Obligația de a face. Decizia 134/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 134/2010-
Ședința publică din 25 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Moșincat | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul pârât, cu domiciliul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în O. - nr. 42 județul B, împotriva sentinței civile nr. 913/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: obligația de a face - litigiu de muncă,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentanta intimatei reclamantă SC SRL O - av. în baza împuternicirii avocațială nr. 1832/2009 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind recurentul pârât.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru, că reprezentantul recurentului pârât a depus la dosar prin registratura instanței, la data de 25.01.2010, cerere prin care solicită să se ia act de renunțarea sa la reprezentarea intimatului reclamant în prezenta cauză, după care:
Instanța ia act de renunțarea la reprezentarea recurentului pârât formulată în scris de av..
Reprezentanta intimatei reclamante invocă excepția de nulitate a recursului în temeiul articolului 3041aliniatul 1 Cod de procedură civilă, față de faptul că nu este indicată hotărârea atacată și nu au fost invocate motive de nelegalitate a acesteia.
Instanța respinge excepția de nulitate a recursului invocată de reprezentanta intimatei reclamante, arătând că la dosar există suficiente elemente pentru identificarea hotărârii atacate, iar având în vedere obiectul litigiului dedus judecății, hotărârea poate fi atacată cu o singură cale de atac, astfel încât se pot invoca și alte motive de recurs în afara celor prevăzute de articolul 304 Cod de procedură civilă.
Nefiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei reclamante solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată, arătând că recurentul pârât a invocat o stare de fapt pentru prima oară în faza de recurs.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prinsentința civilă nr. 913/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, a fost admisă acțiunea precizată formulată de reclamanta O în contradictoriu cu pârâtul și în consecință:
A fost obligat pârâtul să plătească în favoarea reclamantei suma de 23.106 lei cu titlu de despăgubiri, sumă la care să se adauge dobânda legală calculată conform ratei de scont BNR până la data plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pârâtul a fost angajat inițial în funcția de vulcanizator in temeiul contractului individual de munca pe durată nedeterminata înregistrat la ITM O sub nr. -/2007.
Conform fișei postului depusă la dosar, semnată de luare la cunoștință de către pârât, la intrarea în schimb acesta preia sculele materialele și buteliile cu proces verbal și răspunde de existența, exploatarea și gestiunea lor, răspunde de încasarea banilor în numerar, înregistrează fiecare vânzare în casa de marcat, eliberează la client bonul fiscal, factură și chitanță fiscală după caz, întocmește monetar la sfârșitul schimbului pe banii încasați care trebuie să fie egal valoric cu totalul vânzărilor din casa de marcat, apoi predă la caseria unității monetarul cu banii încasați, iar încălcarea dispozițiilor legale și a sarcinilor de serviciu menționate în cuprinsul fișei postului atrage răspunderea materiala a acestuia.
La data de 30.11.2007 s-a efectuat inventarul buteliilor din gestiunea societății la care a participat și pârâtul ocazie cu care a semnat in calitate de gestionar primirea stocului de marfă existent.
Prin decizia nr. 95/12.05.2008 pârâtului i se desface contractul individual de muncă în temeiul art. 61 litera "a" din Codul muncii începând cu data de 01.04.2008, pentru lipsa nejustificată de la locul de muncă.
La data de 05.05.2008 în prezența comisiei de inventariere s-a constatat faptul că în gestiunea firmei existau un nr. de 44 de butelii din care doar o bucată plină, valoarea încărcăturii de gaz fiind de 1.617 lei si că față de inventarul din 30.11.2007 rezultă un prejudiciu de 4.238 lei la care se adaugă numărul buteliilor lipsă si anume 116 bucăți cu o valoare de 10.940 lei, rezultând la punctul de lucru din B-dul - un prejudiciu total de 15.178 lei.
La punctul de lucru situat în O, strada - - la inventarul efectuat la aceeași data s-a constatat că din totalul de 77 de bucăți de butelii, pe stoc mai existau doar 17 bucăți, valoarea încărcăturii fiind de 642 lei, că față de ultimul inventar se înregistrează un prejudiciu în valoare de 2.248 lei reprezentând încărcătura de gaz, iar valoarea ambalajelor lipsă în număr de 60 de bucăți se ridică la suma de 5.680 lei prejudiciul total la acest punct de lucru fiind de 7.928 de lei.
Aceste aspecte au fost confirmate si de către martorii Super si, care au relatat ca la inventarul efectuat s-a constatat lipsa in gestiune si ca paratul a refuzat sa dea explicații cu privire la lipsa buteliilor, deși a fost invitat la sediul societății.
