ, art. 2, art. 31 alin.2 și art. 54 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel de învățământ preuniversitar de stat pe județul M, deoarece acest pârât are atribuții specifice angajatorului, inclusiv în asigurarea efectuării legale a plății drepturilor bănești ale personalului didactic.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și nu dispune de calitate procesuală pasivă în cauză, conform dispozițiilor art. 13 din nr.OUG 32/2001 și ale nr.HG 223/2005.
În ceea ce privește fondul cauzei, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamanții sunt încadrați la unitatea școlară pârâtă, în funcția de cadru didactic, având grad didactic
Prin anexa nr. 2 nr.OG 11/2007, au fost stabiliți coeficienții de multiplicare pentru personalul didactic din învățământul preuniversitar, inclusiv pentru profesorii cu grad didactic I, începând cu luna ianuarie 2007.
Prin Legea nr. 220/2007, anexa nr. 2 nr.OG 11/2007 a fost aprobată cu modificări, fiind rectificați coeficienții de multiplicare pentru profesorii cu grad didactic I din învățământul preuniversitar, fără a se modifica și prevederile art. 9 din nr.OG 11/2007 privind aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
În concluzie, prin Legea nr. 220/2007, legiuitorul a reglementat un raport juridic nou, de recalculare a drepturilor salariale, instituind drepturi salariale cu scadențe viitoare, constând în majorări salariale, iar nu în confiscări abuzive ale unor drepturi salariale licit dobândite anterior, deci problema retroactivității nu se pune. Același mecanism legislativ se întâlnește și în ipoteza acordării prin lege a unor despăgubiri în favoarea unor anumite categorii de cetățeni pentru prejudicii anterioare intrării în vigoare a legii, sau în ipoteza reconstituirii unor drepturi (cum ar fi dreptul de proprietate). În toate cazurile, valorificarea beneficiului acordat de lege (executarea raportului juridic nou instituit) se face pentru viitor.
Deci, legea nouă (Legea nr. 220/2007) nu se aplică faptelor și actelor juridice petrecute anterior intrării ei în vigoare ("facta praeterita") constând în faptul prestării muncii și în actul juridic al plății salariului pe perioada ianuarie - iulie 2007. Dimpotrivă, Legea nr. 220/2007 reglementează o "facta pendentia" și o "facta futura", constând în situația juridică nouă recunoașterii unor debite salariale (corelative dreptului la majorările salariale) și a scadenței acestora după intrarea în vigoare a legii noi, ca efect al rectificării de către legislativ a unor coeficienți de multiplicare salarială stabiliți inițial de Guvern.
Însă, pârâții au omis să aplice prevederile Legii nr. 220/2007, începând cu luna ianuarie 2007, încălcând și prevederile art. 154 - 155, art.161 - 164 alin.1 și 2 din Codul muncii, cauzând un prejudiciu salarial conform dispozițiilor art. 269 din Codul muncii.
În consecință, instanța a admis acțiunea astfel cum aceasta a fost formulată.
Împotriva hotărârii anterior descrise au declarat recurs pârâții Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M și Ministerul Educației, Cercetării și.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a solicitat modificarea sentinței atacate, iar în urma rejudecării cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă față de Ministerul Finanțelor Publice, datorită lipsei calității procesuale pasive a acestuia, iar în subsidiar, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținându-se că instanța de fond a nesocotit faptul că o cerere de chemare în judecată a Ministerului Finanțelor Publice, în materia litigiilor de muncă este inadmisibilă, întrucât între părțile în litigiu, reclamanții și ceilalți pârâți, pe de o parte, și Ministerul Finanțelor Publice, pe de altă parte, nu există raporturi juridice de muncă.
Pe de altă parte reclamanții în mod corect și-au îndreptat acțiunea față de instituția angajatoare și față de Consiliul Local și Primăria orașului, deoarece potrivit art. 167 din Legea nr. 84/1995 finanțarea unităților de învățământ se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale.
Admiterea cererii de obligare a Ministerului Finanțelor Publice alături de ceilalți pârâți la plata drepturilor pretinse de reclamanți este nelegală deoarece împrejurarea că Ministerul Finanțelor Publice răspunde de elaborarea bugetului de stat nu poate constitui temeiul obligării acestei instituții la plata drepturilor salariale pretinse prin acțiune.
