Obligația de a face. Decizia 1214/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-(7148/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1214/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă ADMINISTRAȚIA FLUVIALĂ A DE RA G, împotriva sentinței civile nr.4950 din 16 iunie 2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 43999/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata reclamantă FEDERAȚIA SINDICALĂ NAȚIONALĂ "" în numele salariaților, G, C, C, C, G, a, -, -, 2, G, Lindi, a, -, a, având ca obiect - obligația de a face,anulare act.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 26.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 4950/16.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Federația Sindicală Națională "", în numele membrilor săi de sindicat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Fluvială a de RA G, dispunându-se anularea Regulamentului Intern adoptat de pârâtă la data de 25.10.2007.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât instanța a aplicat greșit legea, iar motivele pe care aceasta se sprijină contravin situației de fapt și materialului probator.
Deși s-a dovedit prin înscrisuri că pârâta a efectuat cu reclamanta consultări prealabile adoptării Regulamentului Intern, instanța a apreciat că aceste consultări s-ar fi efectuat cu persoane "care nu aveau competența de a formula propuneri în legătură cu clauzele Regulamentului Intern."
Această concluzie este greșită, întrucât din nicio probă de la dosar nu rezultă că aceste persoane nu ar fi avut competența necesară. În realitate, dna este președintele intimatei la C, iar dl. este președintele "Farul".
În plus, anterior adoptării regulamentului, regia s-a consultat cu celălalt sindicat, respectiv "Farul", astfel încât cerințele prevăzute de lege au fost îndeplinite.
Motivația instanței cu privire la lipsa consultărilor cu sindicatul este neîntemeiată, aceste consultări având loc și fiind reale, motiv pentru care propunerile și observațiile sindicatelor au fost însușite de regie și incluse în textul regulamentului, iar "Farul" a fost de acord cu textul actului în forma sa actuală.
2. Instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 257 din Codul Muncii și a apreciat că sancțiunea neîndeplinirii consultării cu sindicatul ar fi nulitatea absolută a actului emis.
Textul legal amintit nu prevede o asemenea sancțiune, ci stabilește că avizul sindicatului este consultativ și nu conform.
Trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 261 din Codul Muncii, potrivit cu care sesizarea instanței poate fi făcută de orice salariat interesat, în măsura în care face dovada încălcării unui drept al său.
Ori, față de această dispoziție imperativă a legii, reclamanta nu a arătat care drept a fost încălcat prin Regulamentul Intern.
Cu privire la aceste apărări ale pârâtei, instanța nu a făcut nicio referire.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Criticile exprimate prin primul motiv de recurs sunt neîntemeiate și urmează a fi înlăturate.
Așa cum este cunoscut, date fiind prevederile art. 287 din Codul Muncii, sarcina probei în conflictele de muncă, deci și în prezentul proces, revine angajatorului.
În consecință, față de natura și obiectul pretențiilor deduse judecății prin acțiune, recurenta-pârâtă avea obligația de a dovedi împrejurarea de fapt că prealabil adoptării Regulamentului Intern al unității, a consultat sindicatul sau sindicatele având ca membrii pe angajații săi, așa cum cere art. 257 din Codul Muncii.
Una dintre aceste organizații sindicale era și intimata-reclamantă, aceasta fiind legal constituită (îndeplinind deci condițiile de a fi considerată persoană juridică) și având reprezentativitate la nivel de unitate.
Ca atare, recurenta-pârâtă trebuia să facă dovada că a consultat și intimata-reclamantă înainte de a întocmi Regulamentul Intern.
Or, prin probele pe care a înțeles să le administreze în cauză (înscrisuri), recurenta nu a făcut o asemenea dovadă, nedepunând nici un document din care să rezulte că s-ar fi adresat Federației Sindicale Naționale "" cu intenția de aoc onsulta în chestiunea Regulamentului Intern.
Faptul că ar fi trimis adrese în acest sens unor persoane fizice din conducerea intimatei-reclamante nu are nici o relevanță juridică, întrucât nu aceste persoane trebuiau consultate, ci sindicatul pe care acestea îl reprezentau (sens în care sunt prevederile art. 257 din Codul Muncii ), știut fiind că sindicatul este un subiect aparte de drept față de persoanele fizice care îi sunt membrii sau îl conduc.
Cât privește aspectul că ar fi consultat un alt sindicat reprezentativ din unitate, nici aceasta nu are vreo semnificație, deoarece față de modul în care este redactat textul legal precitat, este indubitabil că trebuie consultat sindicatul din unitate, respectiv sindicatele, dacă sunt mai multe (în orice text singularul substantivului presupune și pluralul acestuia).
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, Tribunalul procedând corect atunci când a admis acțiunea și a desființat Regulamentul Intern contestat de intimata-reclamantă.
Art. 257 din Codul Muncii nu folosește termenul "aviz" la care face referire recurenta, astfel încât nu are nici o relevanță dacă acesta ar avea caracter consultativ (facultativ) sau obligatoriu (conform). Legiuitorul a statuat că "regulamentul intern se întocmește de către angajator, cu consultarea sindicatului.", impunând deci o condiție obligatorie sub acest aspect, aceea a consultării sindicatului. Or, norma juridică conținută de acest text legal face parte din categoria celor de ordine publică și are caracter imperativ. Ca atare, orice încălcare a acestor dispoziții se sancționează cu nulitatea absolută, adică acea sancțiune de drept civil ce devine incidentă în asemenea situații, potrivit principiilor fundamentale și regulilor ce guvernează materia actelor juridice civile.
Mai mult, conform art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligația "să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege.", iar potrivit art. 40 alin. 2 lit. e este obligat "să se consulte cu sindicatul, în privința deciziilor susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora". În mod evident, în speță, recurenta, în calitate de angajator, nu și-a îndeplinit niciuna dintre obligațiile suscitate, în condițiile în care regulamentul intern este un act juridic de mare importanță pentru salariați, putând fi asimilat unei decizii "susceptibile să afecteze substanțial drepturile și interesele acestora".
Cât privește dispozițiile art. 261 din Codul Muncii, din motivarea acțiunii (filele 1-3) rezultă că autoarea acesteia a indicat dreptul sau drepturile pe care le-a considerat a fi încălcate prin adoptarea Regulamentului Intern în forma de redactare pentru care nu a fost consultată. Mai precis, intimata-reclamantă a arătat că regulamentul contravine nr. 492/2003, în ce privește atribuțiile și competențele ce revin directorului general din perspectiva numirii personalului.
Drept urmare, vor fi înlăturate și susținerile recurentei relative la faptul că "reclamanta nu a arătat care drept a fost încălcat prin Regulamentul Intern" și că în acest fel nu ar fi respectat dispozițiile imperative ale art. 261 din Codul Muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Fluvială a de RA G, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Federația Sindicală Națională "", în numele salariaților, G, C, C, C, G, a, -, -, 2, G, Lindi, a, -, a, împotriva sentinței civile nr. 4950/16.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//2 ex./17.03.2009.
Jud.fond:,
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