Conform practicii judiciare în materie, în sarcina gestionarului pentru lipsuri cantitative in gestiune exista o prezumție simplă de vinovăție, aspect in legătura cu care Curtea Constituționala a decis că nu contravine dispozițiilor legii fundamentale.
Prezumția simpla de culpa nu a fost înlăturata de către pârât căruia in calitate de gestionar ii revenea sarcina probei.
Întrucât pârâtul nu a reparat prejudiciul produs reclamantei, raportat la art. 270 din Codul muncii care prevede că "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina si în legătura cu munca lor", coroborat cu dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr. 22/1969, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a angajatului motiv pentru care a admis acțiunea precizată formulata de reclamantă.
Obligarea pârâtului la plata dobânzii legale s-a făcut în temeiul dispozițiilor art. 269 din Codul muncii coroborat cu art. 2 din nr.OG 9/2000.
Instanța nu a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată solicitate de către reclamantă întrucât acestea nu au fost justificate, la dosarul cauzei nefiind depusă chitanța sau factură care să ateste achitarea onorariului de avocat în cuantum de 1190 de lei, aceasta suma nefiind înscrisă nici pe împuternicirea avocațială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de plata taxelor judiciare de timbru, a declarat recurs pârâtul, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
Prin motivele de recurs s-a invocat că desfacerea contractului său de muncă s-a făcut abuziv, a dorit să-și continue activitatea, a încercat să contacteze conducerea în vederea încheierii predării-primirii de gestiune, însă a fost scos afară de portar. El se ocupa doar de punctul de lucru din. - nu și de pe str. - -.
Nu s-a motivat în drept cererea de recurs.
Deși legal citată, intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare, iar în ședința publică din 25.01.2010, prin reprezentant, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul a avut calitatea de gestionar al societății intimată, conform contractului individual de muncă înregistrat la INSPECTORATUL TERITORIAL D E MUNCĂ B la data de 17.01.2007 - filele 4-5 dosar fond, în funcția de vulcanizator la SC SRL - -, cu începere din 03.01.2007.
La data de 12.05.2008, prin decizia nr. 95 emisă de societatea intimată, s-a decis în baza articolului 61 litera a din Codul muncii, ca din data de 01.04.2008 să înceteze contractul de muncă al recurentului, decizie ce nu a fost contestată de către acesta, astfel că apărările sale în sensul că desfacerea contractului individual de muncă s-a făcut abuziv, apar ca nefondate. Atâta timp cât nu a contestat decizia de concediere, câtă vreme nu a fost anulată, modificată, revocată, ea produce efecte juridice și orice referire la nevalabilitatea emiterii apare ca fiind neîntemeiată.
Referitor la ceea ce avea în gestiune recurentul, într-adevăr, în contractul individual de muncă sus arătat s-a menționat că acesta își va desfășura activitatea la punctul de lucru al intimatei din. -, însă, conform declarațiilor martorilor - fila 30 și Super - - fila 32, acesta gestiona două puncte de lucru, unul în Episcopia, iar celălalt în -, criticile în acest sens nefiind fondate.
Nu a contestat recurentul prin motivele de recurs faptul că nu ar fi existat lipsuri în gestiune și, de altfel, actul aflat în dosarul de fond încheiat de comisia de inventariere, din 05.05.2008, confirmă acest aspect, gestiunea fiind primită de acesta la 30.11.2007, iar cu ocazia inventarului s-au descoperit butelii de gaz goale sau altele lipseau, totalul prejudiciului constatat fiind de 23.106 lei, el refuzând a da explicații, deși martorii au confirmat că a fost chemat, astfel că, în mod corect instanța de fond a făcut aplicarea articolului 270 Codul muncii, articolelor 24, 25 din Legea nr. 22/1969.
De altfel, cu ocazia soluționării cauzei în fond, recurentul pârât nu s-a prezentat, deși a fost citat inclusiv pentru a răspunde întrebărilor formulate de reclamantă prin interogatoriu, doar la termenul din 13.03.2009 a solicitat amânarea judecării cauzei pentru a-și angaja apărător.
Raportat la toate cele expuse, nefiind aplicabile dispozițiile articolului 304 Cod de procedură civilă, instanța de recurs, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Cod de Procedură Civilă, va respinge ca nefondat recursul, menținând în întregime sentința recurată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondat recursul civildeclarat derecurentul pârât, cu domiciliul în O- județul B, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în O. - nr. 42 județul B, împotriva sentinței civile nr. 913/LM/2009 din 09 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor,pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- --- - - -
decizie: /01.02.2010
Complet fond: N,
în 2 ex.: ID /04.02.2010
2 comunicări cu:
,cu domiciliul în O- județul B,SC SRL,cu sediul în O. - nr. 42 județulPreședinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Moșincat