Referitor la acordarea diferențelor de drepturi salariale aferente perioadei 01.01.2007 - 01.07.2007, în procent de 10% din salariul de bază, prevăzut de Legea nr.220/2007 pentru aprobarea nr.OG 11/2007, recurentul a susținut că pretențiile reclamanților sunt nefondate și contrare principiului neretroactivității legii, consacrat de dispozițiile art. 1 Cod civil, și ale art. 15 alin. 2 din Constituția României, deoarece legea menționată a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 17 iulie 2007, intrând în vigoare, potrivit dispozițiilor art. 78 din Constituție, la 3 zile de la acest moment. Prin urmare, sporul pretins de reclamantă se impune a se aplica începând cu data intrării în vigoare a Legii nr. 220/2007, iar nu și pentru perioada anterioară.
Pârâtul Ministerul Educației Cercetării și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui minister, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată.
În motivarea recursului s- susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că Ministerul Educației, Cercetări și are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece conform prevederilor art. 13 din OUG nr. 32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
De asemenea, referitor la HG nr. 223/2005 s-a menționat faptul că aceasta a fost abrogată prin HG nr. 366/2007 și prin urmare, nu poate constitui bază pentru motivarea respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului pentru drepturi salariale aferente perioadei mai-iunie 2007.
Pe de altă parte s-a invocat faptul că Ministerul Educației, Cercetări și nu este angajator al reclamanților și nici nu este ordonator de credite pentru unitatea de învățământ unde sunt încadrați reclamanții. În cazul cadrelor didactice ordonatorul principal de credite pentru salariile acestora este consiliul local, iar finanțarea cheltuielilor de personal pe unități școlare din învățământul preuniversitar nu se face prin Ministerul Educației, Cercetării și, ci prin consiliile locale.
Referitor la fondul cauzei, s-a arătat faptul că instanța de fond a interpretat prevederile Legii nr. 220/2007 în contradicție cu principiul constituțional al neretroactivității legii civile, raportându-se la considerații străine de fondul pricinii și de prevederile legislative. Întrucât Legea nr. 220/2007 nu prevede textul ci o dată ulterioară pentru intrarea în vigoare, în conformitate cu principiul efectului imediat al legii noi, prevederile acestei legi se aplică de la data intrării în vigoare și nu de la data de 1 ianuarie 2007.
În drept s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Examinând recursurile deduse judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041și 306 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Ministerul Finanțelor Publice este responsabil pentru finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat în temeiul dispozițiilor art. 167 alin.1 și 2 din Legea nr. 84/1995, conform cărora această operațiune se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, finanțarea cuprinzând atât, finanțarea de bază, cât și finanțarea complementară. Or, potrivit dispozițiilor art. 167 alin.5 din aceeași lege, în finanțarea de bază sunt cuprinse și cheltuielile de personal.
Aceeași responsabilitate a Ministerului Finanțelor Publice derivă, pentru perioada aflată în litigiu, și din prevederile art. 14 alin. 4 din Legea nr. 486/2006, privind bugetul de stat pe anul 2007, precum și din cele ale art. 19 lit. a) din Legea nr. 500/2002, privind finanțele publice, pârâtul-recurent coordonând acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, precum pregătirea proiectelor bugetare anuale și ale legilor de rectificare.
În plus, conform prevederilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 486/2006, cheltuielile privind despăgubirile acordate prin hotărâri definitive ale instanțelor judecătorești, se acoperă de către Ministerul Finanțelor Publice, pe bază de documente legale, din sumele prevăzute cu această destinație în bugetul de stat.
Din coroborarea prevederilor legale menționate, rezultă că pârâtul-recurent are calitate procesuală pasivă în cauză, atât sub aspectul opozabilității față de minister a hotărârii atacate, cât și sub aspectul punerii acesteia în executare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, instanța de recurs apreciază că sub acest aspect trebuie avut în vedere că potrivit dispozițiilor art. 167 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat cuprinde finanțarea de bază și finanțarea complementară. Potrivit alin. 3 teza a II-a a aceluiași articol, finanțarea de bază se asigurăprinbugetele locale ale unităților administrativ teritoriale din sumele defalcate din unele venituri ale bugetelor de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
Finanțarea de bază cuprinde printre altele și cheltuielile de personal (art.167 alin.5 din Legea nr.84/1995). Potrivit aliniatului 15 al aceluiași articol directorul unității de învățământ de stat este ordonator terțiar de credite iar potrivit alin.17 de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării se asigură cheltuielile aferente unităților de învățământ preuniversitar potrivit enumerării făcute de legiuitor. Mai mult, Ministerul Educației, Cercetării și T precum și structura sa teritorială respectiv Inspectorul Școlar Județean este responsabil de modul de organizare și funcționare a rețelei de învățământ preuniversitar, asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ, asigură calitatea învățământului etc. Toate aceste atribuții ale ministerului nu pot fi examinate separat de componenta socială, obiect al prezentului litigiu, respectiv dreptul oricărui cadru didactic de a fi retribuit potrivit dispozițiilor legale aplicate în litera dar mai ales în spiritul lor.
În ceea ce privește prevederile HG nr. 223/2005, prin această hotărâre a fost reglementată organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și, fiind stabilite în sarcina ministerului atribuții legate de realizarea politicilor salariale în domeniul învățământului și asigurarea modului de formare și utilizare a resurselor umane, materiale și financiare necesare realizării procesului de învățământ și educație. Este adevărat că hotărârea menționată a fost abrogată prin HG nr. 366/2007, însă și prin această hotărâre s-a reglementat tot organizarea și funcționarea Ministerului Educației, Cercetării și, iar atribuțiile la care s-a făcut referire mai sus se regăsesc și în hotărârea ulterioară.
Hotărârea de Guvern invocată de recurent a fost menționată de instanța de fond pentru a justifica faptul că prin prisma prevederilor care reglementează atribuțiile Ministerului Educației, Cercetării și se justifică și calitatea procesuală a acestui minister. Faptul că actul normativ prin care este reglementată organizarea și funcționarea ministerului a fost indicat greșit, nu infirmă însă calitatea procesuală a Ministerului Educației, Cercetării și, în condițiile în care conform prevederilor legale la care s-a făcut referire mai sus, ministerul are atribuții legate de finanțarea învățământului preuniversitar. Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de reclamanți sunt aferente perioadei 1 ianuarie 2007 - 20 iulie 2007, or în acest interval până în luna aprilie 2007 HG nr. 223/2005 a fost în vigoare. De altfel, atribuții ale Ministerului Educației, Cercetării și similare cu cele prevăzute în HG nr. 223/2005 și în HG nr. 366/2007 sunt prevăzute în prezent și în HG nr. 51/2009 care a abrogat la rândul său HG nr. 366/2007.
În consecință, în mod corect s-a respins prin sentința atacată excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că abordarea primei instanțe este, de asemenea, corectă, sub acest aspect reținându-se următoarele considerente:
Prima instanță a dispus în mod corect acordarea majorărilor salariale prevăzute de Legea nr. 220/2007, nefiind încălcat principiul neretroactivității legii civile, invocat de către pârâții-recurenți, deoarece prin art. 9 din nr.OG 11/2007 s-a prevăzut aplicarea noii salarizări a cadrelor didactice începând cu luna ianuarie 2007.
Cum această ordonanță a fost aprobată cu modificări, prin Legea nr. 220/2007, însă doar sub aspectul coeficienților de multiplicare prevăzuți inițial - aceștia fiind majorați, iar nu și cu privire la data de început a aplicării noii salarizări (astfel cum s-a prevăzut prin art. 9 din ordonanță), este evident că prevederile legale menționate nu au fost aplicate în mod retroactiv.
Față de cele ce preced, recursurile declarate de Ministerul Educației, Cercetării și și de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, se apreciază a fi nefondate, astfel că, nefiind incident motivul de nelegalitate invocat și neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, instanța va dispune, în baza prevederilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, respingerea acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Ministerul Educației Cercetării și, cu sediul în B, str. G-ral, nr. 28-30, sector 1 și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice M, cu sediul în Târgu-M, str. -. -, nr. 1-3, județul M, împotriva sentinței civile nr. 332 din 9 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția Civilă în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
red.
tehnored. BI/24ex
jud.fond:;
-16.10.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
